Fotografia digitală şi “filmul” din spatele ei

Un fapt firesc al dezvoltării echipamentelor digitale îl constituie şi trecerea de la formatul analogic al fotografiei la cel digital, întocmai ca şi schimbarea casetelor magnetice VHS cu filmele în format DVD. Principala diferenţă între cele două categorii de aparate FOTO este dată de înlocuirea peliculei de film de 35mm cu un senzor ce converteşte semnalul luminos în semnal electric. Există mai multe categorii şi dimensiuni de senzori pe care le vom atinge în articolul care urmează.

Fotografia digitală este practic o imagine realizată dintr-o matrice de puncte orizontale şi verticale, asemănătoare rezoluţiei unui monitor. Cu toţii am auzit de megapixel, acea caracteristică a unui aparat foto digital care, din păcate, unii utilizatori o consideră cea mai importantă. Un milion de pixeli (puncte) reprezintă un megapixel şi îi este atribuită o rezoluţie. De exemplu: 3 MP (megapixeli) corespund rezoluţiei 2048 x 1536 pixeli şi din aceasta se poate obţine o poză pe hărtie asemănătoare cu cea 10 x 15 cm. În ceea ce priveşte dimensiunea imaginii aici intervine o mică anomalie. Filmul în format 35 mm are aspectul 3:2 în timp ce pozele obţinute cu senzorii CCD (cei din camerele foto „obişnuite”) păstrează aspectul general al monitoarelor 4:3.