Mars Phoenix Lander – imagini proaspete de pe Marte

28.05.2008
Mars Phoenix Lander – imagini proaspete de pe Marte
Imagini proaspete de pe Marte

Prima imagine de la Phoenix Lander a fost primită la ora 2:00 AM GMT pe 26 mai. Ea arăta un detaliu al reliefului înconjurător, similar cu cel de pe Pământ, din zonele în care se în care se întâlneşte permafrostul. În mai puţin de două zile au fost trimise cateva zeci de alte poze, putându-se determina o perspectivă de ansamblu a împrejurimilor sondei. Aşa cum spuneam mai sus, durata misiunii este de 90 de zile marţiene. După această perioadă, în emisfera nordică va veni iarna, care cel mai probabil va întrerupe funcţionarea lui Mars Phoenix Lander datorită temperaturilor extrem de scăzute. În prima zi pe Marte, staţia meteorologică a înregistrat o minimă de -80 grade Celsius şi o maximă de -30 grade.

De sus în jos, Phoenix Lander, scutul termic şi paraşuta

Cercetătorii ce coordonează programul speră ca sonda să poată funcţiona îndeajuns de mult timp pentru a putea transmite imagini cu formarea gheţii din dioxid de carbon. Conform datelor cunoscute până acum, în acea zonă se poate depune un strat până la 1 m de gheaţă. Nu se menţionează dacă există şanse reale ca Phoenix Lander să supravieţuiască iernii marţiene din emisfera nordică. Cele două rovere lansate în 2003, Spirit şi Opportunity, care au aterizat în ianuarie 2004, au avut o misiune iniţială tot de 90 soli. Din fericire însă ele au reuşit să supravieţuiască furtunilor de nisip şi sunt încă funcţionale, având la activ aproape 1600 de zile marţiene.

Mars Phoenix Lander – una dintre primele imagini transmise

Mars Phoenix Lander poate fi declarată până la momentul actual o misiune reuşită. Aşteptăm în următoarele trei luni rezultatele testelor ce vor fi realizate de mini laboratoarele de pe platforma sondei. Pentru o galerie amplă cu imagini preluate de Phoenix Lander, accesaţi pagina dedicată misiunii de pe site-ul Universităţii din Arizona.

Mars Phoenix Lander – detaliu de relief

Misiunea Mars Phoenix Lander

Marte este planeta cea mai interesantă din sistemul solar deoarece sunt şanse ca pe ea să se găsească apă, forme de viaţă şi, într-un viitor ceva mai îndepărtat, să devină locuibilă. Toate aceste motive au generat de-a lungul timpului un interes foarte puternic, atât din partea oamenilor de ştiinţă, cât şi din partea scriitorilor de literatură SF. Romane, filme şi jocuri au avut şi au ca subiect planeta roşie. Revenind la realitate, interesul comunităţii ştiinţifice faţă de a patra planetă de la Soare s-au materializat de-a lungul timpului printr-o serie de misiuni spaţiale de observare.

Planetele sistemului solar - dimensiuni comparative

Mars Phoenix Lander este cea de-a şasea aterizare cu succes pe suprafaţa planetei Marte, dintr-un total de 12 tentative la nivel mondial. Dacă ne uităm doar la misiunile americane, ea este cea de-a şasea realizată cu succes din cele 7 lansate. Trebuie menţionat că Phoenix Lander nu este un proiect 100% NASA, ci a fost selectat de agenţia spaţială americană în august 2003, într-un concurs ce avea ca scop găsirea unor misiuni cu costuri reduse pentru programul de explorare al planetei Marte. Agenţia a acordat un fond de 325 de milioane de dolari acestui proiect pus la punct de Universitatea de Arizona.

Mars Phoenix Lander – schiţă 3D

Denumirea Phoenix nu este una întâmplătoare. Proiectul a folosit o serie de elemente componente ce ar fi trebuit folosite de alte misiuni anulate sau eşuate, cum ar fi modulul de aterizare al lui Mars Surveyor 2001 şi instrumente similare cu cele utilizate de Mars Polar Lander. Misiunea Phoenix are două scopuri majore. Primul este studiul geologic al solului şi al apei din sol pentru determinarea schimbărilor climatice din trecut. Cel de-al doilea este căutarea de organisme vii în permafrost. Durata misiunii este de 90 de soli sau zile marţiene, echivalentul a 92 de zile pe Pământ.

Lansarea rachetei Delta 7925, care urma să ducă Mars Phoenix Lander spre planeta roşie, a avut loc pe data de 4 august 2007 de la baza Cape Canaveral din Statele Unite. Traiectoria a fost foarte precisă, iar modulul superior al rachetei a ajuns pe orbita lui Marte abia luna aceasta. Pe data de 25 mai, trei sateliţi artificiali ai planetei au fost coordonaţi pentru a putea observa intrarea în atmosferă a modulului de aterizare al lui Phoenix.

