Sony Ericsson Aino, nu te lasă să te plictiseşti!

Sony Ericsson Aino a ajuns la redacţie ca un fel de emisar al smartphone-ului de top Satio ce urmează să fie lansat până la sfârşitul anului în România. Este plin ochi de aplicaţii şi facilităţi, dar îi lipseşte o platformă de operare avansată precum Symbian-ul (sistem prezent pe SE Satio). Dar până la dedesubturi, să vedem cum se prezintă din punct de vedere fizic.

Design, construcţie

Aino se remarcă din start printr-un aspect original, nu neaparat mulţumită formei per ansamblu ci în special datorită micilor detalii. Spre exemplu, linia curbată care străbate părţile laterale îţi dă impresia unei bărcuţe, iar combinaţia simplă de non-culori alb şi negru are o putere de atracţie deosebită. Telefonul este potrivit ambelor sexe şi poate fi asociat de minune cu ţinute vestimentare în acelaşi ton.

Ca dimensiuni, nu se încadrează în trend-ul slim foarte promovat în ultima perioadă, dar nici nu se alătură "cărămizilor" de modă veche. Are 15,5 mm grosime şi cântăreşte 134 de grame. Deşi când spui plastic te gândeşti la compromisuri, în cazul lui Aino nu este vorba de aşa ceva. Plasticul este solid şi deosebit de fin, lăsându-ţi o senzaţie tactilă foarte plăcută. Designul slide dezvăluie o tastatură alfanumerică asemnănătoare cu cea a unui clasic (Sony Ericsson K800), iar asta nu face decât să ne bucure. Decât o tastatură aterizată din filme SF, dar foarte greu de utilizat de către om, mai bine ceva cu care am fost obişnuiţi şi ne-a plăcut. În schimb, interfaţa proprietară SE, mare şi cu nişte dinţi galbeni urâţi, strică tot feng shui-ul telefonului.

Touchscreen limitat

Ne-am fi aşteptat ca ecranul să fie complet tactil, aşa cum se întâmplă cu mai toate a căror diagonală este mai mare sau egală cu 3 inch. SE Aino ne satisface însă doar parţial şi ne pune la dispoziţie controlul tactil doar în cadrul unei noi interfeţe exclusiv multimedia, accesibilă doar când mecanismul slide este închis.

Meniul tactil conţine cinci pictograme: cameră foto, galerie multimedia, muzică, filme şi radio. Controlul este intuitiv, dar nu îţi permite efectuarea a prea multe setări (în cazul MP3-urilor, nu poţi crea playlist-uri, nu ai acces la egalizator şi multe altele). Doar în modul cameră foto/video ai la dispoziţie toate opţiunile posibile.

Aino se mişcă greoi

Revenind la interfaţa clasică, nu am putut trece cu vederea faptul că Aino se mişcă destul de greu, mai ales când player-ul rulează în background. Am crezut că este din cauza temei flash, pe care am înlocuit-o cu una standard. Degeaba. Foarte posibil ca software-ul să fie de vină căci nu este versiunea finală.

Sunet premium, headset Stereo Bluetooth în pachet

Cele două inconveniente descrise mai sus sunt cam singurele descoperite la Aino în cele aproape două săptămâni de utilizare. Fiind un meloman înrăit, am rămas uimit să văd că în pachetul telefonului se găseşte un headset Stereo Bluetooth cu căşti in-ear, dar şi un docking station. Acesta permite încărcarea simultană a telefonului şi a căştilor, iar în acelaşi timp poate fi conectat la calculator pentru transfer de date.

Cât despre sunet, pot spune cu mâna pe inimă ca este de o calitate excepţională, mai ales că până la Aino am încercat multe tandemuri telefon - căşti Stereo Bluetooth şi nici unul nu a fost fără cusur. Unele s-au dovedit catastrofale, în timp ce acelea pe care le consideram cât de cât mai decente aveau totuşi o calitate departe de cea oferită de căştile conectate prin fir.

Pe lângă sunetul brut, Aino dispune de un egalizator cu o mulţime de presetări atent lucrate. Fiecare se aude bine în felul său, chiar şi pe genuri muzicale diferite.

Player-ul oferă un suport complet pentru organizarea pieselor, similar cu cel al telefoanelor Walkman.

