NFS Shift – oare este atât de dificil şi în realitate?

Mulţi au aşteptat cu sufletul la gură NFS Shift şi după primele curse au fost gata să-l dezinstaleze. Urmaşul direct al lui ProStreet promitea realism extrem şi curse de la bordul bolidului cu o cameră care reacţiona la inerţie. Cei de la Electronic Arts au ştiut ca de obicei să-şi promoveze marfa, bobardându-ne cu imagini şi trailer-e. Totul părea foarte bine realizat şi foarte realist şi abia aşteptam să intrăm în pielea pilotului de curse. Ni s-a spus să ne aşteptăm şi la drift-uri, însă am sperat ca experienţa tristă la acest capitol din ProStreet să nu se mai repete. În final, NFS Shift ne-a lăsat cu un mare semn de întrebare.

La început eşti întâmpinat de meniul jocului, optimizat pentru console, astfel relativ uşor de navigat cu direcţiile şi încă 3-4 taste. Prima cursă, cea care te ajută să selectezi nivelul de ajutor la condus pe care să ţi-l ofere jocul, a fost un dezastru. Maşina cu tracţiune pe spate, un superb M3, parcă avea o voinţă proprie. După mai multe ieşiri în decor frustrante, am decis să renunţ şi să aleg totuşi nivelul de dificultate care nu aplica frână, nu trăgea de volan în curbe şi nu afecta performanţa maşinii în cazul unui impact. Ceea ce aveam să descopăr ulterior era că dezastrul iniţial putea fi evitat în parte cu ajustări din meniul Driving. Mai precis, puteam să aplic Traction Control la nivelul maxim şi să activez ABS-ul şi controlul stabilităţii.

Maşinile

Cele 67 de maşini anunţate oficial includ rarităţi precum Lamborghini Reventon, Pagani Zonda R, McLaren F1 Koenigsegg CCX şi Bugatti Veyron. Ele sunt împărţite ca de obicei în Tier-uri şi au preţuri destul de reale. Spre exemplu, pentru exclusivistul Reventon va trebui să plătiţi de aproape trei ori mai mult decât pentru Murcielago LP-640, deşi performanţele sunt foarte apropiate. Faţă de alte jocuri din seria NFS în care numărul bolizilor pe care îi putea deţine jucătorul era destul de mic, în Shift se pot debloca nu mai puţin de 20 de locuri de parcare în garajul personal. Nici de banii necesari pentru cumpărarea lor nu veţi duce lipsă. Maşinile se pot vinde, la jumătate de preţ sau mai mult, dar acelaşi lucru este valabil şi pentru upgrade-uri.

Un alt element de realism al jocului are legătură tot cu aceste upgrade-uri. În NFS-urile mai vechi puteai concura cu maşini din primele Tier-uri, cu upgrade-uri maxime, cu bolizi precum Veyron sau Carrera GT, şi ei cu upgrade-uri. Acest lucru nu mai este posibil în Shift. Îmbunătăţirile de nivel III la maşinile din primele două Tier-uri aduc sporuri infime de performanţă, fiind prea puţin justificate. Odată cu îmbunătăţirile vin şi posbilităţile de modificare a parametrilor vehiculului. S-ar putea ca să fiţi interesaţi spre exemplu de mai multă stabilitate în curbe sau de forţă de apăsare mai mare pe roţile din spate.

Timpii de încărcare şi alte probleme similare

Aşa cum am spus în articolul cu primele impresii după lansarea NFS Shift, timpii de încărcare din joc sunt cam mari. Sistemul pe care am testat jocul era la nivelul cerinţelor recomandate, cu Windows Vista şi pentru o cursă de 3-4 minute am fost nevoit să aştept între 40 şi 60 de secunde. Performanţe ceva mai bune au raportat cei cu procesoare mai puternice decât un Core 2 Duo din seria E6000, inclusiv quad core şi pe sistemul de operare Windows 7. Un minim de 20 de secunde ne-a fost confirmat de un coleg care a rulat jocul pe un laptop cu procesor Intel Core 2 Duo T7500, SSD şi sistemul de operare Windows 7. Este neplăcut faptul că o mare parte dintre utilizatori vor fi nevoiţi să petreacă 15-20% din timpul de joc aşteptând încărcarea cursei.

Direct legată de cele spuse mai sus este o problemă de game design. În cursele de tip Challenge trebuie să-l întreci pe un singur concurent de două ori pe acelaşi circuit. Nu înţeleg de ce trebuie încărcat de fiecare dată circuitul atâta timp cât se modifică doar poziţia de plecare a concurenţilor. O altă enigmă a fost timpul de încărcare a modelului 3D al maşinii în meniuri. Pentru a vizualiza un vehicul trebuie să aştepţi şi 10 secunde. Sunt conştient că modelarea caroseriei este foarte realistă, dar oare am fi observat dacă în meniuri se foloseau mai puţine poligoane decât în timpul curselor?

Shift, un joc cu multe stele

Am apreciat libertatea pe care au dat-o producătorii jucătorului în Shift. Chiar dacă nu câştigi o cursă, poţi să primeşti două stele din cinci posibile punctând anumite obiective. Vei putea astfel să acumulezi stelele necesare pentru a debloca Tier-uri de maşini şi curse. Aş putea spune că poţi să termini fără a juca sau câştiga mai bine de o treime din curse. Evident că nu poţi să-ţi umpli garajul cu 20 de maşini în acest fel, dar poţi ajunge la World Series foarte rapid. De subliniat este faptul că nu trebuie să câştigi o cursă pentru a obţine stele. Poţi să primeşti trei din maxim şase stele dacă îndeplineşti anumite obiective în cursă, cum ar fi acumularea unui număr de puncte, fără să ai vreun loc pe podium. Nu vei primi însă bani dacă nu te numeri între primii trei.

Driver Level este un mod de-a contoriza evoluţia în NFS Shift, însă el este util doar atunci când deblochează curse speciale şi oferă bani jucătorului. În timpul jocului eşti punctat pentru comportamentul agresiv sau pentru precizia pilotării. Dacă la început punctezi mai mult pe prima latură, mai târziu punctele pentru precizie vor fi dominante, în mod special atunci când vei avea un singur competitor pe pistă sau cea mai bună maşină. Din cele 50 de niveluri posibile, poţi să termini jocul fără a ajunge la 30. Atingerea lor este totuşi tentantă deoarece poţi primi mai mult de 1.000.000 $ de câteva ori după nivelul 20. Probabil că acest concept de Driver Level a fost introdus pentru a convinge jucătorii să nu se oprească după câştigarea World Series, acumularea de puncte multe fiind posibilă prin rejucarea unor curse cu mulţi competitori.