Ubuntu 8.04 LTS: un fel de Vista gratuit

15.05.2008
Ubuntu 8.04 LTS: un fel de Vista gratuit
Ubuntu vs. Windows / diferenţe. De ce Ubuntu?

Câteva explicaţii (necesare) despre diferenţele Ubuntu (Linux, în general) – Windows

În primul rînd pe Ubuntu te aşteaptă o altă interfaţă grafică, combinaţie între cea de Mac OS X şi cea de Windows. Să nu te sperie. E chiar frumoasă, mai ales datorită culorilor şi iconiţelor plăcute ochiului, modului inteligent de aranjare a meniurilor/submeniurilor, poate faptului că e disponibilă şi în limba română (localizarea e un punct forte pentru Ubuntu, iar traducerea nu-i tocmai de lemn). Este şi o interfaţă foarte „curată”, în sensul că toate aplicaţiile urmează look-ul general, impus de anumite standarde de design şi a interfeţei cu utilizatorul.

Meniu aplicatii Ubuntu 8.04

Cu programele e marele bai. La prima încercare a Ubuntu ori a oricărui alt sistem de operare de tip Linux, un utilizator obişnuit cu Windows (98, XP, Vista etc.) nu găseşte programele pe care le ştie de la maica-sa. Asta pentru că pe Ubuntu există unele mai proaste, altele mai deştepte, însă toate pe gratis, dar avînd fireşte alte denumiri decît cele cu care eşti obişnuit. Unele – nu puţine – sunt disponibile şi pentru Windows: Pidgin (multimessenger pentru Yahoo, MSN şi alte servicii de mesagerie instant), GIMP – similar cu Adobe Photoshop, Firefox, ThunderBird pentru email, OpenOfficeOrg (suita office similară Microsoft Office). Alte cîteva zeci de mii de programe sunt disponibile pe net, pentru aproape absolut tot ce vrei să faci pe computer, iar instalarea e foarte simplă. Pentru aproape orice program de Windows există un corespondent în Ubuntu. Gamerii suferă cel mai mult, deoarece nu merg jocurile alea complicate şi frumoase cu care s-au obişnuit pe Windows, dar mie nu-mi pasă, sunt genul "pasionat" de exploatarea în scopuri mai utile a computerului; cu ceva progrămel (un aşa-numit emulator) destul de costisitor, ce împacă capra cu varza în acest sens ai putea să rezolvi şi această problemă. Celelalte diferenţe le voi enunţa pe parcursul review-ului la ultima versiune Ubuntu (8.04).

Ubuntu 8.04 - meniu locuri

De ce să aleg Ubuntu?

  • se lansează o nouă versiune, cu soft la zi, cam la fiecare şase luni
  • îl poţi instala alături de Windows, pe o partiţie separată; la pornirea computerului selectezi sistemul de operare pe care vrei să-l foloseşti pentru sesiunea respectivă
  • are susţinere financiară din partea Canonical – firmă condusă de un om pasionat de tehnologie, dornic să demonstreze că se poate cîştiga şi de pe urma oferirii unor produse pe gratis; susţinerea financiară presupune în primul rînd faptul că o mînă de oameni au grijă ca Ubuntu şi programele recomandate pentru acest sistem de operare să aibă o anumită "prestanţă" (că te poţi bizui pe ele)
  • sute de servere, de pe toate continentele, găzduiesc cele mai recente pachete software şi update/uri de securitate pentru Ubuntu
  • cel mai popular sistem de operare din lume bazat pe Linux cu o comunitate impresionantă, cîteva milioane de fani/utilizatori – caută orice te interesează despre Ubuntu pe Google, pe forumurile Ubuntu (vezi http://forum.ubuntu.com şi, în limba română, http://forum.ubuntu.ro); să nu te sperii de numărul copleşitor de rezultate
  • interfaţa grafică intuitivă şi plăcută ochiului
  • nu-ţi pui problema viruşilor
  • singurul soft 150% gratuit: primeşti şi CD pe gratis dacă-l comanzi de pe net

Cum fac rost de sistemul ăsta de operare?

