File-sharing: ce se va întâmpla în 2010?

Să fii un justiţiar al Internetului este foarte greu. E ca şi cum ai încerca să opreşti crima organizată şi corupţia din Rusia, Mexic sau Columbia. Cu toate acestea, organizaţiile care protejează drepturile de autor pulsează molatic încercând să limiteze şi să pedepsească milioanele de oameni care fac schimb de fişiere folosind servicii de file-sharing, dar mai ales să îi pună la pământ pe marii jucători care intermediază schimbul de conţinut ilegal. Toate acestea în numele legii şi având drept scop nobil diminuarea pirateriei.

Luptele de gherilă ale organizaţiilor care protejează drepturile de autor

Anul acesta am avut câteva evenimente ce au ţinut capul de afiş şi ne-au pus pe gânduri în ceea ce priveşte viitorul file-sharingului: procesul The Pirate Bay, amenda aplicată de AIMR user-ului de DC++ şi, recent, forţarea celor de la MiniNova să intre în legalitate prin ştergerea link-urilor care duceau către conţinut protejat de legea drepturilor de autor.

Dacă ne raportăm însă la nivel global, este lesne să ne dăm seama că aceste acţiuni au fost practic nişte lupte de gherilă izolate care nu au schimbat atitudinea utilizatorilor. Cred că mulţi au tresărit doar pentru o clipă la aflarea veştilor, iar apoi şi-au văzut liniştiţi de managementul raţiilor de pe torente. În ceea ce priveşte site-urile de torente, acestea sunt atât de numeroase şi au o origine atât de dubioasă, încât este imposibil să se ajungă la desfiinţarea unui număr cât de cât semnificativ dintre ele. Cine să se bage peste ruşi, spre exemplu?

Mai multe controverse au stârnit însă deciziile la nivel guvernamental cu privire la limitarea accesului la Internet şi pedepsirea utilizatorilor care pun la dispoziţia celorlalţi conţinut ilegal. Vă reamintim că Parlamentul European a dat undă verde legilor anti-piraterie şi fiecare ţară îşi poate stabili acum propriile măsuri în acest sens.

Ca fapte concrete, guvernul francez s-a înţeles cu furnizorii de servicii de Internet şi a anunţat că va bloca accesul la Internet utilizatorilor prinşi că downloadează conţinut ilegal. Şi în Marea Britanie se dispută o lege similară. Blocarea se va face însă în urma unui proces care poate dura foarte mult. Iar cum abonaţii sunt extrem de numeroşi, cine şi când să-i judece?

Cea mai bizară acţiune s-a petrecut însă pe teritoriul Statele unite, acolo unde Motion Picture Association of America (MPAA) a deconectat un oraş întreg de la reaţeaua globală pentru că un anume individ a descărcat un singur film de pe Internet. Fără proces, fără nimic.

În aceste condiţii, putem spune că Internetul este o junglă, iar organizaţiile nişte braconieri care vânează la întâmplare în căutare de trofee. Lucrurile nu trebuie să continue aşa. Noi nu suntem susţinători ai pirateriei şi al sharing-ului ilegal, dar nici al organizaţiilor care iau decizii oarbe.

2010 - anul care poate aduce liniştea (dar nu o va aduce)

Mai e puţin până în 2010, un an care poate aduce normalitatea dacă se doreşte evident aşa ceva. Normalitatea înseamnă un compromis, o înţelegere între tabere. Şi utilizatorii trebuie să ofere ceva în plus, şi organizaţiile trebuie să renunţe la nişte condiţii. În momentul de faţă, situaţia se prezintă astfel:

• majoritatea internauţilor vor o libertate totală a traficului, să nu îi împiedice şi să nu-i judece nimeni pentru ceea ce descarcă sau pun la dispoziţie. Nu sunt dispuşi să plătească mai mult decât abonamentul deja existent.
• organizaţiile ar dori să elimine cât mai mult din conţinutul ilegal care circulă pe Internet (adică să reducă pirateria), dar nu îşi dau seama că este imposibil şi că nu soluţiile drastice vor reduce pirateriea ci înţelegerea categoriilor de utilizatori.

Noi spunem că amenzile, dosarele şi restricţionările sunt nişte măsuri rudimentare ineficiente. Este clar că nu vor avea succes. Cel mult se vor bate cu pumnii în piept şi vor arăta în stil medieval nişte capete retezate, dar în urma lor vor răsări altele - mai multe şi mai greu de răpus.

Singura soluţie este ca utilizatorii obişnuiţi să fie lăsaţi în pace, indiferent că descarcă un Windows, un film sau un MP3 - câtă vreme nu le folosesc în scopuri comerciale (aşa cum erau acum câţiva ani cei care vindeau CD-uri la negru prin pieţe şi pe la colţuri de stradă).

De cealaltă parte, firmele şi cei care dezvoltă business-uri, vor avea obligaţia de a folosi conţinut cu licenţă. Ei vor fi verficaţi şi dacă vor fi prinşi cu nereguli se vor aplica sancţiunile prevăzute de lege.

Revenind la utilizatorul obişnuit, el plăteşte furnizorului de servicii un abonament pentru accesul la informaţie, nu şi pentru multiplicarea ei prin punerea la dispoziţia celorlalţi. Aici e problema şi mulţi nu au înţeles asta. Dacă tu cumperi o carte, nu o poţi împrumuta simultan la o mie de oameni. Dacă descarci un soft şi îl pui în share, poate fi accesat de "n" utilizatori.

Foarte probabila multiplicare a conţinutului (muzică, filme, jocuri, programe) trebuie cumva amortizată. Nu proporţional cu costul integral al produsului, dar măcar cu un mic procent care să revină autorilor. Evident, banii adunaţi astfel nu vor egala sumele pe care le-ar fi acumulat aceştia dacă toată lumea ar fi cumpărat soft-ul original, dar cu siguranţă vor depăşi cuantumul amenzilor aplicate în varianta unei politici anti-piraterie agresive. Plus că banii din amenzi nu revin autorilor ci intră o parte în buzunarele organizaţiilor şi o parte la stat.

Această soluţie nu este ideală, dar măcar mai cinstită şi mai eficientă. Astfel s-ar evita acţiuni haotice de blocare a utilizatorilor (chiar şi a celor nevinovaţi), s-ar evita controversele legate de încălcarea anumitor drepturi ş.a.m.d.

Credeţi însă că se va ajunge la o asemenea înţelegere? Imposibil. Atunci cum şi-ar mai justifica existenţa RIAA, BSA şi alţii ca ei? Aşadar, aşteptaţi-vă în 2010 la evenimente similare: mai pică un site de torente, mai sunt amendaţi câţiva amărâţi, se mai taie nişte conexiuni şi... cam atât. "Piraţii" se vor perfecţiona şi vor fi din ce în ce mai greu de prins.