GIGABYTE AORUS EXTREME EDITION GeForce GTX 1080 Ti review

06.06.2018
GIGABYTE AORUS EXTREME EDITION GeForce GTX 1080 Ti review
Prezentare

Gamingul pe PC este într-o continuă creştere în ultimii câţiva ani, iar companiile producătoare de componente încearcă să creeze soluţii cât mai performante şi mai atractive pentru gameri. Plăcile video au fost întotdeauna în centrul atenţiei atunci când a fost vorba despre gaming, aceste componente fiind de departe cele mai importante în construirea unui sistem. Nu obişnuiam să testăm prea multe componente de PC în trecut la Go4it, însă având ocazia să testăm GIGABYTE AORUS XTREME EDITION GeForce GTX 1080 Ti, una dintre cele mai puternice plăci grafice, într-una dintre cele mai interesante implementări de pe piaţă, nu am putut refuza.

Prezentare

GeForce 1080 Ti este pe piaţă de aproximativ un an deja, iar NVIDIA pare să se pregătească pentru lansarea unei noi generaţii de plăci grafice, cândva într-un viitor ambiguu. Astfel, cipul GP102 pe care este bazat 1080 Ti, rămâne cel mai puternic din zona consumer, iar implementările high-end precum AORUS XTREME EDITION de la GIGABYTE sunt printre cele mai performante de pe piaţă.

Spre diferenţă de o placă video de referinţă, care vine cu o răcire bazată pe un singur ventilator de tip turbină în partea din spate, GIGABYTE a integrat pe varianta AORUS XTREME EDITION o răcire foarte interesantă, cu trei ventilatoare cu diametru de 100 mm „suprapuse”. Cele două din laterale sunt la suprafaţă, iar cel din centru are palele decupate în partea de sus pentru a face loc palelor celorlalte ventilatoare. GIGABYTE spune că astfel, sistemul de răcire poate acoperi cea mai mare suprafaţă a radiatoarelor, pentru a asigura un airflow mai eficient. Sub radiatoare se află o placă de cupru de dimensiuni mari care preia căldura de pe cipul grafic şi memoria RAM şi o disipă în cinci ţevi de cupru de 8 mm, care sunt vizibile în partea din spate, în timp ce o a şasea ţeavă face un loop în zona în care sunt amplasate VRM-urile.

Pe partea din spate a plăcii găsim o placă metalică, care este decupată în centru pentru a face loc unei alte plăci de cupru, poziţionată sub cipul grafic. Astfel, căldura este disipată şi pe această parte, spre interiorul carcasei. Placa de metal este de asemenea decupată în partea din dreapta pentru a face loc logo-ului AORUS, care luminează în toate culorile curcubeului graţie LED-urilor RGB.

De fapt, exista patru zone luminoase pe această placă, lateralele fiind de asemenea iluminate pe suprafaţa logo-ului AORUS, cât şi în zona „FAN STOP”, un indicator care ne atenţionează atunci când ventilatoarele nu sunt în funcţiune. Ultima zonă luminoasă este deasupra ventilatorului central, în formă de X, unde găsim iar în centru logo-ul AORUS (de data asta neiluminat). Implicit, placa luminează în modul „rainbow”, însă iluminarea poate fi configurată folosind software-ul dedicat.

La capitolul conectică, AORUS XTREME EDITION are „de toate”. Pe partea din spate găsim două port-uri HDMI 2.0, trei port-uri DisplayPort şi un DVI-D, în timp ce la interior, în partea din spate, GIGABYTE a integrat încă un HDMI, care poate fi folosit pentru a adăuga o ieşire pentru VR pe partea din faţă a carcasei. Compania taiwaneză susţine că aceasta este singura placă video de acest gen cu trei conectori HDMI, această tehnologie fiind „brevetată”. Adevărul este că mufa DVI-D poate fi folosită alternativ cu mufa a doua HDMI, deci dacă sunt utilizate toate cele trei mufe, DVI-ul devine inutilizabil. Alimentarea se face prin doi conectori cu opt pini.