Intri pe situl Ubuntu (www.ubuntu.com), dai clic pe butonul download. Apoi alegi Ubuntu 8.04 Desktop Edition pentru laptop sau desktop (Server Edition e pentru servere) şi, în funcţie de tipul de procesor din computerul tău – pe 32 sau 64 de biţi, bifezi "Standard personal computer", respectiv "64bit AMD and Intel computers". Selectezi locaţia, alegi dintr-o gramadă de servere pentru a-l descărca cît de repede. Avînd 700MB, e bine să foloseşti un soft de download, de pildă Free Download Manager, ca să nu te trezeşti cu erori la finalul descărcării. Ceea ce ai descărcat pe hard disk se numeşte "imagine ISO", iar cu un soft specializat trebuie ars pe CD (foloseşte un Nero full sau programe gratuite ca CDBurnerXP Pro sau DeepBurner). Dacă trăieşti pe Marte şi n-ai internet sau pur şi simplu vrei un CD original, pe gratis, intră pe http://shipit.ubuntu.com, fă-ţi un cont de utilizator şi comandă CD-ul. Vine în vreo două săptămâni prin poştă.

Ubuntu 8.04 review

Ultima versiune, Ubuntu 8.04 LTS – cum se prezintă (review).

Instalarea şi detectarea automată a driverelor. După ce am descărcat Ubuntu 8.04 LTS (într-o oră pe conexiunea mea mai slabă la net), l-am inscripţionat pe un CD. Am restartat laptop-ul, cu CD-ul înauntru. Evident, ca în cazul instalării unui Windows trebuie să bootezi de pe CD (de obicei apeşi tasta F12 la pornirea computerului sau intri în BIOS pentru a seta CD/DVD-ROM-ul ca "first boot device"). Spre deosebire de versiunile anterioare, acum eşti întrebat în ce limbă vrei să apară meniul de boot al CD-ului cu Ubuntu 8.04 (evident, avem şi româna), iar acest meniu s-a schimbat puţin; opţiunile sunt următoarele: încarcă Ubuntu fără a afecta computerul (sistemul de operare rulează direct de pe CD, doar că nu se salvează nicio setare după terminarea sesiunii), instalează Ubuntu, testează CD-ul pentru erori etc.

La versiunile anterioare prima şi a doua opţiune erau închegate, în sensul că după încărcarea sistemului de operare direct de pe CD, puteai face şi instalarea – fapt nu tocmai bun, deoarece memoria RAM era "stoarsă" la greu şi te puteai trezi cu blocarea calculatorului în timpul eventualei instalări. Eu am ales să testez prima dată CD-ul, ca să fiu sigur că nu are erori de inscripţionare – durata, 5 minute. Apoi, am purces la instalare; durata acesteia variază de la 15 la 40 de minute, în funcţie de experienţa ta şi caracteristicile computerului.

Paşii de urmat sunt şapte, dar cu o singură excepţie, banali: selectarea limbii, a oraşului, a layout-ului preferat pentru tastatură, partiţionarea hard disk-ului (aceasta fiind partea mai complicată/periculoasă pentru un începător), introducerea numelui şi a parolei, opţional – importarea unor date de pe Windows (dacă-l ai instalat) şi în final să bifezi că totul e ok şi se poate începe instalarea propriuzisă. Legat de partiţionare, Ubuntu are nevoie de o partiţie pentru sistemul de operare (peste 2GB) şi una pe care o utilizează pe post de memorie RAM virtuală, partiţie numită SWAP (512MB – 1GB sunt deajuns). La pasul cu partiţionarea ai opţiuni de partiţionare manuală (pentru experţi) sau automată – adică installer-ul taie din felia Window-ului ca să dea spaţiu pe hard disk lui Ubuntu. Mare atenţie pentru începători la acest capitol ca să nu pierdeţi tot ce aveţi pe hard dintr-o neatenţie ori lipsă de documentare (citiţi documentaţie mai întîi, de pe situl ubuntu).

boot de pe CD , Ubuntu 8.04

Nou şi remarcabil! Poţi insta Ubuntu şi mai simplu, din Windows. Dacă nu te pricepi deloc, introduci CD-ul în timp ce rulezi Windows şi îţi apare o fereastră ce te invită să instalezi Ubuntu pe un spaţiu liber de pe hard disk, fără să afecteze funcţionarea Windows-ului. Nu am încercat această abordare, dar potrivit unui articol-review de pe eWeek.com, metoda funcţionează, fără afectarea sensibilă a performanţelor de rulare a sistemului de operare Ubuntu 8.04.

