ASUS GeForce RTX 2080 Ti Turbo review: arhitectura Turing la şase luni după lansare

15.02.2019
ASUS GeForce RTX 2080 Ti Turbo review: arhitectura Turing la şase luni după lansare
Prezentare şi specificaţii

Lansarea plăcilor grafice RTX a fost una dintre cele mai ciudate din ultima perioadă. NVIDIA a venit cu promisiuni mari la nivel de tehnologie şi cu preţuri care să susţină avansul tehnologic, practic fiecare model urcând o treaptă pe scara preţurilor, însă fără conţinut care să pună în perspectivă avantajele aduse de noile procesoare grafice pe arhitectură Turing. La aproape jumătate de an de la lansarea acestor modele, avem în sfârşit câteva titluri compatibile cu diverse noi tehnologii „RTX” şi cum ar fi mai bine să le testăm, dacă nu pe un model RTX 2080 Ti, în varianta Turbo de la ASUS? 

Prezentare

RTX 2080 Ti în implementarea Turbo nu va impresiona pe nimeni în materie de design sau sistem de răcire. De fapt, aceasta este una dintre puţinele implementări de 2080 Ti care oferă răcire cu turbină, NVIDIA renunţând la acest sistem până şi pe modelele Founder’s Edition, care sunt acum echipate cu două ventilatoare.

Design-ul acestui model este cumva mai „spartan”, adică avem de a face cu o carcasă din plastic care acoperă radiatorul şi turbina, cu puţine briz-briz-uri, singurele elemente care ies în evidenţă fiind banda luminoasă care se aprinde atunci când computerul este pornit şi logo-ul GeForce RTX.

Câteva avantaje ale acestei plăci sunt însă date de dimensiunile sale reduse faţă de alternativele 2080 Ti de pe piaţă. Avem de a face cu o placă dual-slot, care poate fi cu uşurinţă integrată într-un computer cu carcasă mai mică, chiar şi anumite modele de 2080 (non-Ti) fiind prea lungi pentru anumite configuraţii şi ocupând chiar şi 3 slot-uri pe partea din spate a carcasei. De asemenea, poate fi mai uşor integrată într-o configuraţie cu două plăci video, sistemul de răcire cu turbină fiind mai eficiente din acest punct de vedere şi permiţând montarea la distanţe mai mici ale plăcilor. Desigur, acest caz de utilizare nu este foarte răspândit, mai ales când luăm în calcul preţul a două plăci RTX 2080 Ti.

La nivel de specificaţii, modelul Turbo de la ASUS se aliniază mai degrabă cu placa de referinţă de la NVIDIA, ceva ce nu prea mai există de câţiva ani. Până şi plăcile Founder’s Edition din ultima perioadă au început să fie livrate cu overclocking din fabrică, aşa că modelele de referinţă sunt mai degrabă teoretice.

Totuşi ASUS a realizat cu 2080 Ti Turbo o placă video similară cu ceea ce se găseşte pe site-ul NVIDIA în lista de specificaţii pentru 2080 Ti. Implicit, placa oferă o frecvenţă de bază de 1.350 MHz cu boost de până la 1.545 MHz, în timp ce modul OC din aplicaţia ASUS GPU Tweak urcă boost-ul cu 15 MHz până la 1.560 MHz. În realitate, placa urcă şi mai mult.

Galerie foto

Specificaţii

GPU NVIDIA GeForce RTX 2080 Ti (TU102)
SMs 68
CUDA Cores 4.352
Tensor Cores 544 
RT Cores 68
Texture Units 272
ROPs 88
Giga Rays/s 10
RTX Performance 76T-RTX OPS
GPU Base Clock 1.350 MHz
GPU Boost Clock 1.545 MHz (Default) / 1.560 MHz (OC)
Memory 11 GB GDDR6
Memory Clock
14.000 MHz
Memory Interface 352-bit
Memory Bandwidth 616 GB/s
TDP 250 W (alimentare 2 x 8-pin)
Conectori
  • 2 x DisplayPort 1.4
  • 1 x HDMI 2.0b
  • 1 x USB Type-C
Dimensiuni 26,9 x 11,4 x4,2  cm

 

Frecvenţe, overclocking şi temperaturi

Frecvenţe, overclocking şi temperaturi

ASUS livrează placa 2080 Ti Turbo fără overcloking din fabrică, însă poate oferi un mic aport de performanţă de 15 MHz folosind setarea OC din aplicaţia GPU Tweak. Aceasta poate fi aplicată şi dintr-un software dedicat de overclocking, precum MSI Afterburner, cu acelaşi rezultat.

