Interfeţe multi-touch: viitorul comunicării cu gadgeturile

Cum s-a ajuns la multi-touch

Este sfârşitul lui iunie, este cald, dar asta nu contează pentru mulţimea care aşteaptă în faţa magazinelor Apple Store ora lansării lui iPhone, primul telefon şi smartphone din portofoliul Apple.

Prezentat pentru prima dată în ianuarie, iPhone-ul este unul dintre cele mai mediatizate produse şi cu siguranţă cel mai mediatizat din gama Apple. Ceea ce a atras din prima clipă la iPhone nu sunt specificaţiile ci faptul că partea frontală a telefonului este ocupată de un imens ecran touchscreen. Aţi auzit bine, nici un buton. Aici lucrurile se complică, Apple a trebuit să investească în interfaţa lui iPhone, mizând totul pe tehnologia multi-touch.

Dar ce este multi-touch şi cum ne va ajuta pe noi? În primul rând multi-touch nu este o tehnologie complet nouă, ci mai mult o evoluţie a ecranelor sensibile la atingere, care până în prezent, în marea lor majoritate, nu sunt capabile să interpreteze decât un singur punct de atingere şi acela cu dimensiuni reduse. Dacă aveţi laptop ştiţi foarte bine ce se întâmpă când apăsaţi touchpad-ul din greşeală cu palma. La fel ştiţi cât de greu este să faceţi drag and drop folosind degetul arătător.

Dezavantajul principal al suprafeţelor sensibile la atingere este, în opinia mea, faptul că încearcă să înlocuiască o interfaţă clasică: mouse-ul. Apple şi-a dat seama de acest lucru şi prin dezvoltarea unei interfeţe multi-touch pentru iPhone încearcă să folosească noile perspective ale suprafeţelor sensibile la atingere, care apar evidente când încercăm să folosim toate degetele mâinii pentru a interacţiona cu un dispozitiv electronic.