After install. Scoţi CD-ul, îl pui la păstrare. Porneşti computer-ul şi te întîmpină un meniu de boot din care alegi sistemul de operare pe care vrei să intri (dacă ai mai multe), în cazul meu Windows XP şi Ubuntu 8.04. Intru pe Ubuntu. Spre deosebire de versiunile anterioare, Ubuntu 8.04 se încarcă neobişnuit de repede, în 10 – 15 secunde, acesta fiind real motiv de bucurie; înainte aşteptam 1 minut, cel puţin pe acest laptop. Apropo, v-am spus că nu trebuie să stau două ore pe instalat de drivere sau că n-ar trebui, spre deosebire de Windows? Să vedem dacă e aşa: sunet am, reţea prin cablu este, imagine am la rezoluţia corectă a ecranului de pe laptop (1.280×800) – la versiunile anterioare trebuia să instalez modul intel915-resolution pentru corectarea rezoluţiei, modulele integrate Bluetooth şi Wi-Fi (de la Intel) funcţionează; în bara de sus, în dreapta apare iconiţa bateriei, semn că sistemul de operare e "conştient" că am laptop, nu desktop

Detectarea webcam-urilor n-ar trebui să fie problematică, nu folosesc aşa ceva, dar din experienşa anterioară, mai toate modelele sunt recunoscute de Ubuntu. Problemele asupra cărora n-am avut timp să insist sunt: nu a fost detectat adaptorul Wi-Fi extern pe USB EDINET EW7318USG pe care-l folosesc cînd vreau să "prind" hotspot-uri mai îndepărtate (pe versiunea anterioară Ubuntu 7.10 mergea din start, fără să instalez driver), iar monitorul meu extern LG de 19 inci nu merge – cu el am nişte probleme şi pe Windows şi probabil totul se leagă de faptul că pe notebook am ieşire video DVI, nu clasică VGA de care dispune monitorul. Durata bateriei: mai bună pe Ubuntu decît pe Windows Vista (pe baza experienţei anterioare, momentan nu am Vista pe laptop), ceva mai mică decît pe XP; totuşi, trebuie să bagi de seamă că spre deosebire de Windows XP şi similar cu Vista, Ubuntu 8.04 vine cu efecte grafice deosebite preactivate ce mai consumă niţel din baterie. Apropo de efectele gen Vista, pentru Ubuntu nu-i necesar să ai neapărat cine ştie ce placă video, plus că nu îngreunează sensibil viteza de lucru; pot fi dezactivate de la meniul "Preferinţe" (System / Preferences / Apearance / Effects – în stînga, pe bara de sus).

Conectarea wi-fi la internet, Ubuntu 8.04

Programele preinstalate, filme, muzică, YouTube şi Mess…

Să folosim Ubuntu. Ce putem face cu el? Intrăm în meniul “Aplicaţii”, accesibil din bara superioară în stînga. Avem acolo cîteva submeniuri, de fapt categorii de programe; în Ubuntu, aplicaţiile nu se află toate la gramadă ca pe Windows. Vrei dicţionar (englez ce-i drept), calculator, bloc notes sau utilitar pentru realizarea de screenshot-uri, apelezi la prima categorie, “Accesorii”. La “Birou” găsim calendar, email şi editoarele similare Microsoft Word, Excell şi PowerPoint din cea mai nouă versiune 2.4 (lansată recent) a suitei OpenOffice. Legat de partea office/grafică, Ubuntu 8.04 dispune de un număr de fonturi impresionant faţă de versiunile anterioare. La “Grafică” ne întîmpină F-Spot – viewer, manager şi editor de poze, o aplicaţie pentru scanere, un Paint îmbunătăţit şi Gimp în ultima sa versiune, vizibil mai deşteaptă şi mai complexă. Gimp de altfel, este un Adobe Photoshop care nu costă 2.000 de dolari, ci e foarte gratis. “Jocuri” sunt peste 15, d’alea banale şi nemuritoare.

Categoria “Internet” include Evolution (client e-mail), ultima versiune a Pidgin – multimessenger, un downloader pentru torrente, iar ca browser web Firefox 3 beta 5. Includerea acestui beta ar putea da nişte semne de îndoială privind seriozitatea Ubuntu 8.04, însă versiunea 3 consumă mai puţină memorie decît versiunea stabilă 2, e mult mai deşteaptă, mai rapidă şi a ajuns la un grad ridicat de maturitate (stabilitate, număr restrîns de bug-uri ş.a.m.d.). Categoria “Muzică şi filme” vine cu “Brasero” pentru inscripţionarea CD/DVD-urilor (Nero, pe înţelesul unora), utilitare pentru înregistrarea sunetului de pe microfon sau line-in şi de conversie a CD-urilor Audio în formate digitale comprimate, player de filme şi Rhythmbox – un player audio complex (cei care preferă Winamp, pot instala echivalentul Audacious).

