Integrarea inteligenței artificiale în domeniul traducerilor nu marchează dispariția profesiei, ci o transformare profundă a acesteia. Trei traducătoare românce explică, pentru Economedia, cum tehnologia preia volumul mare de muncă brută, eficientizând procesele fără a elimina nevoia de expertiză umană.
Tehnologia a scurtat considerabil termenele de predare. „AI-ul ușurează foarte mult procesul, face treaba brută, face munca unui traducător începător”, a declarat Veronica Nemeș, de la Rustrad Aniro.
Rolul profesionistului devine astfel unul de supervizare și rafinare. Alina Dana Sandu, de la Translateory, completează acest aspect, subliniind că AI funcționează ca un „asistent”, permițând concentrarea pe nuanțele culturale și terminologice, deși avertizează că sistemele automate nu garantează o acuratețe absolută. La rândul său, Camelia Tilihoi, de la Corola Traduceri, observă că, deși calitatea variază în funcție de instrumentele folosite, ea nu este „niciodată 100%”.
Contrar temerilor legate de pierderea locurilor de muncă, cererea de servicii de traduceri persistă și chiar se diversifică. Aceasta se datorează în special documentelor oficiale, juridice sau medicale. Camelia Tilihoi explică că actele care necesită legalizare notarială „nu pot fi procesate și livrate fără ajutorul unui traducător autorizat”.
Chiar și în cazul textelor tehnice care nu necesită o ștampilă, nicio traducere nu este livrată fără o verificare minuțioasă, „cuvânt cu cuvânt”.
Alina Dana Sandu arată că, deși AI-ul preia texte de volum mare și importanță redusă, apare o creștere semnificativă a cererii pentru serviciile de post-editare. Accentul se mută astfel de la producția propriu-zisă la controlul riguros al calității.
În practica curentă, specialiștii combină instrumente bazate pe AI — precum DeepL pentru limbaj general, ChatGPT pentru context sau Google Translate pentru versiuni rapide de ansamblu — cu unelte CAT esențiale (SDL Trados Studio, MemoQ), memorii de traducere și baze de date terminologice fiabile (precum IATE).