Fără să mai lungim mult prezentarea, trebuie să menţionăm că aceasta este una dintre cele mai mari implementări de GTX 1080 Ti de pe piaţă. Vorbim despre o placă care ocupă trei slot-uri în carcasă, deci pentru multe dintre carcase şi plăci de bază, ideea de SLI dispare, întrucât nu au loc mai mult de două plăci de acest gen. De asemenea, dacă aveţi alte componente pe PCI-Express în slot-ul imediat alăturat, cel mai probabil că va trebui să îl scoateţi şi să îl mutaţi undeva mai jos. Cât despre lungime, aceasta este destul de standard pentru plăcile video high-end, la 29 de cm. În carcasa folosită pentru test, un NZXT H440, a intrat la limită, rămânând doar câţiva milimetri între placa video şi suporturile pentru unităţi de stocare.

În termeni vizuali, probabil că această placă se mulează pe design-ul multor sisteme, însă cele predominant negre, sau cu accente portocalii vor fi cele în care se va potrivi cel mai bine. Desigur, sistemele echipate cu componente GIGABYTE probabil că vor avea şi mai multe avantaje, întrucât sistemul de iluminare RGB este compatibil RGB Fusion, software-ul dezvoltat de compania taiwaneză şi integrat pe majoritatea componentelor sale high-end.

Platforma de test

Platforma de test

Platforma de test pe care o avem la dispoziţie este realizată în jurul unui procesor AMD Ryzen 7 1700 supratactat la 3,8 GHz pe o placă de bază MSI X370 XPOWER GAMING TITANIUM. Acesta nu este probabil cel mai puternic procesor când vine vorba despre performanţă în gaming, însă în rezoluţiile înalte în care ar trebui folosită o placă grafică atât de puternică, diferenţele de performanţă între un procesor Intel şi unul AMD nu sunt foarte mari.

Procesorul este răcit de un cooler cu lichid Corsair H110i GT şi beneficiază de un kit de memorii dual channel Corsair Vengeance LPX de 16GB la 3.000 MHz (profil XMP2). Testele au fost realizate cu carcasa închisă, în condiţiile în care un utilizator normal ar folosi sistemul, airflow-ul fiind asigurat de cele trei coolere frontale ale carcasei care trag aer prin faţă şi scos de cooler-ul din spate şi cele două coolere ale cooler-ului de la procesor în partea de sus.

Întregul sistem este alimentat de o sursă FSP AURUM Platinum 1.000W, un model de top, care nu a fost pus deloc în dificultate de o singură placă video, fie ea şi high-end.

  • CPU: AMD Ryzen 7 1700 OC @ 3,8 GHz (8 core/16 threads)
  • Cooler: Corsair H110i All-in-One watercooling
  • Placă de bază: MSI X370 XPOWER GAMING TITANIUM
  • Chipset: X370
  • GPU: GIGABYTE AORUS XTREME EDITION GeForce GTX 1080 Ti
  • RAM: Corsair Vengeance LPX Black 16 GB DDR4 @ 3000 MHz (2 x 8 GB)
  • SSD OS: Kingston ssdNOW KC400 256 GB SATA III
  • Sursă: FSP AURUM Platinum 1.000W
  • Carcasă: NZXT H440

Software şi frecvenţe

Software şi frecvenţe

Odată montată, placa AORUS XTREME EDITION nu are nevoie decât de două lucruri: driverii NVIDIA şi aplicaţia AORUS GRAPHICS ENGINE. Treaba cu driverii este relativ simplă, întrucât instalarea aplicaţiei GeForce Experience asigură acces la cele mai nou update-uri imediat ce acestea apar, instalarea fiind realizată rapid şi fără griji.

Aplicaţia AORUS este însă necesară pentru controlul luminiţelor colorate, chiar dacă nu sunt foarte multe opţiuni pentru acestea dacă nu există un sistem sincronizat RGB Fusion. Poţi alege oprirea completă a beculeţelor, poţi seta luminozitatea acestora, orice nuanţă de culoare şi un efect precum Breathing, Flashing, Dual Flashing şi Circling (adică rainbow), pe lângă cel standard static. Elementele nu pot fi însă configurate independent, culorile fiind sincronizate pe toate cele patru zone.

