Allview S1 Tytan: Dual-SIM testat în premieră

Nokia, Samsung, Sony Ericsson, LG, Motorola. Nume cu ecou când vine vorba de telefoane mobile. Dintre toţi însă, doar Samsung a ales să scoată pe piaţă terminale capabile să funcţioneze cu două cartele simultan (Dual-SIM), iar preţul acestora nu este tocmai unul neglijabil. Noroc că omuleţii aştia mici şi harnici de pe continentul asiatic (mai precis China) au început să fabrice la scară largă astfel de telefoane.

Oferta lor este destul de generoasă, doar că magazinele de specialitate din România nu se grăbesc să le promoveze. Cu toate acestea, de la firma braşoveană Visual Fan am reuşit să facem rost de modelul Allview S1 Tytan, pe care l-am testat în premieră pe go4it.

Construcţie

Alview S1 Tytan este un telefon slider foarte robust, nerecomandat domnişoarelor delicate. Construcţia solidă îţi dă o senzaţie asemănătoare cu cea a unui discobol care arde de nerăbdare să se remarce la Olimpiadă, dar acum serios vorbind, o să ai nevoie de buzunare largi şi rezistente pentru a purta cât de cât lejer şi fără stres acest terminal. Măsoară 105 x 50,2 x 20,1 mm şi cântăreşte 124 de grame. În ciuda robusteţii telefonului şi a dimensiunilor sale generoase, tastatura metalică nu este deloc confortabilă, fiind înghesuită între capătul inferior şi partea culisantă ce se zgârceşte parcă să se deplaseze un pic mai sus pentru a lăsa degetele să butoneze uşor.

Pe latura din dreapta găsim slot-ul hot-swap microSD (ce acceptă carduri de maximum 1 GB), iar pe stânga observăm interfaţa miniUSB şi tastele de volum. Port-ul miniUSB foloseşte la conectarea headset-ului, a cablului de date sau a încărcătorului. Camera foto nu se află la vedere, dar desigur că nu trebuie să faci săpături arheologice ca să o descoperi - trebuie doar să culisezi terminalul şi minunea se va ivi.

Cât despre display, acesta oferă un spaţiu activ de 1.9 inch şi 176 x 220 pixeli rezoluţie. Numărul de culori afişate este de aproximativ 262.000.

Dual-SIM cât se poate de intuitiv

Cu siguranţă, capacitatea telefonului de a funcţiona în două reţele simultan reprezintă un avantaj demn de luat în seamă. Dar, din ce am citit pe forum-uri, unele astfel de terminale ridică probleme utilizatorilor când vine vorba să le folosească. E timpul să lămurim lucrurile deoarece nu e nimic ambiguu ci doar un pic diferit faţă de ceea ce ştim de la telefoanele obişnuite.

Pe ecran sunt afişate una sub alta reţelele active, iar mai jos informaţiile referitoare la apeluri şi mesaje, astfel:

Reţea 1 (SIM 1);

Reţea 2 (SIM 2);

Apeluri nepreluate din reţeaua 1;

Apeluri nepreluate din reţeaua 2;

Mesaje recepţionate din reţeaua 1;

Mesaje recepţionate din reţeaua 2.

Acum, este firesc să te întrebi cum iniţiezi un apel către reţeaua dorită. Foarte simplu: formezi sau cauţi în agendă numărul de telefon, iar apoi apeşi pe una dintre cele două taste de apelare. Aici e diferenţa: în loc de o tastă de apelare (cum există pe telefoanele obişnuite), acum ai la dispoziţie două taste: prima (marcată cu cifra "1") va apela din reţeaua 1 (prima de sus afişată pe display), iar cea de-a doua va suna din reţeaua 2. De asemenea, poţi să-ţi dai seama care este cartela SIM 1 şi care este SIM 2 la introducerea cartelelor în slot -sloturile sunt marcate cu cifrele "1" şi "2".

S1 Tytan are un meniu neaşteptat de bine pus la punct (foarte bine tradus şi structurat) şi un soft pe măsură (cu mici scăpări, după cum vei vedea la secţiunea "Lucrul cu fişiere"). Posibilităţile de personalizare sunt excelente. Spre exemplu, poţi selecta ce să conţină agenda: contactele de pe prima, a doua sau ambele cartele. Nici mesageria nu ridică probleme. Când vrei să trimiţi un SMS, alegi de la început din ce reţea doreşti să expediezi mesajul (SMS prin SIM 1 sau SMS prin SIM 2). Şi mai bine ar fi fost ca în loc de "1" şi "2" să se afişeze denumirile reţelelor. Exemplu: SMS prin Orange sau SMS prin Vodafone ; iniţiere apel din Cosmote. Nu cred că era un lucru prea complicat, însă e clar că asiaticii iubesc mai mult ştiinţele tehnice decât literatura.

Legat de meniul principal, trebuie spus că acesta se întinde pe două ecrane, fiecare afişând o matrice de nouă icoane grafice. Şi aici lucrurile puteau fi un pic simplificate, prin introducerea mai multor iconiţe sub una cu o denumire mai generică: player-ul video şi recorder-ul video reunite.