Sunetul surround – acasă la Dolby

Trebuie spus că în mediul profesional se face diferenţa între numărul de canale codificate în semnalul audio şi numărul de canale pentru redare. De asemenea, se face diferenţa şi între numărul de canale pentru redare şi numărul de difuzoare folosite, pentru fiecare canal putând fi utilizate unul sau mai multe difuzoare.

Dolby Surround – analogic, 3.0 canale

Dolby SurroundSistemul a fost introdus în 1982 şi avea sunetul codat pentru trei canale, dar extras dintr-o sursă stereo. Pentru sistemele audio personale erau folosite trei difuzoare, poziţionate la aceeaşi distanţă de ascultător. În cazul în care se dorea folosirea a două difuzoare pentru canalul din spate, ele trebuiau poziţionate la înălţimea urechii.

Quadraphonic – analogic, 4.0 canale

Dolby QuadraphonicCele patru canale de redare erau extrase fie din cele patru canale audio ale sursei, fie dintr-o sursă stereo. Acest sistem surround era folosit exclusiv pentru muzică. Cele patru difuzoare trebuiau orientate direct spre ascultător şi se poziţionau la înălţimea urechii.

Dolby Pro Logic – analogic, 4.0 canale

Dolby Pro LogicDintr-o sursă stereo special codată erau extrase patru canale: stânga faţă, centru, dreapta faţă şi spate. În practică erau folosite cinci difuzoare, însă cele din spate redau acelaşi semnal audio. Acest sistem de surround a fost folosit şi pentru filmele din cinematograf, cele două canale audio fiind imprimate pe rola de film pe două piste optice analogice.

Dolby Pro Logic II – analogic, 5.1 canale

Cu toate că este un sistem surround cu 6 canale, acesta are ca sursă două canale audio codate într-un mod special. Faţă de Dolby Pro Logic, sistemul de faţă se diferenţiază prin cele două canale distincte pentru spate şi prin folosirea unui canal special pentru frecvenţele joase (LFE – low-frequency effects). Dolby Pro Logic II a ajuns să fie introdus pe un număr mare de sisteme audio, fiind suportat chiar de console de jocuri precum Playstation 2, Gamecube sau Wii. Conform standardului, difuzoarele din faţă trebuie orientate la un unghi de 30 de grade, iar cele din spate la 110 grade, aşa cum se poate observa în schiţa de mai jos.

Dolby Pro Logic II - configuraţia sistemului

Dolby Digital, DTS şi SDDS – digital, 5.1 canale

Aşa cum sugerează şi numele, sursa semnalului audio este digitală. Cele şase canale ale sale se transformă în cinci canale de redare distincte şi un canal pentru frecvenţe joase. O gamă largă de playere DVD suportă semnal audio de acest tip. Trebuie menţionat că DTS (Digital Theater System) foloseşte rate mai mari de eşantionare decât Dolby Digital şi poate oferi o fidelitate mai înaltă a sunetului. Amplasarea sateliţilor sistemului audio 5.1 se face în acelaşi mod ca şi pentru sistemul surround Dolby Pro Logic II.

Dolby Pro Logic IIx – analogic, 6.1 canale

Dolby Pro Logic IIxSistemul extrage şase canale audio şi un canal pentru LFE dintr-o sursă stereo. Diferenţa faţă de celelalte sisteme 5.1 este folosirea unui singur difuzor pentru spate şi poziţionarea a două difuzoare în stânga şi în dreapta ascultătorului. Acestea din urmă şi difuzoarele din faţă trebuiesc amplasate la aceeaşi distanţă faţă de ascultător. Sursa audio poate să fie aceeaşi ca şi în cazul sistemelor Dolby Pro Logic şi Dolby Pro Logic II.

Dolby Digital EX – digital, 6.1 canale

Dolby Digital EXSistemul extrage şase canale distincte şi un canal LFE dintr-o sursă audio cu şase canale. DVD-urile video care dispun de acest sistem audio sunt indicate printr-un logo specific. De asemenea, acest format este folosit şi pentru unele filme pentru cinematograf.

DTS-ES – digital, 6.1 canale

Sursa audio pentru sistemul DTS-ES are şapte canale din care sunt extrase şase canale de redare distincte şi un canal LFE pentru subwoofer. Sistemul este folosit pentru unele DVD-uri video, dar nu şi pentru cinematografe.

Dolby Digital Plus, DTS-HD şi Dolby TrueHD – digital, 7.1 canale

Dolby Digital PlusSistemele acestea extrag 7 canale de redare şi un canal LFE dintr-o sursă digitală cu 8 canale. Aşa cum se poate observa, pentru sunetul din spate se folosesc două canale distincte. O variaţie a sistemului implică mutarea difuzoarelor laterale în faţa ascultătorului. Această configuraţie este folosită doar în anumite cinematografe şi nu este recomandată pentru sistemele de acasă.

