Pușcașii marini americani au respins trecerea la pușca de asalt M7. Care este motivul?

Corpul Pușcașilor Marini ai Statelor Unite va rămâne la pușca automată de infanterie M27 pentru formațiunile sale de luptă de aproape, în loc să urmeze Armata în adoptarea armei M7 Next Generation Squad Weapon, transmite Defence Blog.

Un purtător de cuvânt al organizației a confirmat decizia pentru Task & Purpose și a afirmat că M27 se potrivește cel mai bine cu cerințele unice ale Corpului și cu doctrina amfibie.

Aceasta marchează o divergență în achiziționarea de arme de calibru mic între cele două ramuri. În timp ce Armata distribuie în prezent pușca M7 și mitraliera M250 unităților de infanterie și operațiuni speciale, pușcașii marini intenționează să își mențină armamentul actual și monitorizează îndeaproape progresul Armatei.

Divergențe privind calibrul și capacitatea

Lansată inițial în 2011, M27 a devenit de atunci pușca standard a infanteriei marine. În schimb, noul M7 al Armatei utilizează un cartuș de 6,8 mm conceput pentru o letalitate și o rază de acțiune mai mari decât cartușul standard de 5,56 mm. Generalul de brigadă Phil Kinniery, comandantul Școlii de Infanterie a Armatei, a apărat tranziția și a menționat că noul calibru oprește inamicul cu un singur foc, în timp ce cu calibrul anterior erau necesare mai multe focuri.

În ciuda entuziasmului Armatei, M7 a fost supusă unei analize atente. Unii oficiali au pus la îndoială dacă încărcătorul său de 20 de cartușe oferă o capacitate suficientă pentru schimburi de foc susținute.

Cu toate acestea, atât Armata, cât și producătorul armei, Sig Sauer, au respins aceste îngrijorări și au susținut că arma este robustă și funcționează la cele mai înalte niveluri.

Deocamdată, Corpul de Marină rămâne fidel abordării sale actuale și subliniază că M27 asigură interoperabilitatea cu partenerii din coaliție, îndeplinind în același timp cerințele specifice ale războiului expediționar.

Te-ar putea interesa și: Sahara, racheta de croazieră autonomă de 150.000 de dolari anunțată de o companie privată din România. Ar putea fi produsă în serie prin parteneriat public-privat