De ce telefoanele de top sunt un lux în România?

La americani în special, dar şi în Marea Britanie sau Germania, telefoanele de top se vând ca pâinea caldă în fiecare an, până la epuizarea stocului. Iar asta se petrece într-un timp foarte scurt. La noi, aceleaşi telefoane sunt considerate un lux şi au preţuri exorbitante. Drept urmare, nimeni nu se înghesuie la intrarea magazinelor Orange, Vodafone şi Cosmote când se lansează asemenea device-uri.

O să-mi spuneţi "da, dar ia priveşte în jurul tău şi vezi că sunt destui care şi-au cumpărat". Este adevărat, însă majoritatea dintre ei le-au achiziţionat la negru, de pe diverse forumuri şi site-uri de vânzări GSM. Cei mai norocoşi, le-au cumpărat din străinătate în concediu, scăpând astfel de taxe.

Iată câteva exemple de telefoane care au avut un succes răsunător la nivel global, dar nu şi în România: iPhone, Motorola MILESTONE, HTC G1. Mai nou,urmează Motorola Droid X şi HTC EVO 4G. Toate acestea au primit eticheta "Sold Out" în câteva ore sau cel mult zile.

De ce oare operatorii noştri nu reuşesc să atragă mai mulţi cumpărători de astfel de dispozitive? Răspunsul este simplu. Piaţa este saturată (aproape fiecare român activ are un abonament), iar preţurile la fidelizare sunt extrem de ridicate. Ofertele pentru noii abonaţi sunt atractive în anumite cazuri, dar puţini sunt aceia care preferă să renunţe la contractul vechi şi să îşi facă unul nou. Motivele? Pierderea numărului de telefon şi pierderea minutelor naţionale dobândite datorită vechimii în reţea.

Costurile abonamentelor, deşi la prima vedere par mici în comparaţie cu cele din străinătate, presupun achiziţii de opţiuni suplimentare fără de care nu poţi beneficia de preţul afişat la raft - acel "de la" sau "începând cu X Euro". Valoarea finală ajunge asfel la câteva zeci de Euro, suficient de mult cât să te facă să te răzgâdeşti.

Problema s-ar rezolva dacă ofertele de fidelizare ar fi mai prietenoase cu buzunarele noastre. Concret, eu ca abonat, dacă îmi prelungesc contractul şi vreau un HTC HD2 să spunem, voi plăti dublu sau chiar mai mult decât un individ care îşi deschide un contract nou.

Pe de altă parte, operatorii ştiu foarte bine că la noi entuziaştii şi oamenii cu bani sunt destul de puţini. Oamenii din clasa de mijloc aleg un dispozitiv fără prea multe funcţii, dar care să le ofere totuşi câteva opţiuni de divertisment şi organizare, iar bătrânii şi copiii au în general telefoane entry-level.

În principiu, singurii care ajung în magazinele operatorilor pentru a-şi achiziţiona un telefon de top sunt oamenii de afaceri. Tinerii, chiar şi cei mai avuţi financiar, preferă să caute chilipiruri pe Internet, să cumpere la mâna a doua sau fără contract, la preţuri cu mult sub cele oficiale.

"Sold Out" rămâne un vis pentru comercianţii de telefoane high-end şi, în general, de produse de ultimă generaţie (televizoarele 3D, spre exemplu). Sigur că ei se mai laudă cu faptul că s-a epuizat stocul, dar uită să menţioneze că acel stoc este format din cinci sau zece exemplare.

În România, sold out-ul are loc de obicei când se inaugurează un mall sau un hypermarket. Acolo, mulţimea năroadă se înghesuie să cumpere cât mai multe haine, încălţăminte, bormaşini şi tot ce se vinde la pachete 2+1 gratis. La sfârşit, noile achiziţii se "stropesc" cu un meniu fast-food copios.

Poate că şi operatorii de telefonie ar trebui să vină cu asemenea oferte. La două iPhoane cumpărate, primeşti un al treilea gratuit şi un meniu family "All you can eat" la cel mai apropiat fast food. Sună bine, nu?