Sincer, pentru o placă video atât de scumpă într-o ediţie atât de „high-end”, m-as fi aşteptat la o aplicaţie mai competentă din partea GIGABYTE, aceasta fiind destul de lentă în utilizare. Aceasta oferă şi setări de overclocking şi monitorizare, însă am decis rapid să renunţ la aceasta în favoarea standardului în industrie MSI Afterburner. Motivele pentru care am renunţat la această aplicaţie pentru overclocking sunt două: faptul că durează câteva secunde bune pentru a aplica noi frecvenţe şi faptul că valorile de overclocking de boost nu sunt afişate în timp real atunci când sunt modificate.

În utilizare normală, placa se comportă însă exemplar. Pe profilul implicit „Gaming”, cât şi pe profilul OC din aplicaţia AORUS, coolerele au pornit la turaţie destul de mică, chiar şi în jocuri. Acestea pornesc abia când cipul grafic atinge 55 de grade la 1.500 rpm, o viteză aproape insesizabilă din punct de vedere auditiv. În full load, atunci când placa este utilizată la maximum, aceasta atinge aproximativ 73-75 de grade, cu ventilatoarele undeva pe la 1800-1900 RPM. Am testat la turaţie maximă de 2.900 rpm placa în full load pe profilele standard, aceasta scăzând în temperatură pe undeva pe la 60 de grade. Cei care vor să păstreze placa mai rece în timpul utilizării îşi pot configura o curbă de răcire mai „agresivă” în aplicaţia AORUS sau MSI Afterburner, întrucât sistemul de răcire poate ţine această placă la temperaturi destul de scăzute. La turaţie maximă însă, placa se face auzită cu uşurinţă, dar zgomotul produs nu se compară cu cel pe care îl putem auzi de la o soluţie de răcire cu turbină.

Cei care vor funcţionare şi mai silenţioasă pot alege profilul „silent” din aplicaţia AORUS, care este practic modul de operare al plăcilor de referinţă cu frecvenţa de boost a procesorului setată la 1.582 MHz şi frecvenţa memoriilor la 11.000 MHz. Profilul Gaming urcă aceste valori la 1.721 MHz, respectiv 11.232 MHz, în timp ce profilul „OC” urcă şi mai mult, până la 1.746 MHz boost şi 11.448 pentru memorii. În realitate însă frecvenţa cipului grafic urcă mult mai mult, graţie sistemului de boost 3.0 de la NVIDIA. În operare normală, în full load, pe profilul OC, placa atinge de fapt frecvenţe de până la 1.900 Mhz, în timp ce pe profilul Silent frecvenţa stă pe undeva pe la 1785 MHz.

Aceste valori oferă însă speranţe destul de mici pentru overclocking în plus, limitele superioare de frecvenţă pentru procesor în boost fiind de 2.200 MHz, aceste valori putând fi atinse doar pe plăci cu cipuri dintr-un lot foarte bun, cu BIOS modificat care să permită setarea unui voltaj mai mare decât cel maxim de 1,092 mV şi probabil răcire cu azot lichid.

Overclocking şi metodologia de testare

Overclocking

În încercarea de a stoarce cât mai multă performanţă din această placă, am reuşit performanţa de a atinge un overclock stabil prin mărirea frecvenţei cipului grafic cu 74 MHz peste valoarea iniţială, lucru care a dus la o frecvenţă de boost care poate să fluctueze între 2.025 Mhz şi 2.050 MHz (în instanţe rare urcând chiar şi până la 2.068 Mhz) şi o frecvenţă a memoriilor urcată cu 450 MHz (valoare care se dublează), până la 12.132 MHz. Pentru a asigura stabilitatea, valoarea Core Voltage a trebuit mărită până la 40%, iar pentru a putea menţine frecvenţele înalte pentru procesor, coolerul a fost rulat la turaţie maximă.

