Sony Ericsson K850i - Toamna se numără... megapixelii

Despre Sony Ericsson K850i, liderul numit al telefoanelor Cyber-Shot, s-a tot vorbit, însă acum a venit vremea să tragem linie şi să spunem lucrurilor pe nume. Este oare un meritoriu urmaş al modelului de succes K800i? Principalul său atu, camera foto de 5 MP, reuşeşte sau nu să fie peste cea a cuirasatului finlandez Nokia N95? Poate înlocui un aparat foto digital? Răspunsul îl vei afla în testul ce urmează.

Sony-Ericsson K850i este un telefon frumos, orice s-ar zice. Forma clasică, alături de culoarea negru-lucios, străbatută pe partea laterală de o bandă verde (asemănătoare cu piatra de jad), îi dă o eleganţă aparte, iar construcţia solidă îl impune drept un telefon sigur.

Partea lateral dreaptă cuprinde tastele de volum/zoom, butonul de pornire al camerei foto şi cel de declanşare. În imediata apropiere se află selectorul cu trei poziţii: foto, video şi vizualizare galerie/slideshow. Posteriorul găduieşte obiectivul aparatului foto (acoperit atunci când este oprit), difuzorul extern şi bliţul xenon. Pe partea superioară observăm display-ul TFT de 2.2 inch precum şi noul joystick de navigare D-Pad. Tastele sunt destul de ciudate şi un pic cam greu de apăsat la început.

Sistemul mai rar întâlnit de introducere a cartelei SIM, fără necesitatea scoaterii bateriei, este un lucru cât de poate de agreabil.

O toamnă “melancolică”, prin obiectivul lui K850i

Se spune că doar un artist poate aprecia frumuseţea toamnei, recunoscută de majoritatea oamenilor drept un anotimp mohorât, rece, ploios - un anotimp care ne întristează. Înarmat cu promiţătorul K850i, am plecat la o scurtă plimbare prin parc, hotărât să încerc să privesc lucrurile prin prisma unui artist şi în acelaşi timp să vă expun performanţele camerei foto.

Pentru început, este bine de ştiut ce ne oferă K850i din punct de vedere al fotografierii. Rezoluţia de 5 MP are un cuvânt greu de spus în momentul în care te decizi să-ţi schimbi vechiul telefon cu unul mai performant, orientat pe funcţii foto. La fel de important este însă focusul automat, modul macro şi bliţul xenon. Fără ele, calitatea pozelor ar suferi enorm.

Cât despre uşurinţa în utilizare, pot să afirm că Sony Ericsson a mai făcut un pas înainte. Ajustarea setărilor se face simplu, intuitiv (mulţumită icoanelor grafice sugestive), într-un mod asemănător cu cel întâlnit la aparatele foto digitale destinate începătorilor şi amatorilor. Deliciul maxim este însă asigurat de selectarea opţiunilor cu ajutorul celor trei taste senzitive (plasate în partea inferioară a display-ului) şi noua interfaţă multimedia cu senzor de auto-rotire a imaginii. La vizualizarea galeriei, trecerea din modul portrait în landscape se face prin poziţionarea telefonului pe orizontală sau verticală, după caz. Ecranul generos pe post de viewfinder este excelent pentru încadrarea subiecţilor.

Spre deosebire de K800 sau K810i, ai acum la îndemână opţiunea de setare manuală a valorii ISO (100, 200 sau 400), de care depinde în mare măsură zgomotul din imagine. Trebuie spus că soft-ul de pe telefonul primit la teste este beta. Versiunea finală poate veni cu noi îmbunătăţiri, cum ar fi setarea bliţului pe modul pornit-forţat (forced-on).

Să trecem acum la proba practică. Primul obstacol de care te vei lovi în dorinţa de a-ţi impresiona prietenii este momentul în care vei realiza prima fotografie cu bliţ. Amplasarea acestuia nu este cea mai inspirată, trebuie să ai grjă să nu-l obturezi cu degetele. În caz contrar, imaginea va ieşi întunecată şi primul gând care-ţi va veni este că telefonul are o problemă. Şansele de a obtura bliţul sunt şi mai mari dacă mobilul este ţinut în poziţie verticală.

Mai apoi, trebuie să ţii cont de scena aleasă pentru captură, cu excepţia modului Auto. De exemplu, dacă alegi scena Landscape, focusul se pune automat pe infinit, iar bliţ-ul se dezactivează. În ceea ce priveşte balansul de alb (White Balance), e bine să-l laşi pe automat. Celelalte opţiuni (Daylight, Cloudy, Fluorescent, Incandescent) dau fotografiei un aspect deloc natural, după cum se observă şi în exemplele de mai jos.

Ca puncte negative, menţionez lipsa detaliilor şi culorile nu foarte bine definite (cam şterse), lucruri acceptabile pentru că până la urmă avem de a face cu un telefon. Dacă pretenţiile cresc până la nivelul unui aparat foto, atunci acela este unul pentru amatori, de generaţie mai veche (vezi modelele de acum doi ani).

În modul macro, la fel ca Nokia N95, N93i şi Sony Ericsson K810i, pozele ies foarte bine. Ca de obicei, marele dezavantaj al telefoanelor cu aparat foto, apare în cazul capturilor realizate în condiţii de iluminare artificială (poze la interior – indoor). Aici se vede clar diferenţa dintre ele şi camerele digitale.

Totuşi, K850i se situează peste K800 şi Nokia N95, datorită bliţului mai puternic şi ajustărilor software. La fel se întâmplă şi pe timp de noapte, unde tot bliţul face diferenţa. Subiectul încadrat la distanţă mică (maxim un metru) şi foarte mică iese foarte clar, chiar neaşteptat de bine. Mai departe, situaţia se complică...