Costumul cu senzori de mişcare va face cât 10 femei reale

21.05.2008
Costumul cu senzori de mişcare va face cât 10 femei reale
Motion Capture: de ce sex virtual si nu jocuri video?

În mod tradiţional, distracţia cu captarea mişcărilor umane pentru transpunerea lor în animaţie pe computer nu a fost accesibilă pentru pasionaţii de aşa ceva, preţul unui echipament de studio de acest fel fiind prohibitiv – în jur de o jumătate de milion de dolari. Instalaţia standard de studio constă dintr-o hală imensă, înţesată de camere video ce captează imagini din toate unghiurile, un costum din spandex cu multe biluţe albe şi un software ce calculează mişcarea punctelor albe (biluţelor) şi le transpune în mişcarea unui personaj virtual.

În orice caz, Rick Hall, director de producţie la Florida Interactive Entertainment Academy din cadrul University of Central Florida observă că mai nou se încearcă evitarea sistemelor optice imense, precum cele din compunerea instalaţiilor mocap profesionale, utilizate pentru filme de animaţie şi dezvoltarea de jocuri video. Hall sugerează că jocurile de tip MMORG (vezi şi RedLightCenter.com) ar putea să fie primele generatoare de venituri din sistemele mocap real-time (mişcarea corpului e procesată în timp real) accesibile. "Imaginează-ţi că te afli într-un bar sau discotecă" – spune Hall. "Ar fi interesant să te îmbraci într-un costum mocap şi să dansezi în lumea virtuală prin intermediul unui avatar".

Întreabă un dezvoltator de jocuri video serios despre limitările pe care le presupune utilizarea unui sistem motion capture real-time pentru controlarea avatarului (personajului din joc), iar el o să-ţi spună că livingul tău e un spaţiu finit – nu te poţi mişca în voie în el. Chiar dacă ai reuşi să faci cumva cu senzorii ăia de mişcare ca să controlezi "mintea digitală" a personajului tău din joc prin felul cum gesticulezi, nicidecum nu vei putea să zbori, să escaladezi, să te baţi fără să te loveşti de pereţi. "Poţi balansa o minge de baschet pe braţe ori lovi cu piciorul una de fotbal, dar nu poţi să-ţi iei avînt pentru a plonja, nu poţi alerga sau explora o peşteră" – explică Hall. "Întotdeauna ne vom lovi de această problemă." În cazul sexului virtual nu se pun asemenea probleme. Uneori ceea ce-ţi doreşti să faci într-o lume virtuală, se rezumă la un spaţiu egal cu mărimea patului :-).

Costum utilizat pentru studioul de animatie erotica StroCap

Dacă specialistul Rick Hall nu-i prea interesat de latura sexuală a utilizării sistemelor de tip mocap, Alderman s-a apucat de experimente. Până ce firma sa, Strokerz Toys, va termina costumul mocap de 10.000 de dolari destinat maselor, lansează un alt produs, StroCap, un studio specializat pe creaţia de animaţie erotică. "Solicităm rezidenţilor (din Second Life) să ne spună ce vor să vadă într-un show pentru adulţi ce ar implica tehnologia motion-capture", afirmă Alderman. "Mângâieri mai realistice? Dansuri mult mai erotice? Mai multă acţiune?"

Prin intermediul unor instalaţii precum StroCap, respectiv cu inevitabila apariţie a costumelor mocap accesibile ori a sistemelor ieftine de determinare a mişcărilor noastre, bazate pe cameră video 3D, cei ce vor dori să se exprime sexual într-o lume virtuală – dar nu se pricep la desenat şi animaţie digitală – vor avea posibilitatea de a-şi converti dorinţele şi preferinţele în animaţii pe care le vom putea vedea pe monitor.
Treptat, avatarurile noastre vor oglindi modul natural în care noi ne mişcăm. Dacă ne mişcăm îndeajuns de bine, avem cu 50% mai multe şanse de a fi mai atrăgători în faţa celorlalţi rezidenţi ai Lumilor Virtuale, asta potrivit unui studiu efectuat anul trecut de Texas A/M University în colaborare cu Universitatea din New York.

Oamenii sunt destul de pregătiţi să înlocuiască tastatura şi controlerele clasice cu aşa-numitele interfeţe holistice (interfaţe ce presupun o comunicare mai "naturală/totală" între om şi computer). Un exemplu grăitor: cererea mare pentru kiturile Wii Fit pentru consola Nintendo Wii, lansate în aprilie în Europa. În prima zi de comercializare în Regatul Unit s-au vîndut circa 90 de bucăţi per minut, cel puţin prin lanţul de retail Woolworths. Kitul Nintendo Wii Fit, care în Marea Britanie se vinde cu 70 lire sterline (140 USD), conceput pentru practicarea exerciţiilor fizice, include jocul video şi un dispozitic ce măsoară masa şi centrul de greutate al utilizatorului şi o comunică consolei Wii. Cît despre limitările de bandă de Internet de azi, care pot pune probleme în lumile virtuale online, trebuie să ne aducem aminte de vremurile cînd cu toate că foloseam modemuri cu viteză de 14.400 bauzi (gândeşte-te că ai fi avut de aşteptat minute bune ca să se încarce o pagină web banală cum avem azi pe net) au existat totuşi oameni care utilizau, noaptea ce-i drept, camere web.

