Uncharted 2: Among Thieves aproape m-a convins să-mi iau PS3

Nu sunt un adept al jocurilor pe console. Sunt de părere că marea majoritate a jocurilor pot fi jucate cel mai bine cu tastatura şi mouse-ul. Nu este însă momentul să discutăm despre asta. Mi s-a oferit posibilitatea să fac cunoştinţă cu PlayStation 3 slim de la Sony şi cel mai bun joc al anului 2009 pentru această consolă şi nu am refuzat. Din contră, am fost chiar curios să văd cum arată un joc de nota 10 care se controlează cu un gamepad DualShock 3. Experienţa nu a lăsat de dorit.

PS3 slim la prima degustare

În vara anului trecut, Sony a introdus PS3 slim, o versiune mai mică şi mai uşoară a PS3-ului original. Fără plastic lucios, fără compatibilitate PS2, dar cu controller DualShock 3, ea costă acum aproximativ 1250 de lei pe piaţa românească. Ce poate face un utilizator cu un PS3 în afară de rularea jocurilor compatibile? Nu prea multe. Unitatea optică acceptă discuri video Blu-ray şi DVD, precum şi CD-uri audio. Conectată la Internet, consola permite navigarea cu ajutorul unui browser integrat, însă fără tastatură, lucrurile nu sunt chiar roz. Cele două porturi USB frontale pot fi folosite pentru conectarea unor memorii portabile. Sistemul de operare cu interfaţa XrossMediaBar (XMB) permite redarea imaginilor, muzicii şi clipurilor video din memoria internă şi nu numai.

Uncharted 2 - aventurile unui hoţ de antichităţi

Posesorii de console PS3 s-au mai întâlnit în trecut cu Nathan Drake, eroul nostru. Primul joc Uncharted a fost bine primit, iar continuarea se pare că este chiar mai bună. În lipsa unui criteriu de comparaţie, am pornit jocul fără prejudecăţi. Uncharted 2: Among Thieves este un action/adventure de tip third-person în care de multe ori trebuie să faci uz de armele din dotare.

Trebuie să recunosc faptul că prima impresie n-a fost una bună. Trebuia să ies dintr-un tren deraiat pe marginea unei prăpăstii şi de cele mai multe ori nu aveam la dispoziţie decât o singură axă de mişcare, orice alt buton de pe gamepad fiind inactiv. Aveam să mă întâlnesc de mai multe ori cu această situaţie, jocul fiind făcut în aşa fel încât eroul nostru să nu aibă prea des posibilitatea să se arunce în gol. De asemenea, aceasta era una din multele modalităţi prin care producătorii evită frustrarea jucătorilor. O alta este oferirea unui număr mare de checkpoint-uri de unde se poate reîncepe jocul în cazul în care încorporezi prea multe gloanţe ale inamicilor.

Poveste interesantă

Deşi nu este extraordinară, povestea este bine pusă la punct şi a reuşit să mă ia prin surprindere câteva ori. Un hoţ de antichitaţi pleacă împreună cu un coleg de breaslă pe urmele corăbiilor cu bogăţii ale lui Marco Polo. Trădat, apoi consolat de vechi prieteni/prietene, el găseşte indicii pe mai multe continente. N-o să intrăm prea mult în detalii pentru că nu vrem să le stricăm surpriza celor care nu l-au jucat. Vom spune doar că scenariul celor de la Naughty Dog Software este bine închegat.

Controller-ul buclucaş - acceptabil până la urmă

De obicei mă obişnuiesc repede cu diverse controller-e pentru jocuri. Gamepad-urile şi joystick-urile nu-mi sunt străine. Uncharted 2 m-a obligat să folosesc toate butoanele de pe DualShock 3. Deşi jocul nu este brutal cu un începător şi are o curbă de acomodare lină, m-am trezit după câteva ore că trebuie să schimb nivelul de dificultate deoarece personajul principal deceda cam des. Pe de altă parte, în mâinile cumnatului meu, posesor al unui Xbox 360, gampad-ul îl tranforma pe Nathan într-un adevărat Terminator.

DualShock 3 este dotat cu force feedback şi am resimţit aceasta poate prea des. Am apreciat însă faptul că tremuratul nu era monoton şi uniform, ci avea diferite intensităţi şi caracteristici, putând fi dezactivat la nevoie. Consider că momentele din joc în care te confrunţi cu inamici înarmaţi au avut mult de suferit din pricina controller-ului. Poţi să tragi cu arma fără să ţinteşti, însă nu este indicat. Pentru a activa ţinta şi a trage cu precizie trebuie să ţii apăsat un buton. În acelaşi timp cu unul din stick-uri ţinteşti şi cu un alt buton tragi. Deoarece nu trebuie să frustrezi cumpărătorul care a dat o sumă semnificativă de bani pe joc, îi obligi pe inamici să tragă mai rar şi să rateze mai des. Nu mi s-au părut deloc realiste momentele în care eram fixat de laserele mai multor inamici şi, stând pe loc, treceau multe secunde până unul dintre ei catadicsea să apese pe trăgaci. Schimbând nivelul de dificultate în jos, mercenarii inamici trăgeau mai rar şi mai puţin.

Grafica - foarte reuşită din punct de vedere artistic

Aşa cum am spus şi cu altă ocazie, posesorii de console trebuie să înţeleagă faptul că sunt limitaţi de un hardware fix. În PS3 a fost inclusă o versiune ceva mai avansată a chipset-ului Nvidia GeForce 7800 GTX. Acesta a fost performant, însă în 2006. Ştiu că producătorul s-a chinut să optimizeze grafica pentru această placă video şi se vede că a făcut o treabă foarte bună.