Mars Phoenix Lander – lansarea cu ajutorul rachetei Delta 7925

Mars Phoenix Lander în atmosferăZona stabilită pentru aterizare era o elipsă cu o lungime de 100 km şi o lăţime de 20 km din emisfera nordică. Aici, până în luna septembrie a acestui an, modulul va avea parte de razele soarelui tot timpul zilei. Din motive necunoscute, la intrarea în atmosferă, paraşuta a fost deschisă cu o întârziere de 7 secunde. Din fericire, acest fapt nu a afectat decât zona de aterizare, Phoenix ajungând la sol fără alte probleme. Pentru a putea înţelege complexitatea manevrelor automate ce au trebuit să fie realizate de modul în timpul aterizării, trebuie spus că viteza de intrare în atmosferă a fost de aproape 21.000 km/h, iar în 7 minute ea fost redusă la 8 km/h. În acelaşi timp, modulul a fost orientat în aşa fel încât panourile solare să se deschidă pe direcţia est-vest.

Phoenix Lander pe solIntrarea în atmosferă a avut loc la ora 11:46 PM GMT în data de 25 mai, iar la ora 11:53 PM a fost recepţionat semnalul ce confirma aterizarea cu succes. Distanţa totală parcursă de Mars Phoenix Lander a fost aproximativ 680 de milioane de kilometri timp de 10 luni. Mars Reconnaissance Orbiter a fost satelitul de observaţie care a reuşit să fotografieze modulul Phoenix atât în timpul coborârii, cât şi după aterizare. Ajunsă pe sol, sonda a aşteptat 10 minute înainte de a deschide panourile solare, pentru ca praful generat la aterizare să se aşeze. Se poate spune că sonda fost destul de norocoasă, suprafaţa pe care a aterizat având o înclinaţie de doar 0,3 grade.

Modulele sondei marţiene

Phoenix Lander are la bord şase module pentru observaţii ştiinţifice, construite de Universitatea din Arizona şi alte universităţi şi institute internaţionale. Poate cea mai interesant pentru noi este Surface Stereo Imager sau camera foto principală a sondei. Aşa cum sugerează şi numele aceasta este o cameră stereo cu două obiective, folosite pentru a obţine imagini 3D. Pe lângă transmiterea de imagini ale împrejurimilor, ea va putea măsura distorsiunile atmosferei marţiene cauzate de praf şi gazele din compoziţia aerului.

Mars Phoenix Lander – camera foto principală

Braţul robotic dotat cu cameră foto este unul din cele mai importante elemente ale platformei ştiinţifice de la bordul lui Mars Phoenix Lander. Acesta se va putea extinde 2,35 m şi va putea penetra solul o jumătate de metru. Probele de pământ şi gheaţă adunate vor fi transportate spre alte instrumente de pe plaforma sondei pentru a fi analizate. Camera aflată exact deasupra cupei de excavaţie a braţului va fotografia, cel mai probabil în modul macro, pământul din zona încojunrătoare, precum şi probele extrase.

Mars Phoenix Lander – braţul robotic

Thermal and Evolved Gas Analyzer (TEGA) este în principiu un cuptor dotat cu spectrometre. El va fi folosit pentru coacerea probelor de praf adunate de braţul robotic şi determinarea compoziţiei lor. TEGA dispune de 8 camere de coacere, fiecare având dimensiunea unui pix mai voluminos. Acestea vor putea fi folosite o singură dată. Cercetătorii de pe Pământ vor putea afla cantitatea de vapori de apă şi de dioxid de carbon eliminată de fiecare probă de sol în parte, precum şi ce minerale se pot găsi în solul îngheţat al planetei.

Mars Phoenix Lander – TEGA

Mars Descent Imager (MARDI) este numele celei de-a doua camere foto cu care este dotată sonda Phoenix. Ea ar fi trebuit să realizeze fotografii în timpul aterizării pentru a se putea face o localizare precisă a punctului de contact cu solul. Din nefericire, ea nu a fost folosită niciodată datorită unei probleme descoperite exact înainte de lansare. Se pare că transferul de date de la această cameră ar fi putut cauza o interferenţă cu modulul responsabil pentru controlul aterizării. Datorită riscurilor prea mari, s-a decis oprirea camerei. MARDI este cea mai uşoară şi mai eficientă cameră foto trimisă pe Marte vreodată. Ea consumă doar 3 W în timpul procesării imaginii.

Mars Phoenix Lander – MARDI

MECAPe numele său întreg Microscopy, Electrochemistry and Conductivity Analyzer, MECA este un modul complex, format dintr-un laborator de chimie în miniatură, un microscop optic şi atomic, şi un aparat de măsură a conductivităţii electrice şi termice. Cu ajutorul său vor fi analizate particule din sol cu dimensiuni de 16 microni. Probele vor venit tot de la braţul robotic menţionat mai sus şi vor fi plasate în patru recipiente speciale. După ce se adaugă apă, soluţia este agitată, iar senzorii de pe pereţii bazinelor vor măsura cantităţile de ioni ai unor elemente chimice precum potasiu, magneziu, calciu şi sulf. Se va încerca astfel determinarea similarităţilor între solul marţian şi cel de pe planeta noastră.

Staţia meteoStaţia meteorologică a lui Phoenix este formată dintr-un stâlp de 2,3 m ce a fost înălţat după aterizare. Acesta va măsura pe toată perioada misiunii temperatura aerului, presiunea atmosferică, viteza vântului şi chiar numărul particulelor din aer. Această ultimă măsurătoare se va realiza cu ajutorului unui laser special, orientat în sus. El va emite impulsuri de lumină, iar doi senzori foto vor analiza razele reflectate.