Call of Duty: Modern Warfare 2, cruciadele mileniului trei pe PC

Al Doilea Război Mondial a fost întors pe toate părţile în seriile Call of Duty, iar Activision şi Infinity Ward trebuiau să vină cu ceva nou. Acel ceva s-a numit Call of Duty: Modern Warfare, un joc care s-a bucurat de un succes enorm, iar în primăvara acestui an a fost votat de către public, în cadrul premiilor BAFTA, drept jocul anului 2008. Era de aşteptat să aibă parte de o continuare, mai ales că aceste cruciade moderne par a nu se mai sfârşi, astfel că pentru producătorii de jocuri care aleg o astfel de tematică, idelile vin pe ţeavă, autoservite. Aşa că a apărut Call of Duty: Modern Warfare 2, un joc învechit din punct de vedere conceptual, dar care se bazează pe modul multiplayer şi pe câteva îmbunătăţiri menite să ne ţină cât mai mult în fotoliul de gaming. În cele ce urmează ne vom referi strict la versiunea PC.

Special Ops

Aceasta este una dintre noutăţi - un mod de joc interesant în care, contra timp, trebuie să duci la bun sfârşit diverse misiuni grupate în serii - singur sau alături de un partener. Pentru a putea coopera cu un prieten, este necesar să ai un cont Steam (la fel şi el). În funcţie de cât de rapizi şi precişi sunteţi (adică evitarea uciderii de ostatici sau civili), la atingerea obiectivului se vor acorda maximum 3 stele.

Unele misiuni sunt extrem de plictisitoare din cauză că se petrec pe acelaşi teren din modul clasic Single Player, ba chiar se reeditează scenarii din primul Modern Warfare. Cu toate acestea, Special Ops ne oferă şi misiuni noi cu scenarii intrigante ce au un rol important în a ne menţine ridicat interesul, în special pentru că modul Single Player este scurt (cam cinci, şase ore de joc efectiv). Şi uite aşa ajungem la Multiplayer, practic ingredientul forte al jocului.

Multiplayer

Aşa cum se prezintă în momentul de faţă, modul multiplayer din Modern Warfare 2 nu o să ajungă să egaleze popularitatea legendarului "Counter-Strike", unul dintre motive fiind lipsa unui server dedicat, fapt ce la nivelul de competiţie profesional (sau să zicem la un nivel mai pretenţios) are un rol extrem de important. De asemenea, căutarea unei conexiuni bune reprezintă o misiune mai grea decât oricare alta din joc. Nu există o sortare a celor mai rapide şi stabile conexiuni, trebuie căutate manual prin numeroase liste. Legat de stabilitate, s-a întâmplat deseori să se piardă legătura sau să apară neplăcutele lag-uri chiar şi când am selecat o conexiune teoretic bună. Aceste aspecte vor fi cu siguranţă taxate de jucătorii înrăiţi. În fine, o absenţă importantă în toate modurile de joc este consola de comenzi.

Nu vă miraţi însă, jocurile sunt orientate din ce în ce mai mult către Playstation şi Xbox, iar posesorii de PC-uri vor trebui să se mulţumească în viitor cu nişte "emulări" fără nici cele mai elementare opţiuni. O să avem play şi quit, într-un super-meniu 3D cu efecte mai tari decât cele din joc. Consolele din Quake şi Half Life sunt istorie. Să acceptăm asta (sau nu?).

Pentru distracţie la modul "nu te supăra, frate", multiplayer-ul este bun şi alungă oricând plictiseala instalată în timpul misiunilor single. Tot am vorbit de plictiseală şi monotonie, nu vreau să înţelegeţi greşit. Jocul în single player este extrem de agitat şi rareori ai timp să te uiţi pe pereţi, dar din punct de vedere al conceptului este practic epuizat. Cei care au terminat primul Modern Warfare, dacă îl vor cumpăra pe al doilea o vor face pentru multiplayer, nu pentru a mai umple cu fier nişte terorişti controlaţi de calculator.

Single Player

Modul single-player sau "campanie" este cum spuneam scurt, dar foarte intens. Nu înţeleg totuşi de ce începe cu acelaşi ingrat tutorial pe care îl cunoaştem încă de acum şase ani, de când a apărut primul Call of Duty şi mai ales de ce nu putem sări peste el. Bine că nu durează mult şi, după câteva minute de mers înainte şi înapoi, tras la ţintă din toate poziţiile şi jucat "gropiţa" putem începe adevăratele confruntări.

Un aspect interesant este posibilitatea de a refuza misiunile ce ar putea stârni controverse - cum ar fi cele în care eşti infiltrat într-o bandă de terorişti şi poţi face un adevărat masacru omorând civili.

Cât despre acţiunea propriu-zisă, ea este alimentată de un realism adecvat (mai puţin binecunoscuta vindecare în cinci secunde la adăpostul unei căpiţe de fân sau după un butoi cu motorină) şi de o viteză de desfăşurare remarcabilă. La un moment dat, se întâmplă să-ţi pierzi concentrarea judecând că de fapt vizionezi "Black Hawk Down" sau ceva de genul. Grafica nu este impresionantă, dar decentă cu siguranţă. În plus, aşa cum am mai zis, nu ai timp să admiri texturile - inamicii, deşi controlaţi de calculator, au un AI destul de bun şi peste toate acestea sunt numeroşi.

Merită menţionate şi cursele furibunde cu maşini blindate şi snowmobile, unde impresia de viteză este extraordinară. Una peste alta, single player-ul are suficiente adiţii cât să nu te dezamăgească, dar insuficiente pentru a face din Modern Warfare 2 un FPS de referinţă.

În final, să trecem în revistă şi cerinţele de sistem pentru Call of Duty: Modern Warfare 2.

Cerinţe de sistem

CPU: Intel Pentium 4 la 3,2 GHz sau AMD Athlon 64 3200+
GPU: ATI Radeon 1600XT sau Nvidia GeForce 6600GT cu 256 MB RAM
HDD: 12 GB
Conexiune la Internet

Vezi şi galeria foto cu capturi din Call of Duty: Modern Warfare 2.