Preferinte, control panel in Ubuntu 8.04

Probleme legate de redarea filmelor, melodiilor: MP3, MPEG, flash, Real, QuickTime sunt considerate formate proprietare şi de aceea nu merg din start. Dar e simplu. Dai clic pe un MP3 şi îţi va apărea o fereastră în care ţi se solicită acordul de a descărca codecul necesar pe răspunderea ta. La fel se întîmplă cu filmele ori cînd intri prima data pe YouTube şi nu poţi vedea un clip video flash. Ca să se poată instala codecurile şi plugin-urile necesare trebuie să fii conectat la net.
Pentru a instala alte aplicaţii, nu trebuie neapărat să pierzi vremea pe Google. Intri în meniul Sistem, clic pe Administrare, apoi pe “Administratorul de pachete Synaptic”. Interfaţa acestui program e simplă şi intuitivă, te prinzi instant de modul de utilizare.

Administrare, control panel in Ubuntu

În concluzie, chiar şi fără să mai cauţi şi instalezi software suplimentare Ubuntu 8.04 LTS se prezintă ca un sistem de operare perfect utilizabil imediat după instalarea sa, măcar pe partea de office, editare grafică şi internet. Este mai stabil din cele observate de mine în cele cîteva zile de cînd îl folosesc, mai stabil decît versiunile anterioare. A te conecta la reţele Wi-Fi este o nimica toată (un clic, eventual să bagi o parolă). Mici/mari neajunsuri, cum ar fi lipsa driverelor pentru unele TV tunere ori suportul restrîns pentru conexiunea video DVI încă are comparativ cu Windows – să nu uităm că majoritatea producătorilor de accesorii hardware sprijină doar sistemul de operare de la Microsoft din punct de vedere al driverelor.

P.S.: laptop-ul pe care am efectuat testarea este de generaţie 2006-2007, un Fujitsu Siemens Amilo Pro V3205. Dispune de procesor Intel Core Duo de consum redus, la 1,2 GHz, ecran 16:9 cu rezoluţia de 1.280×800 de pixeli, 512MB memorie RAM, 80GB hard disk, Bluetooth, Wi-Fi, USB 2.0, Firewire şi port DVI pentru conectarea la monitoare externe.

Omul si compania din spatele unui soft gratuit

Alte informaţii despre Ubuntu

În urmă cu doi ani, oficiali ai Google recunoşteau că în interiorul companiei lor se utilizează ca sistem de operare Goobuntu, adică o versiune „google-izată“ a Ubuntu.

Numărul de utilizatori.
Este greu de estimat, deoarece sistemul poate fi descărcat de pe cåteva sute de servere, în mod gratuit. În plus, chiar dacă numărul de descărcări ar fi centralizat, o persoană care deţine acest sistem de operare îl poate instala şi pe computerele altora. Într-un interviu din 2006, Mark Shuttleworth aprecia că peste 8 milioane de oameni utilizează Ubuntu.

Indicator baterie , Ubuntu 8.04

Business-ul Ubuntu.
Mark Shuttleworth, fondatorul Canonical (compania ce sponsorizează Ubuntu) este, să nu uităm, un om de afaceri. Chiar dacă oferă acest sistem de operare gratuit, omul adună bani de pe urma suportului tehnic şi din realizarea de aplicaţii personalizate pentru instituţiile şi companiile care au instalat Ubuntu pe propriile computere. Tarifele de pornire sunt de ordinul sutelor de dolari.

Câte ceva despre Mark Richard Shuttleworth
Este un tînăr antreprenor (34 ani), de origine sud-africană, devenit faimos în 2002 drept al doilea turist în spaţiul cosmic şi primul african ajuns acolo, prin intermediul misiunii ruseşti Soyuz TM-34 pentru care a plătit 20 de milioane USD. A studiat finanţe şi tehnologia informaţiei la Universitatea din Cape Town. A înfiinţat în ’95 o companie specializată în certificate digitale şi securitatea Internetului pe care a vînduto în 1999 către VerySign pentru circa 570 de milioane USD. În 2001 pune bazele fundaţiei ce-i poartă numele, organizaţie non-profit dedicată finanţării proiectelor educaţionale, dar şi a celor software de tip open source. Mare pasionat de tehnologie, porneşte în 2004 proiectul Ubuntu, pe care-l sponsorizează prin firma sa Canonical, care în 2005 alocă 10 milioane de dolari ca investiţie iniţială pentru dezvoltarea şi mai ales marketing-ul respectivului sistem de operare. Are dublă cetăţenie, sud-africană şi britanică. Scrie pe blogul său, www.markshuttleworth.com.