Astfel, temperatura a stat undeva în jurul valorii de 70 de grade pe perioada testării, în timp ce consumul de energie a urcat cu până la 120%. Practic, pentru un overclocking de aproximativ 7%, placa consumă cu 20% mai mult curent. Rezultatele testelor sunt însă destul de interesante, întrucât unele au fost limitate de procesor, deci overclocking-ul nu a afectat performanţa acestora prea mult, în timp ce altele au primit un spor de performanţă doar în rezoluţii înalte, unde procesorul nu mai joacă un rol atât de important.

Stabilitatea a fost asigurată prin rularea Unigine Heaven pe perioade lungi şi apoi rularea stress test-ului 3DMark Time Spy. Dacă în aceste teste nu am întâmpinat artefacte, resetări de driveri sau crash-uri, iar framerate-ul s-a păstrat constant, am trecut la partea de testare a jocurilor.

Metodologia de testare

Pentru testarea jocurilor am folosit atât proflul OC implicit din aplicaţia AORUS, cât şi profilul de overclocking pe care l-am creat în MSI Afterburner. Jocurile alese sunt aceleaşi pe care le folosim şi pentru testele de laptop-uri, setările fiind aceleaşi: cele mai înalte profile implicite, fără opţiuni  antialiasing pornite şi DirectX 12 acolo unde este disponibil.

Pentru că este vorba despre un 1080 Ti, în cazul de faţă testarea a fost concentrată în special pe rezoluţii înalte precum QHD şi 4K, întrucât acolo se văd cele mai mari diferenţe de performanţă şi de fapt pentru asemenea monitoare trebuie cumpărată o astfel de placă video. Am rulat totuşi toate testele şi în Full HD, în special pentru a evidenţia faptul că procesorul este limita în această rezoluţie, performanţa fiind foarte apropiată în rezoluţiile Full HD şi QHD, în ciuda faptului că QHD are cu 78% mai mulţi pixeli.

De asemenea, am rulat doar testele 3DMark la categoria de teste sintetice, atât cu, cât şi fără overclocking.

3DMark

3DMark

În 3DMark, singurul test afectat cu adevărat de overclocking a fost Fire Strike Ultra, singurul test pentru sisteme de gaming care ţintesc spre rezoluţia 4K. Aici diferenţa de scor a fost de 10%, în ton cu aportul de frecvenţă pe care l-am câştigat prin overclocking. Restul de teste care rulează în frecvenţe Full HD şi QHD au primit îmbunătăţiri de scor de 1 sau 2 procente (Time Spy şi Sky Diver +1%, Fire Strike + 2%). Acestea ar putea intra chiar şi în marja de eroare obişnuită a testelor.

 

Gaming 1080p

Gaming 1080p

În cazul testelor 1080p putem vedea rezultate foarte înalte, majoritatea jocurilor depăşind 100 sau chiar 150 de FPS, câteva atingând chiar şi 200 FPS. Sunt însă şi câteva jocuri precum Ashes of the Singularity, Deus Ex: Mankind Divided, Far Cry Primal şi Total War Warhammer, care sunt strâns legate de performanţa procesorului. Acestea primesc un spor de performanţă foarte mic de la overclocking (sau deloc). Sunt câteva instanţe în care performanţa cu overclocking este mai mică decât fără, însă este vorba despre o diferenţă de 1%, care poate fi încadrată în marja de eroare, jocurile unde se întâmplă acest lucru (GTA V, Dirt: Rally şi Total War: Warhammer) având teste care nu sunt 100% identice de fiecare dată.

Cel mai mare spor de performanţă îl întâlnim însă la jocuri precum Dragon Age: Inquisition cu 12%, Sleeping Dogs: Definitive Edition cu 7%, BioShock Infinite cu 6% şi Ashes of the Singularity cu 5%. Restul primesc un boost prea mic, între 1 şi 4%, care este neglijabil.

 

Gaming 1440p

Gaming 1440p

În rezoluţie QHD, performanţa nu este cu foarte mult mai mică faţă de Full HD. Desigur, sunt mai puţine jocuri care pot rula la peste 100 de cadre pe secundă  şi niciunul nu se mai apropie atât de mult de valoare de 200 de cadre pe secundă. Având în vedere rezoluţia aproape dublă, ne-am aştepta ca performanţa să fie de două ori mai mică, însă nu este aşa.

