Cât de utilă este socializarea pe Internet pentru copii?

21.11.2008
Cât de utilă este socializarea pe Internet pentru copii?

Un studiu complex efectuat de către MacArthur Foundation arată că Internetul este un instrument bun de educare şi socializare pentru copii, mai puţin un mediu ostil prin conţinut şi prin limitarea la interacţiunea virtuală. Practic, vorbim de clasicul mod de socializare extins într-un nou mediu şi care cuprinde două cazuri generale: interacţiunea normală (are loc între copil şi cunoscuţii acestuia) şi cele focusate pe interesele, curiozităţile sale (ex: discuţii cu persoane din alte ţări şi aflarea obiceiurilor, punctelor de atracţie etc).

Copiii şi InternetulÎn primul caz, discuţiile online nu diferă cu nimic faţă de cele obişnuite, din viaţa de zi cu zi. Trimiterea de mail-uri, chat-ul şi chiar jocurile online sunt deja o rutină pentru majoritatea copiilor care au acces la Internet. Pentru părinţii plecaţi la serviciu, păstrarea acestei legături virtuale reprezintă o certitudine că a lor odraslă stă cuminte în casă şi nu iese în periculoasa “junglă urbană”.

Interacţiunea cu persoane străine este cea care modelează şi are un impact pozitiv sau negativ asupra copilului. Într-o comunitate online, membrii nu sunt judecaţi după vârstă ci după ariile de interes. Astfel, un copil de 10, 11 ani ar putea socializa cu adolescenţi sau chiar cu oameni în toată firea fără ca aceştia să se întrebe ce vârstă are persona de la celălalt capăt al firului de reţea. În acest fel, procesul de maturizare al copilului este grăbit, el ajungând la un moment dat să poarte discuţii “avansate” care înainte nu se petreceau mai devreme de 14 ani să spunem.

Este lesne de dedus că direcţiile în care se poartă discuţiile vor modela într-un anumit fel gândirea şi cunoaşterea unui copil. Poate fi un lucru bun sau rău, în funcţie de ceea ce spune individul mai “experimentat”. Dacă părinţii pot limita accesul la site-urile cu conţinut dăunător, în ceea ce priveşte chat-ul nu este atât de uşor – este imposibil să blochezi programul de mesagerie ca să nu accepte noi contacte. Iar apoi, ştim cu toţii cât de uşor se înfiripă o “amiciţie” cu o persoană care dacă nu ar fi existat Internetul probabil că nu am fi vorbit şi nu am fi văzut-o niciodată.

Până la urmă, ca şi în viaţa reală, există riscuri. Nu poţi lega un copil de pat şi nu-i bine să-i interzici să iasă din casă. La fel şi în cazul Internetului. Important este să acoperi cât mai bine latura “întunecată” a online-ului şi apoi să-l laşi să descopere, să afle lucruri noi. Nu în ultimul rând, timpul petrecut pe net sau în faţa calculatorului ar trebui să fie mai mic decât timpul rezervat unor activităţi precum şcoală, sport, timp petrecut împreună etc.