Pe setările standard, din fabrică, placa atinge se stabilizează la o frecvenţă de aproximativ 1.700 MHz, cu mici urcări spre 1750 MHz, dar şi scăderi până pe la 1.680 MHz. Această fluctuare a frecvenţei este caracteristică acestui model de RTX 2080 Ti, şi este cauzată în mare parte de sistemul de răcire. Curba standard de răcire „auto” rareori urcă peste 50% putere, păstrând astfel un nivel de zgomot mediu, nu foarte puternic. Din fabrică, limita termică este setată la 84 de grade Celsius, iar placa stă la această valoare pe tot parcursul utilizării. Atunci când turaţia ventilatorului este urcată la maximum, temperatura scade semnificativ, până pe la 66 de grade, iar frecvenţa creşte şi depăşeşte chiar şi 1.800 MHz. Zgomotul este însă greu de suportat, fiind similar cu cel al unui aspirator.

La capitolul overclocking, avem o discuţie puţin mai complicată. Placa a putut fi configurată cu un overclocking stabil cu 200 MHz în plus pentru GPU şi 800 MHz în plus pentru memorii (cu limitele de putere şi temperatură la maximum). Astfel, placa poate atinge frecvenţe în boost de până la 2.000 MHz pe perioade scurte şi o medie care stă pe undeva pe la 1.900 MHz. Desigur, frecvenţa fluctuează la fel de mult ca în cazul utilizării fără overclocking. Temperatura stă la valoarea maximă de 87 de grade Celsius cu ventilatoarele rareori depăşind 50% din puterea maximă. Cu ventilatoarele la maximum, temperatura scade semnificativ, până la 69 de grade Celsius, cu o medie de 1.920 MHz în rulare.

Pe parcursul testării am descoperit însă un comportament ciudat în cazul overclocking-ului. Chiar dacă placa poate funcţiona fără probleme ore în şir rulând teste cu profilul nostru de overclocking în teste obişnuite, atunci când vine vorba despre testele de Ray Tracing, am întâlnit câteva probleme. Atunci când am rulat jocuri precum Battlefield V sau Metro Exodus în 4K cu Ray-Tracing activat, au început să apară probleme de instabilitate, jocurile blocându-se. Am depistat că problema era în cazul frecvenţei procesorului grafic, care depăşea limitele termice atunci când nucleele dedicate pentru ray-tracing se activau. Astfel, pentru testele în rezoluţie 4K cu ray-tracing, am scăzut frecvenţa de overclocking cu 20 MHz.

Astfel, recomandarea noastră pentru această placă şi cu siguranţă şi alte modele RTX este să realizaţi două profile de overclocking pentru a asigura stabilitatea. Unul pentru jocuri fără ray-tracing şi unul pentru jocuri cu ray-tracing, cu menţiunea că în titlurile compatibile RTX, frecvenţele ar trebui să fie puţin mai joase.

 

Platforma de test şi metodologia de testare

Platforma de test 

Platforma de test pe care am folosit-o şi în trecut pentru review-urile plăcilor RTX a rămas neschimbată. Avem un procesor Ryzen 7 1700 overclockat la 3,8 GHz, folosind o placă de bază MSI Z370 XPOWER GAMING TITANIUM, 16 GB RAM XPG SPECTRIX D41 la 3200 MHz, şi o sursă FSP AURUM 1.000 W Platinum. Toate acestea au fost găzduite într-o carcasă NZXT H440. Pentru acest review am folosit driverul NVIDIA 418.91, cel mai recent în momentul rulării testelor.

