Locuinţe şi construcţii modulare marca Henri Coandă

Clădirea piramidală proiectată de Henri Coandă la începutul anilor '20 a impresionat prin aspectul ei original şi prin dimensiunile colosale. Din păcate, ea nu a fost transpusă în realitate nici până în ziua de azi. Construcţiile modulare brevetate prin aceeaşi perioadă, deşi erau departe de a fi estetice, şi-au găsit cu uşurinţă locul printre alte arhitecturi - aceasta pentru că s-a dovedit în timp că pot constitui soluţii eficiente în situaţii de criză şi nu numai. În plus, arhitecura actuală permite realizarea unor locuinţe modulare extrem de atrăgătoare ca design.

La vremea la care au fost proiectate (anul 1921), casele modulare au apărut ca o necesitate de a construi locuinţe rezistente, într-un timp rapid şi la un preţ accesibil tuturor.Pentru aceasta, Henri Coandă a perfecat reţetele de beton armat şi a găsit noi geometrii de schelete metalice multicelulare, capabile să asigure rezistenţe sporite, fiind în acelaşi timp uşoare şi oferind o izolaţie termică şi fonică excelentă.

Invenţia a fost bine primită, drept urmare Henri Coandă a înfiinţat în Franţa o societate pentru construcţia de case ieftine prefabricate: La société multicellulaire Coandă.

S-au executat case sau subansamble multicelulare şi beton în Franţa, Belgia, Italia şi România. La Iaşi, în Palatul Culturii, au fost decorate două săli prin tehnica beton a bois. În Bucureşti, prin aceeaşi tehnică au fost decorate câteva vitrine de magazin din centru, iar împreună cu câţiva arhitecţi, Coandă a realizat complexul şcolilor de la Obor.

Iată care sunt caracteristicile şi avantajele construcţilor modulare inventate de Coandă:

  • se confecţionează în hala de producţie şi se montează rapid pe teren;
  • pereţii sunt făcuţi dintr-o reţea de metal plat sau profilat, aşezată paralel, precum o napolitană, păstrând zone de aer nemişcat, pentru asigurarea unor izolaţii termice şi fonice excelente;
  • pereţii din metal subţire conferă şi o oarecare rezistenţă la incendii şi permit montarea unor dispozitive de încalzire direct în interiorul lor (ex: pardoseala calorifugă);
  • panourile sunt foarte uşoare, foarte rezistente, uşor transportabile şi se montează la faţa locului;
  • sunt rezistente la seisme;
  • costurile de execuţie sunt mici, deci în mod normal ar trebui să fie ieftine la vânzare.

Toate aceste caracteristici le recomandă chiar şi astăzi, nu doar ca locuinţe obişnuite, accesibile pentru cât mai mulţi oameni, ci şi ca soluţii în caz de catastrofe naturale (inundaţie, incendiu, cutremur), dar şi pentru dezvoltarea şantierelor.

Articol realizat în colaborare cu Asociaţia Henri Coandă. Află mai multe despre Henri Coandă pe www.jet100.com.