Presa de specialitate susţine că grafica lui Uncharted 2 merită aproape nota 10. Eu am ca puncte de reper doar jocurile de pe PC. Chiar dacă se apropie destul de mult uneori, grafica din jocul de faţă nu se poate compara din punct de vedere tehnic cu cea din Crysis, Far Cry 2 şi alte titluri de ultimă generaţie care rulează la rezoluţie full HD pe monştri precum AMD Radeon HD 4870 sau Nvidia GeForce GTX 275. Texturile sunt bine realizate, razele de soare trec prin frunzişul junglelor, iar umbrele vegetaţiei nu sunt fixe. De multe ori, camera se depărtează pentru ca jucătorul să admire peisaje impunătoare, foarte bine realizate. Among Thieves arată bine din punct de vedere artistic, dar are avantajul unui univers limitat. Poţi acorda o mare atenţie detaliilor atunci când creezi câteva străzi dintr-un oraş şi nu întreaga metropolă.

Gameplay captivant, cu prea puţine lacune

În povestea noastră, Nathan Drake se caţără şi face acrobaţii demne de un circar. De fapt, chiar aşa se explică agilitatea de care dă dovadă. Jocul rareori te pune să faci mai multe lucruri deodată. Sunt momente bine definite când trebuie să te caţeri, altele când împuşti inamici, însă cele mai interesante sunt acelea în care încerci să-ţi dai seama unde trebuie să ajungi. De cele mai multe ori se găseşte un rând de cărămizi ieşite din zid de care te poţi agăţa. Într-un fel, jocul este liniar deoarece nu prea există rute alternative pentru a merge mai departe.

În cazul luptelor, producătorul te lasă să le abordezi în câteva maniere diferite. În loc să trimiţi gloanţe în toate direcţiile, poţi să elimini câţiva combatanţi fără a atrage atenţia. De asemenea, trasul cu arma din spatele unui obiect este întotdeauna de preferat stilului Counter-Strike. Armele sunt destul de multe şi variate, iar muniţia nu este chiar atât de greu de găsit. Din păcate, Nathan nu poate căra decât două arme, din două categorii diferite.

De obicei, după ce elimini inamicii dintr-o zonă, lucrurile se liniştesc. Am întâlnit însă două-trei situaţii în care soldaţii veneau în valuri. După câteva încercări nereuşite de-a le face faţă am înţeles că trebuie să merg mai departe. Din punct de vedere al strategiei de luptă, AI-ul din Uncharted 2 se ridică la nivelul FPS-urilor bune de pe PC. Din păcate, aşa cum spuneam mai sus, soldaţii nu vor încerca să te omoare la fel de repede precum unităţile Replica din F.E.A.R..

Puzzle-urile au fost interesante. Au fost momente în care le-am trecut cu vederea, considerându-le ceva normal de-a lungul povestirii. Spre final însă, a trebuit să apelez la jurnalul lui Drake pentru a le putea rezolva. Producătorii primesc de la mine un

mare plus în această privinţă. Am iertat cele câteva lacune întâlnite pentru această posibilitate de a-mi pune mintea la contribuţie.

Un joc nou, dar parcă totul pare cunoscut

Spre finalul jocului mi-am dat seama că am avut încă de la tot timpul o uşoară senzaţie de deja vu. Nathan Drake este un fel de Lara Croft pentru consola PS3. Ambele personaje sunt pasionate de antichităţi, au aptitudini fizice deosebite şi, în final, salvează lumea într-un fel sau altul. Cum Lara Croft nu cred că ne va vizita prea curând, ne rămâne Nathan Drake pentru a ne satisface pofta de aventură.

PS3 sau nu?

Nu. În ciuda unei experienţe excelente de care am avut parte în compania PS3 şi Uncharted 2, nu mi-aş cumpăra o consolă de jocuri. Pentru început, preţul titulului prezentat mai sus este de aproximativ 280 de lei. El este aproape dublu faţă de unele jocuri pentru PC destul de bune. Înţeleg că preţul consolei este cu mult sub cel de producţie, însă bugetul meu se va resimţi serios după 10-20 de titluri cumpărate. Sunt conştient că pentru o experinţă de gaming excelentă pe PC voi fi nevoit să-mi schimb cel puţin placa video anual, dar voi putea folosi calculatorul pentru multe alte activităţi. Nu ştiu care din cele două opţiuni, PC ori consolă, se va dovedi a fi mai costisitoare în timp.

Din perspectiva personală de gadgetar nu mi se pare acceptabil să joc titluri lansate în 2009 cu o placă video din 2006. Nu în ultimul rând, consider că DualShock 3 nu este un controller bun pentru un joc precum Uncharted 2: Among Thieves, deoarece a afectat semnificativ gameplay-ul. Cele două porturi USB frontale pot fi folosite pentru conectarea unui mouse şi a unei tastaturi, însă ele sunt utile doar pentru navigarea pe Internet în XMB. Cred că unitatea optică Blu-ray este unul dintre puţinele avantaje de moment ale PS3, în ciuda faptului că discurile video în acest format sunt încă scumpe. În final, jocuri precum Unchated 2, Gran Turismo 5 şi Metal Gear Solid 4 sunt motive bune pentru a cumpăra un PS3, însă nu deajuns de bune pentru mine.

Sursa: Sursa foto - IGN.com