CPU AMD Ryzen 7 1700 OC @ 3,8 GHz (8 core/16 threads)
Cooler Corsair H110i All-in-One watercooling
Placă de bază MSI X370 XPOWER GAMING TITANIUM
Chipset X370
GPU ASUS GeForce RTX 2080 Ti Turbo
RAM ADATA XPG SPECTRIX D41 16 GB DDR4 @ 3.200 MHz (2 x 8 GB)
SSD OS Kingston ssdNOW KC400 256 GB SATA III
Sursă FSP AURUM Platinum 1.000W
Carcasă NZXT H440

Metodologia de testare

Jocurile alese pentru testare de această dată au fost actualizate, în special datorită faptului că unele dintre ele sunt mai noi, iar altele oferă suport pentru diverse tehnologii din gama RTX (ray-tracing şi dlss). Toate titlurile au fost setate pe cele mai înalte profiluri de opţiuni grafice (Ultra/Very High/etc.), dar fără opţiunea antialiasing activată. De asemenea, testele au fost rulate atât în mod fără overclocking, cât şi cu overclocking, în rezoluţiile cele mai uzuale pentru gameri: 1080p, 1440p şi 2160p.

În cazul 3DMark, am rulat pentru prima dată şi testele compatibile cu tehnologiile ray-tracing şi DLSS.

Testele RTX din cele două jocuri compatibile, Battlefield V şi Metro Exodus, au fost realizate exclusiv pe profilul OC. Întrucât Battlefield V nu are un benchmark dedicat, am folosit framerate-ul mediu din prima misiune a jocului, rezultate înregistrate prin intermediul funcţiei Benchmark din MSI Afterburner. Benchmark-ul Final Fantasy XV nu oferă informaţii despre framerate, aşa că am folosit Afterburner şi pentru aceste teste pentru a le putea integra în grafice.

Testele cu DLSS au fost rulate doar în rezoluţia 4K, deoarece toate cele trei jocuri compatibile pot activa DLSS exclusiv în această rezoluţie. Metro Exodus permite rularea cu DLSS activat şi fără ray-tracing, Battlefield V permite activarea DLSS doar atunci când funcţia ray-tracing este activată, în timp ce Final Fantasy XV integrează doar DLSS, fără ray-tracing.

 

Teste 3DMark

Teste 3DMark

Rezultatele în 3D Mark sunt în limitele aşteptărilor pentru un RTX 2080 Ti, în timp ce testul Port Royal este ceva cu adevărat nou. Avem primul test sintetic de ray-tracing din cadrul 3DMark, iar aportul de performanţă prin overclocking este evident. Testul rulează la aproximativ 30 de cadre pe secundă în ambele moduri (cu şi fără OC), iar rezoluţia de randare pare să fie 1440p, întrucât rezultatele sunt foarte similare cu cele ale testului DLSS pe care l-am realizat tot prin intermediul 3DMark, cele două scenarii folosind acelaşi test, însă în moduri diferite.

Teste Gaming – 1080p

Teste Gaming – 1080p

Sistemul nostru cu Ryzen este limitat în rezoluţii mici în mare parte de CPU, de acceea anumite jocuri nu oferă diferenţe majore de performanţă între rezoluţii. Totuşi, un RTX 2080 Ti nu este recomandat pentru gaming în 1080p, această placă fiind mult mai potrivită pentru rezoluţii înalte şi monitoare cu frecvenţă ridicată. Există însă titluri precum Metro Exodus şi Assassin’s Creed Odyssey, care pun serios la treabă acest GPU chiar şi în rezoluţii mai mici.

Teste Gaming – 1440p

Teste Gaming – 1440p

În 1440p placa se „dezlănţuie”, fiind mult mai bine potrivită pentru această rezoluţie. În special cu overclocking, jocuri precum Rainbow Six Siege şi The Division îşi iau un avânt serios. 

Teste Gaming – 2160p

Teste Gaming – 2160p

Rezultatele testului în 4K demonstrează însă motivul pentru care există un GPU atât de puternic. Şi cât de mult mai avem însă de evoluat pentru a putea aduce acest nivel de performanţă la preţuri accesibile. GTX 1080 Ti se apropia de o experienţă de joc bună în 4K, asemeni RTX 2080 în varianta standard, însă 2080 Ti este primul GPU care poate cu adevărat să spună că este realizat pentru gaming în 4K.