Cameră foto de 8.1 MP excelentă

Camera foto este al doilea punct forte al telefonului. Produce poze de calitate, mai puţin în condiţii slabe de iluminare unde lipsa bliţului Xenon îşi spune cuvântul. În lumină optimă, fotografiile sunt chiar impresionante (vezi poza cu Hotel Intercontinental). Face Detection-ul îşi face şi el treaba de minune, dând dovadă de simţuri precise în majoritatea condiţiilor, mai puţin în beznă desigur.

Înregistrările video, surpriză, se fac la o rezoluţie de 640 x 352 pixeli, apropiată celei VGA, care pentru Sony Ericsson reprezintă o adevărată provocare. Nu că nu ar fi în stare de mai mult, ştim prea bine că nu vor. Dacă pozelor le acord fără constrângeri nota 9/10, filmuleţelor indulgenţă le dau un 6. Pur şi simplu nu îmi plac cum se văd. Sample-ul video pe link-ul de mai jos.

Sony Ericsson Aino Video Sample

Internet şi GPS aşa cum trebuie

Am renunţat să mai folosesc browser-ele proprietare Sony Ericsson, nu pentru că ar fi inutilizabile, dar îmi creează impresia de limitare la serviciile SE şi nici aspectul nu mă încântă. Am testat puterea lui Aino pe Internet cu ultima versiune de Opera Mini (Opera Mini 5 Beta).

Viteză HSDPA şi, pe alocuri, conexiune fără grija traficului prin Wi-Fi. În ambele cazuri mă declar mulţumit. De altfel, prezenţa acestor două facilităţi este de cele mai multe ori suficientă pentru a-ţi forma o părere despre ce poate un telefon pe Internet. Sigur, contează şi display-ul, iar Aino are în dotare unul bun, cu o diagonală de 3 inch şi o rezoluţie decentă (240 x 432 pixeli).

Receptorul GPS nu ridică nici el probleme. L-am folosit împreună cu Google Maps (aplicaţie inclusă de SE) şi am reuşit să ajung la destinaţie fără să mă rătăcesc pe străduţele întortocheate ale Bucureştiului.

Aino dispune şi de o aplicaţie de training denumită Tracker. Se foloseşte de GPS şi îţi oferă mai multe moduri de antrenament, bazate pe distanţă, timp sau rută. Până să porneşti antrenamentul, aplicaţia te lasă chiar să alegi un playlist audio care să te acompanieze pe drum.

Autonomie à la Sony Ericsson

Bateria are doar 1000 mAh, dar Aino nu dezamăgeşte la capitolul autonomie, ca mai toate dispozitivele Sony Ericsson de altfel. Am ascultat muzică în fiecare zi prin Stereo Bluetooth (cel puţin o oră), am intrat pe net, am făcut poze, am vorbit şi abia după trei zile acumulatorul s-a descărcat. Este un lucru apreciabil, să recunoaştem, şi care contribuie la o impresie generală bună asupra telefonului. Dacă s-ar fi mişcat şi el mai rapid...

Plusuri şi minusuri

[+] Sunet de calitate
[+] Cameră foto excelentă
[+] Ecran generos de 3 inch
[+] HSDPA, Wi-FI, GPS
[+] Pachetul include headset Bluetooth Stereo şi Docking station
[+] Autonomie bună

[-] Touchcreen-ul funcţionează doar în cadrul interfeţei exclusive multimedia
[-] Se mişcă greu (posibil din cauza soft-ului)
[-] Înregistrare video de calitate mediocră

Concluzie: Aveţi în faţă un telefon care merită toată atenţia, mai ales dacă vreţi să ascultaţi muzică şi să faceţi poze de calitate. De asemenea, facilităţile de Internet şi GPS-ul funcţionează ireproşabil. Este adevărat că nu vă veţi bucura de aplicaţii precum în cazul telefoanelor Android, Symbian, Windows Mobile sau Mac OS X, dar Aino include cam tot ce ai nevoie. Restul aş spune că sunt mofturi. Evident, mofturi pentru un client interesat de multimedia, nu de business. Atunci aş fi putut spune că lipseşte QWERTY-ul, că nu are sistem de operare ş.a.m.d. Dar nu este cazul. Rămâne de văzut preţul, iar aici tare mi-e teamă că SE ne va surprinde neplăcut. Oare cât o să mai dureze până când vor realiza că un telefon multimedia ar trebui să fie mai ieftin decât un smartphone cu facilităţi similare?