Europa vrea să taxeze giganţii internetului

Google, Facebook şi Netflix sunt doar câteva dintre companiile a căror prezenţă defineşte practic modul în care percepem internetul ca un întreg. Cu sute de milioane de utilizatori care le accesează serviciile zilnic, este uşor de înţeles cum activitatea acestor companii ajunge să ocupe o proporţie importantă din volumul de trafic desfăşurat pe internet. Problema este că tot acest trafic pune la grea încercare infrastructura companiilor furnizoare de internet, nevoite să investească sume considerabile pentru a putea face faţă volumului de trafic aflat într-o continuă creştere.

În încercarea de acoperii măcar o parte din aceste costuri, câteva din companiile importante de telecomunicaţii din Europa au pornit o iniţiativă pentru impunerea unui sistem de taxare, care să oblige marii furnizori de servicii online – majoritatea fiind companii cu sediul în Statele Unite – la plata unei taxe direct proporţionale cu volumul de trafic desfăşurat de utilizatorii de pe Continentul European.

Potrivit Cnet, propunerea a fost prezentată de ETNOA (European Telecommunications Network Operator Association), către International Telecommunication Union (ITU), o organizaţie aflată sub auspiciile ONU.

Până acum, operatorii principalelor noduri de acces la internet au funcţionat sub regulile unui acord reciproc, ce garanta utilizarea fără restricţii a lăţimii de bandă disponibile. Noua propunere legislativă ar schimba însă acest lucru, forţând companiile furnizoare de servicii online să negocieze individual pentru taxarea volumului de trafic realizat cu utilizatorii din Europa. Pentru giganţi ca Google şi Facebook, aceste negocieri ar putea costa miliarde de dolari anual – bani ce ar urma să ajungă în conturile companiilor furnizoare de internet europene.

Noul sistem de taxare, în care furnizorii de servicii sunt nevoiţi să plătească pentru serviciile oferite, ar putea avea implicaţii grave pentru ţările aflate în curs de dezvoltare, percepute ca fiind pieţe de desfacere mai puţin profitabile. Descurajate de costurile prea mari raportate la veniturile realizate, multe din companiile furnizoare de servicii care au sediul peste ocean ar putea să renunţe pur şi simplu la canalele de comunicaţie către unele regiuni din Europa, blocând accesul utilizatorilor la serviciile oferite.