Antibioticul natural al neanderthalienilor: Foloseau „smoală” pentru a preveni infecțiile

Gudronul de mesteacăn era unul dintre cele mai utile materiale pentru oamenii preistorici. Acesta servea în principal ca adeziv pentru fixarea lamelor de piatră pe mânere de lemn sau a vârfurilor de săgeți pe tije, transmite Mediafax.

Dovezile arată că substanța neagră și lipicioasă avea și alte întrebuințări. Noi cercetări indică faptul că neanderthalienii își tratau rănile cu acest amestec pentru a preveni infecțiile, potrivit IFL Science.

Distilat din scoarța pomului, gudronul de mesteacăn, cunoscut și sub numele de smoală, a fost identificat în situri neanderthaliene vechi de cel puțin 180.000 de ani.

Acesta a fost utilizat și de Homo sapiens în antichitate și rămâne în uzul unor comunități indigene. Poporul Mi’kmaq din estul Canadei și poporul Saami din Laponia folosesc extracte de gudron de mesteacăn pentru a opri infectarea rănilor cu bacterii gram-pozitive, precum Staphylococcus aureus.

Acestea sunt printre cele mai comune bacterii care infectează rănile. Ele se deosebesc de variantele gram-negative deoarece nu au o membrană exterioară suplimentară care să le protejeze de agenții antimicrobieni.

Cercetătorii au distilat gudron de mesteacăn din două specii comune în Europa în timpul Pleistocenului târziu, perioadă în care neanderthalienii erau încă prezenți. Experții au folosit două metode preistorice bazate pe lut și piatră, dar și o tehnică modernă a poporului Mi’kmaq, care utilizează cutii de conserve.

Rezultatele indică faptul că gudronul produs prin toate cele trei metode a oprit proliferarea S. aureus, dar nu și pe cea a bacteriilor gram-negative, precum E. coli. Datele arată că substanța produsă de neanderthalieni era la fel de eficientă ca cea utilizată de triburile Mi’kmaq și Saami.

Deși nu se poate afirma cu certitudine că neanderthalienii au folosit gudronul ca antibiotic local, autorul studiului, Tjaark Siemssen, a declarat pentru IFLScience că descoperirile confirmă cercetările recente despre expertiza medicală a acestor hominizi.

De exemplu, mucegaiul de penicilină găsit în placa dentară a unui neanderthalian din Spania arată că individul ar fi putut mesteca material alterat pentru a trata un abces dentar. Totodată, un schelet cu un picior rupt și vindecat, descoperit în peștera Shanidar, sugerează că această specie avea inteligența și compasiunea necesare pentru a îngriji membrii răniți ai comunității.