Motion Capture, o tehnologie buna pentru sex virtual

Ştiai că viruşii de calculator nu se transmit la om? Ştiai că cea mai frumoasă făptură umană creată de computer nici nu bagă de seamă că eşti urît ori n-ai Lamborghini în în buzunar? Tocmai de aceea, în viitor, odată cu apariţia la un preţ accesibil a costumelor hi-tech ce-ţi convertesc mişcările trupului în informaţie binară, adică în mişcări naturale atribuite avatarului pe monitor, numărul adepţilor sexului virtual ar putea creşte serios, iar "plăcerea" trăită online să se intensifice considerabil. Iar dacă nu crezi oricum în suflet, sentimente, carne vie şi alte d’astea, atunci chiar că costumul tău cu senzori de mişcare îţi va părea mai cool decât 10 femei reale.

Oricât te-ai ascunde după deget, cărţile lui Freud grăiesc adevărul despre tine: cînd ea/el nu-ţi acordă destulă atenţie se mai întîmplă să tragi cu ochiul pe situri deocheate, că doar internetul oferă cam gratis tot ce vrei şi (crezi tu…) nici nu te întreabă cine eşti. Cînd ea/el nu există în calitate de partener de viaţă, iar tu eşti un/o burtos/grasuţă ori ai alte semnalmente non-sex-appealing potrivit standardelor actuale, internetul este deseori refugiul tău în materie de sexualitate. Tocmai de aceea, am hotărît să-ţi fac cunoştinţă cu comentariile recente ale Reginei Lynn pe tema interacţiunii om – computer prin interfeţe mult mai evoluate decît mausul şi tastatura, cum ar fi costumele Motion-Capture (mocap – prescurtat), adică acelea "îmbâcsite" de sute/mii de senzori de mişcare. Cum Regina Lynn (reginalynn.com) e o tipă fixată pe sexul virtual, şi asta se vede în articolele ei publicate în celebra revistă de ştiinţă şi tehnologie Wired, în continuare vei avea de parcurs nişte pasaje de-ale dânsei în care tehnologia se îmbina cu erotismul online. Aviz amatorilor sub 16 ani, ok?

Indiferent de cît de atrăgătoare sunt animaţiile cu tentă sexuală, derulate pe monitor, n-au cum să concureze cu mişcările trupului tău. Iar ca mişcările trupului tău să fie transpuse pe ecranul computerului, se pune întrebarea: cît timp va trece pînă ce vom avea ocazia să purtăm haine motion-capture confortabile ori cînd vom avea livingul "tapetat" cu camere video tridimensionale capabile să sesizeze mişcările acelea naturale ale noastre şi, conectate fiind aceste echipamente la computer, să ne ofere posibilitatea de a ne angaja trupul în aventuri sexuale online, altfel decît cu ajutorul mausului şi a tastaturii? Răspuns: chiar mai devreme decât ne imaginăm.

Rezidenti in RedLightCenter.com

Kevin Alderman, faimos pentru animaţiile sexuale create de compania sa Strokerz Toyz pentru Second Life, lucrează deja la un costum de captură a mişcărilor, accesibil, conceput pentru omul de rînd (consumer), având conectivitate wireless. Kevin speră ca produsul finit să ajungă pe rafturi într-un an. Problema este că „deocamdată, doar o duzină de website-uri oferă spre descărcare fişiere mocap”, spune Alderman. „Trebuie să mai aşteptăm până când, un studio va avea bunăvoinţa să creeze animaţiile pe care ţi le doreşti, altfel eşti nevoit să le plăteşti ca să-ţi realizeze animaţii specifice nevoilor tale.” Odată disponibile la scară largă, pentru consumatori, costumele de tip motion-capture vor permite celor ce activează în Lumile Virtuale (de exemplu Second Life – nr.) să contribuie cu animaţiile sexuale pe care şi le imaginează, să dezvolte scenarii cu totul deosebite, altfel îngropate bine în creierul lor, mai ales dacă cooperează cu alţi purtători ai costumelor cu senzori de mişcare. Cu ajutorul pieselor vestimentare cu senzori de mişcare, conectate la calculator, îşi vor putea controla avatarul (propriul personaj virtual) într-un mod inedit.

Costumele mocap nu sunt singura soluţie. Specialiştii Mitch Kapor şi Philippe Bossut au realizat un prototip mai puţin „exotic” cu alte principii de funcţionare, tot în ideea unui hands-free pentru interacţiunea om – lume virtuală. Mişcările corpului sunt determinate de o cameră video 3D (tridimensională), iar apoi convertite de computer în informaţie digitală utilizată pentru controlarea avatarului din jocul online Second Life.