Sistem surround pe 10.2 canale

Formatul acesta a fost dezvoltat de Tomlinson Holman, creatorul standardului THX. Conform sloganului „De două ori mai bun decât 5.1”, sistemul a fost numit 10.2, însă el foloseşte de fapt 14 canale distincte. În parte din faţă sunt amplasate cinci difuzoare: stânga depărtat, stânga, centru, dreapta şi drepta depărtat. Canalele laterale sunt redate prin câte două difuzoare, iar pentru sunetul din spate este folosit un sigur canal. Au fost adăugate două canale pentru sunet care vine de sus pentru a spori senzaţia de spaţialitate. Poate unora li se va părea ciudat că sistemul foloseşte două canale pentru LFE, ţinând cont că sunetele joase nu pot fi localizate. S-a arătat însă că utilizarea a două subwoofere amplifică senzaţia de surround.

Sistemul surround 10.2

Sistemul surround pe 22.2 canale

Aceasta este componenta audio a sistemului Ultra High Definition Video care a fost dezvoltat de Laboratoarele NHK. Se pare că atunci când ai un ecran cu rezoluţie 4k (de patru ori mai mare decât 1080p), ai nevoie şi de un număr proporţional mai mare de canale audio. Aşa cum sugerează şi numele, sunt folosite 24 de difuzoare, poziţionate pe 3 nivele: cel median cu 10 difuzoare, cel superior cu 9 difuzoare şi cel inferior cu trei difuzoare şi două subwoofere. Există în plan standardizarea sistemului UHDV şi lansarea unor programe de televiziune în acest format în anul 2015.

Sistemele audio de tip 5.1 au avut în ultimii ani o popularitate în creştere în ţara noastră, acest fapt datorându-se în mare măsură accesibilităţii playerelor DVD şi a filmelor în acest format. De asemenea, o mare parte din jocurile pe calculator pot reda sunetele pe 6 canale pentru o experienţă cât mai realistică. După cum vom vedea însă în continuare, sunetul surround nu se referă doar la sistemele audio cu şase canale, el putând fi obţinut printr-o varietate de tehnici.

Logitech Z-5500 Digital - un sistem audio 5.1

Vom încerca în cele ce urmeză să prezentăm cele mai cunoscute configuraţii şi specificaţii pentru sunetul surround. Pentru cei care au fost încurcaţi de toate logo-urile Dolby de pe echipamentele electronice, vom încerca să le explicăm într-un mod cât mai uşor de înţeles chiar şi de cei care nu au prea multe cunoştinţe în domeniu.

Ce este sunetul surround

Sunetul surround este o implementare a unor tehnici de înregistrare şi redare a sunetului pe mai multe canale. Aceasta implică înconjurarea audienţei cu cel puţin trei surse de sunet (stânga, dreapta şi spate) într-un plan orizontal. Pentru a oferi o percepţie spaţială tridimensională a sunetului, se pot adăuga difuzoare deasupra şi sub nivelul urechilor ascultătorului. Cea mai populară configuraţie audio pentru sunet surround este de tip 5.1 (stânga faţă, dreapta faţă, centru faţă, stânga spate, dreapta spate şi subwoofer). Cele mai cunoscute formate audio surround de tip 5.1 sunt Dolby Digital, DTS şi Sony Dynamic Digital Sound (SDDS).

Dolby Digital Cinema

Cum era de aşteptat, cinematografia a fost cea care a încurajat dezvoltarea sistemelor de sunet surround, din dorinţa de a integra audienţa în acţiunea filmului. Una dintre primele implementări ale unui sistem de sunet surround se pare că a fost în anul 1940 pentru desenul animat Fantasia al lui Disney. Muzica filmului a fost înregistrată pe trei canale distincte care erau apoi redate prin rotaţie de cele 54 de difuzoare ale cinematografului. Audienţa avea impresia că muzica se mişcă în jurul lor. Tehnica folosită implica utilizarea diferenţei de fază a sunetului.

Din nefericire, costurile de implementare ale acestui sistem surround incipient erau prohibitive. Un a doilea proiector era necesar doar pentru a reda sunetul înregistrat pe o altă bandă, iar cinematografele care dispuneau de aparatura audio necesară, precum şi de un număr similar de difuzoare, erau foarte puţine.

Cum se obţine sunetul surround

Cea mai simplă metodă de obţinere a sunetului surround este folosirea mai multor microfoane pentru înregistrarea sunetului şi apoi redarea fiecărui canal prin intermediul unuia sau mai multor difuzoare. O a doua metodă foarte des întâlnită este procesarea semnalului audio stereo (două canale) prin tehnici de localizare spaţială a sunetului. Astfel, difuzoarele din spate transmit acelaşi sunet ca şi cele din faţă, dar puţin întârziat şi distorsionat, ca şi cum el ar fi ecoul dintr-o cameră al sursei principale de sunet.

Alte metode, mai complexe, implică utilizarea principiului lui Hyugens de propagare a undelor dintr-un mediu într-altul. Una din aplicaţii este sinteza câmpului de undă care foloseşte un număr foarte mare de difuzoare dispuse în linie în faţa ascultătorului şi aparatură foarte complexă pentru a procesa semnalul audio.

publicitate
închide
Pasionat de gadgeturi? Şi noi!
Vrei să primeşti primul cele mai noi ştiri despre gadgeturile care îţi îmbunătăţesc viaţa zilnic?
Abonează-te la newsletter-ul Go4it şi fii sigur că eşti la curent cu tot ce e nou în IT&C.
Nu uita să-ţi verifici adresa de e-mail şi să confirmi abonarea printr-un click pe link-ul din mail-ul primit .
Sunt deja abonat