Teste Ray-Tracing

Teste Ray-Tracing

Testele pentru ray-tracing au fost realizate în cele două jocuri cu suport oficial: Battlefield V şi Metro Exodus. 

Battlefield V – DXR Test 

În cazul Battlefield V, am ales cele două extreme setarea DXR „low” şi setarea DXR „ultra”. Diferenţele vizuale şi de performanţă între low şi medium sunt mici, la fel şi între high şi ultra. Rezultatele de performanţă pentru cele două setări intermediare sunt între cele două, cu diferenţe minime la nivel vizual. Practic, doar claritatea reflexiilor este afectată de aceste setări, iar aceasta este evidentă doar atunci când te uiti direct la o reflexie, nu în timpul jocului.

Ray-tracing-ul în Battlefield V este astfel aplicat pe toate suprafeţele care ar putea realiza o reflexie, în funcţie de materialul din care sunt realizate şi efectele cu care interacţionează. Astfel, toate suprafeţele metalice, din sticlă, toate suprafeţele ude, sau apa, au reflexii în timp real prin ray-tracing. Acest lucru conferă un realism sporit imaginilor, putând fi observate reflexii ale obiectelor care nu sunt prezente pe ecran, ceva ce nu este posibil folosind alte metode. În timp ce efectul este foarte plăcut în special în single player, faptul că performanţa este atât de mult afectată cu setarea „DXR On”, nu recomandă utilizarea ei în modul multiplayer. Ca soluţie de compromis, recomandăm setările DXR Low şi Medium pentru un balans destul de bun între performanţă şi calitate vizuală.

Metro Exodus – RTX Test

În cazul lui Metro Exodus, efectele de ray-tracing nu sunt imediat vizibile, însă impactul asupra performanţei cu siguranţă poate fi simţit cu această setare pornită. Cei de la 4A Games au ales să folosească razele de lumină simulate folosind nucleele RT din arhitectura cipului grafic Turing, pentru a simula modul în care funcţionează iluminarea în joc. Astfel, efectul de „iluminare globală”, adica reflexia luminii de pe suprafeţe este mult mai realistă, în timp ce întregul sistem de iluminare este simulat conform regulilor fizicii. Acest lucru înseamnă că jocul arată mai realist, însă impactul asupra performanţei este semnificativ. 

Metro Exodus oferă două setări pentru funcţia RTX, High şi Ultra, diferenţele dintre ele fiind minime, chiar dacă la nivel de performanţă se simte imediat diferenţa. Sfatul nostru este să folosiţi setarea high, care asigură performanţă chiar foarte bună pe RTX 2080 Ti şi în rezoluţie 1440p.

Teste DLSS

Teste DLSS

În cazul tehnologiei DLSS (Deep Learning Super Sampling), am avut parte de trei jocuri cu suport oficial şi un test sintetic 3DMark. Două au fost testate anterior şi pentru efectele ray-tracing, Battlefield V şi Metro Exodus, în timp ce al treilea este Final Fantasy XV în varianta sa de Benchamark.

Ideea din spatele DLSS este să randeze jocul pe GPU la o rezoluţie mai mică decât cea setată (de exemplu randare la 1440p atunci când setezi 4K), iar folosind algoritmi AI să crească artificial rezoluţia în timp real, pentru a oferi o imagine comparabilă cu una 4K, fără a necesita la fel de multă forţă brută din partea cipului grafic. Aceşti algoritmi AI rulează pe nucleele Tensor din cadrul cipului Turing. În teorie, impactul vizual ar trebui să fie minim, însă în testele noastre am observat câteva diferenţe în special în cazul texturilor, care sunt mai puţin detaliate decât cele rulate în rezoluţie 4K nativă. În schimb, la nivel de eliminare a marginilor întrerupte (jaggies), DLSS face o treabă mai bună decât multe implementări de antialiasing de post-procesare precum FXAA şi Temporal-AA. Imaginea pare mai „curată”, cu un minimum de artefacte evidente în special în rezoluţii mai mici (singurul test DLSS cu rezoluţie variabilă a fost cel din 3DMark).

