Dincolo de Open Source: clauzele pe care Google le impune producătorilor de terminale Android

Clauzele contractelor dintre Google şi producătorii de telefoane sau tablete care folosesc platforma Android au fost dintotdeauna secrete, compania asigurându-se că acestea nu vor ajunge în atenţia presei şi publicului. La aproape cinci ani şi jumătate de la lansarea primului telefon motorizat de platforma software de la Google, acestea au ieşit la iveală şi dezvăluie modul în care compania ţine sub control ecosistemul Android.

Platforma Android este una open-source, cel puţin atât timp cât Google nu decide că trebuie să fie altfel, aşa cum a fost cazul versiunii 3.0 Honeycomb la care au avut acces doar partenerii hardware agreaţi. Dacă această deschidere permite oricărui integrator să utilizeze codul sursă şi să-şi dezvolte propriul telefon mobil, povestea se schimbă radical atunci când vine vorba de utilizarea ecosistemului creat în jurul acestei platforme software.

Cititorii îşi amintesc probabil de tablele sau telefoanele ieftine provenite din China care nu soseau cu aplicaţiile Google instalate sau, mai important, cu acces la Google Play, şi este la fel de probabil că au ajuns la concluzia că acestea nu valoarea prea mare lucru. Clădirea unui ecosistem software şi online alternativ este o sarcină complexă şi costisitoare, şi doar companii precum Amazon au resursele necesare pentru a se încumeta să atace acest aspect. Ceilalţi producători trebuie să se mulţumească fie să ofere terminale cu facilităţi limitate, fie să respecte clauzele drastice impuse de Google.

Conform documentelor care au fost folosite în cadrul procesului dintre Google şi Oracle, dar care au fost publicate abia acum, gigantul online le cere producătorilor de terminale Android să semneze acordul Mobile Application Distribution Agreement (MADA) înainte de a le oferi acces la ecosistemul clădit în jurul acestei platforme software. Acesta stipulează nu doar aplicaţiile pe care producătorii sunt obligaţi să le instaleze, ci si setările implicite care trebuie făcute sau locul unde trebuie plasate scurtăturile aplicaţiilor Google de pe Home Screen.

Acordul stipulează că, pentru a avea acces chiar şi la o singură aplicaţie sau serviciu livrat de Google, producătorul tabletei sau telefonului este obligat să le instaleze pe toate. Pe lista Google intra astfel Set-up Wizard, Google Search, Gmail, Google Calendar, Google Talk, YouTube, Google Maps for Mobile, Google Street View, Contact Sync, Play Store, Google Voice Search şi Network Location Provider, la care se adaugă probabil şi produsele sau serviciile nou lansate de la publicarea acestui document (ianuarie 2011) până în prezent.

Pe lângă obligaţia instalării întregii suite de aplicaţii sau servicii Google, producătorii de telefoane sunt obligaţi să seteze Google Search ca motor de căutare implicit şi Network Location Provider ca furnizor principal pentru serviciile de localizare. Aplicaţiile Google trebuie să fie vizibile: widget-ul de căutare şi magazinul Play Store trebuie să fie plasate în ecranul principal din Home Screen sau, în cel mai rău caz, într-unul dintre ecranele imediat alăturate, iar restul aplicaţiilor trebuie să fie prezente în App Drawer şi nu pot fi ascunse sau dezactivate.

Pe lista clauzelor impuse prin Mobile Application Distribution Agreement (MADA) se numără interzicerea dezvoltării de variante modificate ale platformei Android, republicarea aplicaţiilor în magazine alternative şi stipularea drepturilor exclusive Google asupra veniturilor din publicitatea afişată în cadrul sistemului de operare sau al aplicaţiilor sale.

În mod interesant, Mobile Application Distribution Agreement (MADA) le impune producătorilor de terminale Android să trimită rapoarte lunare referitoare la vânzări, acestea trebuind să fie defalcate pe zone geografice şi modelele de terminale vândute.

Mobile Application Distribution Agreement (MADA) include şi alte clauze care sunt menite să protejeze integritatea platformei Android, prevenirea fragmentării şi a imixtiunilor în modul de funcţionare a platformei. După atâţia ani, este interesant însă să aflăm cât de strictă este mâna de fier care stă ascunsă în mănuşa de catifea numită „open source”.