NFS Shift – oare este atât de dificil şi în realitate?

Driftul putea să lipsească; tastatură vs. volan

Driftul a revenit în seria NFS odată cu Shift şi ne-a lăsat acelaşi gust amar ca în ProStreet. Nu ştiu pe ce platforme şi periferice au testat cei de la Electronic Arts acest titlu în modul drift, dar sigur n-au făcut-o pe un PC cu tastatură. Te vei enerva şi îţi vei rupe degetele şi tastele încercând în zadar să derapezi controlat pe circuit sau traseu impus. Poate că-ţi iese odată sau de două ori însă după cinci încercări. Am încercat atât cu maşini fără upgrade-uri, în curse cu vehicul impus, cât şi cu bolizi de tier 3-4 cu upgrade-ul special pentru Drift. A fost frustrant şi ne punem întrebarea dacă este atât de greu şi în realitate.

Poate că unii dintre voi veţi spune că jocul este mai uşor când foloseşti volan şi pedale. Eu nu voi contrazice acest fapt, însă voi da vina pe producător. NFS Shift a fost lansat pentru PC şi marea majoritate a celor care-l vor cumpăra nu au volan acasă. El va fi jucat de pe tastatură care, deşi suntem conştienţi că nu este controller-ul perfect pentru un simulator auto, a fost folosită cu succes în alte titluri. Trebuie să specificăm aici că ne referim la situaţia în care nu sunt activate Driving Aids.

Grafica

Dacă ProStreet avea o grafică bună cu mici bug-uri de afişare, NFS Shift arată mai bine. Avantajul curselor pe circuit închis este acela că designerii se pot concentra pe grafica din jurul pistei şi nu pe cea a unui întreg oraş. Nu am observat probleme de afişare, însă trebuie să recunosc că nici nu le-am căutat. Probabil că cei care folosesc driving aids au timp şi de admirat peisajul. Deşi iniţial am fost entuziasmat de camera de la bordul bolidului, perspectiva oferită de ea părând a fi foarte realistă, am renunţat rapid la folosirea ei. Câmpul vizual este foarte îngustat pe verticală şi cerea un timp de acomodare pe care nu am fost dispus să i-l acord. Camera din exterior este prea apropiată de maşină şi parcă am fi vrut încă o opţiune pentru tentativele de drift.

Blur-ul nu se putea să nu fie prezent în Shift şi de această dată i s-au mai găsit două utilităţi. Bordul maşinii devine înceţoşat la viteze mari, probabil pentru ca jucătorul să se poată concetra mai bine asupra circuitului. Mie mi s-a părut ceva nerealist. Blur-ul mai este utilizat în cazul accidentelor. Cu cât este mai dur contactul cu concurenţii sau zidul de anvelope, cu atât imaginea devine mai înceţoşată, decolorată şi efectul persistă mai mult. Pentru amplificarea senzaţiei de accident, şoferul virtual se vaită în cazul contactelor foarte dure.

Framerate-ul

Nu ştiu pentru ce rezoluţie au fost specificate cerinţele de sistem recomandate. Cel pe care am rulat NFS Shift a fost dotat cu un procesor Intel Core 2 Duo E6320 supratacta la 2,46 GHz, 4 GB DDR2 şi placă video ATI Radeon 3850 cu 512 MB de memorie video. Pe Windows Vista cu SP2, jocul a rulat cu un framerate de 30-40 fps la rezoluţia 1680x1050 cu setările grafice la mediu şi fără anti-aliasing. Capturile de ecran au fost realizate în condiţiile acestea. NFS Shift are nişte combinaţii de setări de rezoluţie predefinite. Doar rezoluţiile wide pot fi rulate atât full screen, cât şi în fereastră. Cu cele 4:3, jocul a pornit automat în fereastră. Nu sunt sigur dacă aceasta are vreo legătură cu rezoluţia wide setată în sistemul de operare.

Concluzie

Când testez un joc, nu obişnuiesc să aleg nivelul de dificultate cel mai slab. Mai ales când este vorba despre un simulator auto, nu mă dau în vânt după frânare şi direcţie asistată. Am jucat toate titlurile din seria NFS şi nu numai, aşa că încerc să strunesc maşina ca şi în alte dăţi. Shift m-a bulversat puţin la început, însă în timp am ajuns să mă obişnuiesc cu toanele sale. Am înţelesc că trebuie să aleg maşini cu tracţiune integrală de câte ori este posibil şi să le evit pe cele cu puntea motoare pe spate. De asemenea, am învăţat că Traction Control te poate ajuta mult, iar Stability Control este aproape indispensabil pentru un simulator auto pe care-l joci cu tastele dintr-un scaun aflat în faţa calculatorului.

NFS Shift oferă senzaţii de viteză şi îţi poate accelera pulsul în anumite curse spectaculoase. Jocul cere însă şi multă răbdare. Unele curse pot deveni foarte frustrante şi le recomand celor pasionaţi să treacă la următoarea după 4-5 încercări nereuşite. Nu veţi duce lipsă de trasee noi după ce treceţi de primul Tier. Terminarea lui NFS Shift este ceva greu de definit. Am spus şi mai sus că accesarea curselor "finale" din World Series se poate face fără a trece prin mai bine de o treime din celelalte competiţii, iar bolidul ultra-performant cu care veţi concura acolo îl veţi avea după mai puţin de 10 ore de joc.

NFS Shift este recomandat tuturor pasionaţilor de curse şi în mod special celor care caută realism. Dificultatea va depinde mult de nivelul de ajutor pe care-l veţi cere de la calculator. Sistemul de avansare în joc este bine pus la punct şi oferă mai multe grade de libertate utilizatorului. Grafica şi sunetul nu sunt perfecte, însă nu am găsit ceva deranjant la aceste capitole. Shift primeşte bile negre pentru timpii de încărcare lungi, reîncărcarea fără motiv a unor curse şi timpul de aşteptare pentru afişarea maşinii în meniuri. În România, NFS Shift poate fi cumpărat cu 150 de lei în versiunea pentru PC sau cu aproximativ 220 de lei în variantele pentru consolele PS3 şi Xbox 360.

Plusuri şi minusuri:

+ prea mult realism pentru tastatura PC-ului
+ circuite reale
+ multe maşini şi upgrade-uri variate
+ "simţi" accidentele
- timpul de încărcare al unei curse este mare
- aştepţi cam mult ca să vezi maşina selectată în meniuri
- curse reîncărcate de două ori doar ca să schimbi locul concurenţilor pe grila de start