3DMark – DLSS feature test

Acesta este singurul test care permite rularea cu DLSS a unei scene în mai multe rezoluţii: 1080p, 1440p şi 2160p. Testul rulează aceeaşi scenă din testul ray-tracing „Port Royal” în rezoluţia aleasă, cu ray-tracing activat, iar apoi o rulează din nou cu DLSS activat. În aproape toate cazurile, aportul de performanţă a fost de 100%, adică framerate-ul s-a dublat. Desigur, acesta este cam singurul test în care se întâmplă asta, însă demonstrează că tehnologia celor de la NVIDIA funcţionează, mai ales în cazuri de acest gen, repetabile şi nu foarte variabile.
 

Battlefield V – DLSS Test

Setarea DLSS în Battlefield V poate fi activată doar în rezoluţie 4K şi doar în combinaţie cu setarea DXR care activează efectele ray-tracing. Aportul de performanţă este considerabil, aceasta fiind cam singura metodă prin care poţi juca acest titlu cu ray-tracing activat în rezoluţie 4K la un framerate acceptabil, chiar şi pe setarea Ultra. Totul arată foarte bine, iar texturile nu sunt foarte afectate de efectul de „blur”. Probabil că Battlefield V în 4K cu DXR Ultra şi DLSS este cea mai bună combinaţie de setări pe care poţi juca acest titlu în acest moment, pe un RTX 2080 Ti, înainte ca acesta să fie înlocuit de o nouă generaţii de plăci grafice RTX în viitor.

Având în vedere cât de mare este aportul de performanţă, ne-am fi dorit ca DLSS să funcţioneze şi fără ray-tracing, pentru a putea urca framerate-ul jocului spre framerate-uri apropiate de 120 sau 144 FPS pentru rularea pe monitoarele de ultimă generaţie.

Metro Exodus – DLSS Test

Implementarea DLSS din Metro Exodus este funcţională, oferind un aport de performanţă decent, atât cu, cât şi fără ray-tracing. Din păcate, driverii NVIDIA limitează RTX 2080 Ti la suport DLSS în acest titlu doar în rezoluţie 4K. Utilizarea în 1440p ar fi fost ideală, întrucât framerate-ul ar fi putut creşte foarte mult, în special fără ray-tracing activat. Din păcate, calitatea imaginii are de suferit, majoritatea suprafeţelor fiind mult mai „înceţoşate” decât cu setarea DLSS oprită.

Momentan, Metro Exodus poate fi jucat în 60+ FPS în rezoluţie 4K pe profilul Ultra doar pe RTX 2080 Ti cu DLSS activat şi fără ray-tracing.

Final Fantasy XV – DLSS Test

În cele din urmă, am rulat varianta de benchmark a lui Final Fantasy XV cu setarea DLSS activată. Aceasta setează automat rezoluţia în 4K şi dezactivează orice altă formă de antialiasing, precum FXAA şi T-AA. Jocul arată foarte bine în acest mod, iar diferenţa de performanţă este de 50%, ceea ce asigură un framerate mediu de 60 FPS în rezoluţie 4K, cu toate setările NVIDIA Gameworks active. 

Concluzii

Concluzii

Chiar dacă nu este nici pe departe cea mai atractivă versiune de RTX 2080 Ti, soluţia Turbo propusă de ASUS are cazurile sale de utilizare. În primul rând, este o alternativă (mai) ieftină faţă de modelele cu sisteme de răcire mai performante şi overclocking din fabrică, iar dimensiunile sale reduse asigură compatibilitate cu o plajă mai mare de configuraţii. Din păcate, nu este CEA mai ieftină de pe piaţă, fiind disponibile şi modele cu răcire cu ventilatoare, tot bazate pe modelul de referinţă, la preţuri chiar şi cu 100 de euro mai mici.