Aici începe să se vadă în anumite titluri o creştere mai mare a performanţei în special în overclocking, titluri precum Ashes of the Singularity şi Gears of War 4 primind un aport de 10%, în timp ce Sleeping Dogs performează cu 18% mai bine datorită overclocking-ului (o situaţie foarte ciudată şi care nu se reflectă în alte teste).

Alte jocuri care beneficiază de un boost de performanţă în limitele procentului de frecvenţă în plus sunt The Division şi Dragon Age: Inquisition cu 7%, Rise of the Tomb Raider cu 6% şi Middle Earth: Shadow of Mordor cu 5%. Restul nu sunt afecatate, ca în cazul FarCry Primal (0%) sau au un boost între 2 şi 4%.

 

Gaming 2160p

Gaming 2160p

Rezoluţia 4K este însă domeniul în care 1080 Ti „domină” şi totodată un domeniu în care este cam singur pe piaţă. Întrucât AMD nu are un concurent direct pentru acest model, NVIDIA se poate lăuda cu singurul cip video pentru consumatori care poate asigura o performanţă de 60 de cadre pe secundă (şi chiar mai mult) în majoritatea jocurilor de pe piaţă, chiar şi pe setări înalte. La rezoluţie atât de înaltă, nevoia de antialiasing dispare. Aici se vede şi aportul de performanţă asigurat de overclocking în mai multe jocuri, întrucât procesorul iese din ecuaţie ca factor care ar putea aduce limitări.

Astfel, toate jocurile testate beneficiază de performanţă în plus între 4% în cazul BioShock Infinite până la 12% în cazul Rise of the Tomb Raider. Singurele titluri care depăşesc 100 FPS sunt însă Dirt Rally şi Middle Earth: Shadow of Mordor, jocuri mai puţin pretenţioase, în timp ce alte titluri se apropie destul de mult de această valoare. 

Concluzii

Concluzii

GeForce GTX 1080 Ti de la NVIDIA în implementarea GIGABYTE AORUS XTREME EDITION este o placă video excelentă, însă cu potenţial limitat de overclocking folosind simple unelte accesibile utilizatorilor de rând. Probabil că folosind un sistem de răcire pe apă şi un BIOS modificat, placa ar putea oferi performanţă şi mai ridicată, însă aici intervine şi „loteria” cipurilor. În cazul de faţă, cipul s-a dovedit a fi unul foarte bun, care poate atinge frecvenţe de boost de până la 2.050 MHz cu răcirea standard, însă nu toate plăcile de pe piaţă se comportă similar.

În cazul în care sunteţi în căutarea unui upgrade pentru placa video, iar preţul nu este o problemă, versiunea AORUS de 1080 Ti este o alegere excelentă, chiar şi fără să apelaţi la overclocking. Având în vedere că plăcile video din generaţia următoare de la NVIDIA ar putea fi la multe luni distanţă, iar preţurile încep uşor să se stabilizeze, acum este un moment destul de bun pentru a face upgrade la „cea mai puternică placă video”.

Probabilitatea ca un 1180 să fie mult mai performant decât un 1080 Ti este mică, în timp ce preţul său va fi probabil similar sau mai mare. Totodată, dacă se dovedeşte că GTX 1180 (sau cum se va numi) va fi cel puţin la fel de bun pentru mining, există posibilitatea să nici nu poată fi cumpărat în primele luni de după lansare din lipsa stocurilor.

Testarea acestei plăci a pornit un oarecare apetit pentru teste hardware mai detaliate şi cu siguranţă nu va fi ultima placă video pe care o vom testa. Nu ne aşteptăm însă să avem ceva la fel de puternic în teste în viitorul apropiat. 

Părţi pozitive

Una dintre cele mai puternice plăci grafice de pe piaţă
Răcire foarte bună
Design interesant
Are luminiţe RGB

Părţi negative

Software-ul AORUS sub aşteptări
Puţine opţiuni de configurare pentru LED-uri