Test LG Prada II

Nu sunt pervers ci doar natural mărturisind că aş vrea ca degetele mele să fie organe sexuale! Asta de câteva zile, de când pipăi ecranul lui LG Prada II. Este o senzaţie foarte tare. Cu fiecare atingere a touchscreen-ului simţi cum se pune în mişcare o adevărată uzină. Ei bine, mă excită multe altele la mobilul ăsta nenorocit de sexy, de invidiat. Care-s impresiile, caracteristicile, cum au ieşit pozele, ia citiţi şi priviţi despre al doilea telefon LG din seria fashion Prada, cod KF900.

Diferenţe majore faţă de primul LG-Prada (lansat în 2007):

• interfaţa cu utilizatorul mult îmbunătăţiţă ca şi capabilităţi (trăsăturile generale de design sunt păstrate), bazată în continuare pe aşa numita tehnologie flash interactivă
• ecran multitouch
• 3G/HSDPA cu viteză de până la 7,2Mbps - faţă de EDGE, cameră frontală pentru videotelefonie
• 5 megapixeli în loc de 2MP pentru camera foto şi autofocalizare
• înregistrare video la rezoluţie mult mai mare, 720x480 pixeli cu 30 de cadre pe secundă
• Wi-Fi şi browser web full HTML
• tastatură full-QWERTY, glisantă

Primele impresii
"Bijuterie, frate!". Sau, de la un patron serios: "M-aş juca cu el toată ziua". Respectiv: "Tocmai vroiam să-ţi arăt ce telefon făinuţ mi-am cumpărat, da' gata, nici nu-l mai scot că în faţa LG-ului ăsta e praf".
Am întrebat poporul şi dacă i se pare că LG Prada II are chip de mobil pentru fete şi băieţi cu deficit de atenţie, frizuri emo sau fiţe de nu-ş-ce club. Că doar e "fashion targeted". Designul nu spune însă asta - îl consider chiar sobru, poate doar pozele gen Fashion TV care se derulează pe display ori hai, preţul aparent erect.

Culmea, nici măcar nu apucasem să le prezint tastatura suplimentară (clasică), să le spun de camera de 5 megapixeli cu auto-focalizare ori de Wi-Fi! De fapt nici n-a mai contat, pipăiau de nebuni ecranul touch-screen, meniul, şi se minunau; deşi ei sunt bolnavi după diverse mărci arhicunoscute (ştii tu, cele vreo două sacre în România, sacre ca şi omniprezenţa tabloului cu cei 12 Apostoli pe peretele din dreptul patului de procreere).
Primul contact cu ecranul touchscreen al lui LG PRADA II mi-a implantat un feeling dumnezeiesc. Când îl atingi, telefonul răspunde printr-o vibraţie între delicat şi strong - ca intensitate. Parcă ai ţine în palmă o uzină care pulsează de activitate. Un sunet sec completează experienţa.

Design

Construcţie mecanică destul de solidă, dar care poate trezi unele suspiciuni. Motivaţia stă în sistemul slide. Este normal ca mobilul să nu fie atât de ţeapăn, că altfel ar trebui să apelezi la ciocan şi daltă pentru a scoate tastatura interioară. Carcasa este din plastic lucios şi tocmai de aceea e bine să nu arunci mobilul pe masă ci să-l arunci cât mai des în tocul de piele oferit cadou. Pe spate nu se observă altceva decât ochiul camerei alături de un bliţ şi oglinda pentru autoportret, toate încadrate elegant de o bucată de aluminiu - presupun.

Pe laterale: sus e conectorul proprietar LG pentru căşti cu fir, alimentare sau cablu USB; în stânga doar butoanele de reglaj al volumului; pe dreapta se află slotul pentru card de memorie, tastele de blocare-deblocare, de schimbare a ferestrelor şi declanşatorul foto. Niciun buton nu iese în evidenţă, iar slotul microSD şi mufa sunt protejate cu capace. Difuzorul este pe partea frontală şi tot aici avem sub ecran trei taste; cu două accepţi / respingi un apel, iar între ele e o tastă "Cancel". Înafara dimensiunilor ceva mai mari date de consistentele îmbunătăţiri, LG Prada II seamănă perfect în design cu primul din serie.

Tastatura glisantă

Dacă la LG KS360 mă plângeam de butoanele 100% rotunde pe tastatura de tip slide, fiind un om mai morocănos care nu apreciază chiloţii roz şi tenişii gay, de data asta mă simt împlinit. Butoanele sunt dreptunghiulare, doar elegant rotunjite, bine distanţate, iluminate, plăcute la atingere. Aşezarea e mai mult decât favorabilă ca să nu te mai oboseşti cu întrebarea unde-i litera "X". E ca pe laptop. Da, ai "shift", "enter", "backspace" şi diverse scurtături.

Ecranul

Diagonală de 3 inci: foarte extra, doar că teoretic ar fi incăput şi unul de 3,2 inci (plus de diagonală de 0,5 cm). De calitatea afişării ar fi aiurea să te plângi: nu vezi pixelii, culorile sunt ok, display-ul poate fi privit fără probleme din unghiuri diferite. Luminozitatea este reglată la 60% în modul economic şi merită mărit procentul exclusiv vara când e prea însorit afară. Orientarea imaginii se schimbă automat din portret în peisaj când scoţi tastatura internă. În plus, accelerometrul integrat se ocupă de trecerea automată din mod portret în landscape şi invers în funcţie de cum ţii mobilul în mână (vertical/orizontal), dar numai în anumite condiţii - de pildă când parcurgi poze ori navighezi pe net.

Interfaţa

Cu tema de bază fundalul e negru şi scrisul alb (super-lizibil), iar pe "desktop" apar la nimereală diverşi manechini - altă poză de fiecare dată când trezeşti mobilul din stand by. Dacă spun că e intuitivă, mă refer la faptul că nu trebuie să ştii nici cum se dă start la computer; te vei descurca fără  probleme în parcurgerea meniului LG Prada II, mai ales că e disponibil în limba română. Se mişcă foarte cursiv, de parcă telefonul ar fi dotat cu cine ştie ce procesor de la Intel şi placă video NVIDIA :-).

Foarte tare: dacă tragi aşa aiurea cu degetul peste display observi că treci dintr-un "ecran" în altul. Utilizatorii de Linux ştiu despre ce vorbesc.  Deci ai trei "desktop-uri" la dispoziţie, unul cu comenzi de bază, unul cu aplicaţii deschise şi "gadgeturi" ca pe Windows Vista (ceas, post-it ş.a.), iar al treilea cu shortcut-uri către aplicaţiile preferate. Tot de interfaţă leg faptul că a mări/micşora o poză ori o pagină web e la fel de excitant ca pe iPhone: pui două degete pe display şi le depărtezi/apropii.

Nu strică să dai o privire pe Youtube: vezi interfaţa grafică prezentă într-un minut şi dovada că şi un om de sex feminin, cu unghii lungi, poate controla ecranul tactil al LG Prada II plus ceasul Bluetooth Prada Link.