Apoi, pentru cei care au nevoie de un sistem cu două plăci video, acest model poate fi foarte util. Acestea vor putea fi găzduide mai uşor în carcase de dimensiuni mai mici, iar faptul că foloseşte doar două mufe de 8 pini pentru alimentare asigură un consum mai mic de energie, acest model fiind compatibil astfel şi cu surse mai puţin puternice.

Da, este o placă video zgomotoasă, chiar şi la turaţie mică, iar la turaţie mare poate fi de-a dreptul deranjant sunetul turbinei. Ar mai putea intra în discuţie şi alegerea unui astfel de model pentru integrarea într-un sistem de răcire cu lichid, întrucât nu mai plăteşti în plus pentru răcirea „custom”, pe care oricum o demontezi ulterior.

Trebuie să luăm totuşi în considerare faptul că acest ASUS Turbo este totuşi un RTX 2080 Ti, o placă video bazată pe cel mai puternic cip grafic pentru gaming, iar rezultatele testelor în jocuri vorbesc de la sine. Poţi juca cele mai noi titluri pe cele mai înalte setări la rezoluţie 4K cu peste 60 de cadre pe secundă, în anumite cazuri chiar şi cu funcţii foarte „costisitoare” precum Ray-Tracing activate. Nu în ultimul rând, funcţia DLSS, care va fi prezentă în din ce în ce mai multe titluri în viitorul apropiat va asigura un nivel de performanţă şi mai ridicat, care probabil va oferi în curând posibilitatea de a juca titluri în rezoluţie 4K la framerate-uri impresionante.

În sfârşit vor exista şi cazuri de utilizare reale pentru noile monitoare de gaming ultra-performante, care oferă rezoluţie 4K la 120 sau 144 Hz, astfel de framerate-uri la rezoluţii de acest gen fiind imposibil de atins înainte de apariţia cipului grafic TU102.

Din păcate, adopţia tehnologiilor RTX este foarte lentă. Battlefield V a fost primul joc care a oferit suport pentru ray-tracing pentru reflexii, iar până în prezent, singurul alt joc care foloseşte ray-tracing este Metro Exodus, care foloseşte tehnologia pentru a realiza un model de iluminare realist, bazat pe razele de lumină simulate de nucleele RT integrate în cipurile grafice RTX.

În cazul DLSS, există doar trei titluri disponibile în acest moment care folosesc tehnologia, iar implementările sunt cel puţin ciudate. În cazul lui Metro Exodus, DLSS funcţionează şi cu şi fără ray-tracing activat, iar aportul de performanţă este considerabil. Battlefield V poate activa DLSS doar cu ray-tracing activat, în timp ce Final Fantasy XV vine doar cu DLSS, fără ray-tracing.

Se pare că NVIDIA limitează din driveri suportul pentru DLSS pentru anumite plăci grafice, în cazul lui RTX 2080 Ti, tehnologia putând fi activată exclusiv în rezoluţie 4K. Deşi nu am testat încă, Metro Exodus pare că poate folosi DLSS şi în rezoluţii mai joase, însă doar pentru plăci video RTX 2060 şi RTX 2070. Atunci când activezi DLSS în Final Fantasy XV, rezoluţia rămâne blocată la 4K.

Cu o mână de jocuri disponibilă şi foarte multe pe lista de aşteptare, atât noi, cât şi deja lansate, cazurile de utilizare ale tehnologiei RTX sunt momentan limitate. Totuşi, dacă vreţi să atingeţi cea mai înaltă performanţă posibilă, chiar şi în jocuri fără ray-tracing, RTX 2080 Ti este în acest moment singura opţiune.

 

Părţi pozitive

Integrează cel mai puternic cip grafic de pe piaţă
Oferă acces la tehnologii precum ray-tracing şi DLSS în jocuri
Performanţă foarte bună în toate cazurile de utilizare
Dimensiuni reduse faţă de alte implementări RTX 2080 Ti, fiind potrivită pentru computere mai compacte

Părţi negative

Preţul este cam mare pentru un RTX 2080 Ti de referinţă cu turbină
Prea puţine titluri beneficiază de tehnologiile RTX în prezent
Stă tot timpul la temperaturi mari şi face zgomot semnificativ în utilizare