Duşmanul Microsoft?
Canonical LTD, firma ce finanţează proiectul Ubuntu are cartierul general în paradisul fiscal Isle of Man – Europa (mica insulă semiindependentă aflată în Marea Irlandei, sub tutela Marii Britanii). Deţine birouri pe alte două continente – America şi Australia, iar numărul de angajaţi este infim, de ordinul zecilor, îndeosebi specializaţi pe dezvoltarea de proiecte open source. De altfel, obiectul de activitate este dezvoltarea, distribuţia şi promovarea software-ului open source şi susţinerea comunităţii open source; componenta business a Canonical se referă la suportul tehnic pentru companii. A încheiat parteneriate cu SunMicrosystems, Dell (cu o ofertă bogată de laptop-uri şi desktop-uri cu Ubuntu preinstalat), Linspire Inc. şi alte companii din sfera IT&C.

Introducere. Cum am dat peste Ubuntu?

Windows-ul se odihneşte momentan. I-am dat liber pentru că tocmai testez ultima versiune, lansată deunăzi, a Ubuntu – sistem de operare pe care l-am instalat în grabă pe laptopul meu alături de bătrînul XP. Vrei detalii? Dacă ştii deja despre ce vorbesc, treci direct la review, iar dacă nu, te invit să citeşti mai întîi o scurtă istorioară şi cîteva generalităţi.

Auzisem eu ceva despre Linux încă de pe vremea cînd am învăţat să pornesc PC-ul (acu’ 10 ani) de la copiii de 12 ani cuibăriţi prin Internet Caffe-uri ca să se holbeze la trupuri goale. De fapt, auzisem că-i un sistem de operare, ceva ca Windows-ul pe care-l avem mai toţi instalat pe computer, doar că mult mai complicat, respectiv utilizat şi înţeles doar de către ciudaţi, hackeri, crackeri, „jmeckeri” cu şapte facultăţi, deloc mintale.

În iunie 2006 eram pornit să-mi instalez Linux pe laptop, în dorinţa de a vedea cu ce e aşa special acest sistem de operare. Caut pe net, vorbesc cu lumea, aflu că de fapt există o gramadă de „linuxuri” (la care se face referire cu apelativul „distribuţie Linux”), câteva sute, toate au alt nume, dar se aseamănă funcţional între ele, sunt cel puţin 99% gratuite, au fiecare plusuri şi minusuri, sunt mai greoaie ori foarte uşor de utilizat. Ok, ce era să aleg? Mi se recomandă răspicat Ubuntu. Cică e un sistem de operare, bazat pe Linux, nou şi deja foarte popular, bineînţeles tocmai potrivit pentru creierul subdezvoltat (d.p.d.v. al cunoştinţelor soft) al unui novice, cum eram eu pe-atunci.

Ubuntu 8.04, cum arata desktop-ul

What The F…orce of the nature reprezintă Ubuntu ăsta? Un cuvînt nou în DEX, o freză trendy? Că, la nume de software, mai precis de sistem de operare, nici că mă aşteptasem. Pentru că aveam un pitic pe creier legat de denumire, am căutat foarte multe detalii înainte de a purcede la a descărca cei 700MB, adică CD-ul cu Ubuntu. Pe scurt: am aflat că ubuntu este un cuvînt vechi de origine africană avînd multe valenţe – la fel de multe precum ale înjurăturilor româneşti, dar pozitive, ce privesc comportamentul ideal al oamenilor faţă de cei din jur („bunătate”, „ajută şi vei fi ajutat” etc.). Un om, măcar aparent de tip „ubuntu”, Mark Richard Shuttleworth (vezi la capătul articolului cine e băiatul), a folosit acest cuvânt pentru a da numele unei distribuţii Linux cu principii frumoase: să fie şi să rămînă pe veci 100% gratuită, să poată fi utilă imediat după instalare (fără să pierzi încă trei zile să cauţi/instalezi drivere/programe, precum în cazul Windows), să fie de neclintit în faţa viruşilor, să primească tot gratuit şi fără pauze de-un veac actualizări software de securitate. Ba chiar să ajungă la oricine şi-o doreşte, fără ca acesta să fie nevoit să scoată vreun ban din buzunar (CD-ul/uri cu sistemul de operare Ubuntu pot fi comandate pe net, for free!).

Ubuntu 8.04, selectarea temelor