Internet – Metaversul sau Internetul 3D

31.07.2007
Internet - Metaversul sau Internetul 3D
Epilog

Epilog

Dacă în realitate suntem încă delimitaţi de graniţe strategice, de cultură, rasă, limbă etc., Second Life le-a demontat pe toate într-o clipă, devenind o comunitate unică, vorbitoare de engleză, un imens eşantion disponibil pentru experimentele marilor corporaţii, din ce în ce mai prezente în lumea virtuală. Pregătiţi-vă pentru Metavers!

* Second Life (SL) este o lume virtuală online creată de americanii de la Linden Labs, cu grafică 3D, similară cu cea din jocurile video. Pentru a putea intra în această lume trebuie să descarci gratuit de pe site-ul www.secondlife.com un soft pentru computer şi să-ţi creezi un cont. Odată autentificat în program eşti invitat să-ţi creezi un personaj 3D care va reprezenta prezenţa ta în SL. Spre deosebire de jocurile video, în SL nu ai un scop precis pe care trebuie să îl atingi. Este un simulator de viaţă virtuală, de unde şi numele de Second Life (a doua viaţă).

* Google Earth este un soft disponibil gratuit pe site-ul earth.google.com care combină hărţile topografice şi geopolitice cu imaginile din satelit, structuri tridimensionale şi informaţii sub formă de text şi imagini, toate adăugate pentru a reproduce o hartă 3D completă a întregului glob pământesc.

* Interfaţa de construcţie a obiectelor 3D din SL se găseşte în meniul "Build", care apare în partea de jos a ferestrei. Pentru a crea un obiect trebuie să alegi unul dintre formele geometrice disponibile (cub, sferă, prismă, cilindru etc.) pe care apoi le modifici poziţia, forma, dimensiunea după plac cu ajutorul unor funcţii similare cu cele întâlnite în softuri dedicate de prelucrare a obiectelor 3D, dar mult mai prietenoase la utilizare.

* Avatarul este o reprezentare în lumea virtuală a utilizatorului. În Second Life, avatarul este un personaj 3D desenat, ca o marionetă pe care o controlezi în spaţiul virtual cu tastatura de la computer sau mausul. Poate avea absolut orice înfăţişare şi sex în funcţie de preferinţe, iar aceste caracteristici sunt editabile în orice moment într-o interfaţă extrem de prietenoasă.

* There este o lume virtuală similară Second Life, dar guvernată de legi mai stricte. Nu poţi zbura ca în SL, suprafaţa vizitabilă este mult mai mică, utilizatorii nu au libertatea de a crea propriile obiecte, iar avatarurile au o grafică mai slabă şi limitată la câteva opţiuni posibile de prezentare.

Entuziasm corporate temperat

Lumea virtuală Second Life (SL) a depăşit de curând pragul de opt milioane de utilizatori înscrişi. Cu toate acestea, LA Times scrie că marile companii din viaţa reală încep să-şi retragă participarea în SL.

De pildă, Starwood Hotels & Resorts Worldwide Inc., proprietarul lanţului hotelier Aloft, a decis să-şi doneze insula deţinută în SL unui grup de „social networking“ pe nume TakingITGlobal. Compania construise un hotel virtual pe insulă, un experiment înainte de proiectarea acestuia în viaţa reală. LA Times scrie că şi alte companii au probleme. Editorul materialului a observat că pe geamurile maga­zinului virtual American Apparel sunt puse postere cu mesajul „închis”, insula DELL e pustie în majoritatea timpului, la fel şi cea a Sun Microsystems, iar pe insula Geek Squad a Best Buy nu a găsit angajaţii companiei care erau de obicei online. Majoritatea acestor companii au adus în lumea virtuală concepte din cea reală şi care de multe ori nu se potrivesc cu dorinţele celor care populează SL.

Pe de altă parte, Nissan Motor şi-a transformat locaţia din SL într-un adevărat parc de distracţii cu temă auto, atrăgând o groază de vizitatori. Site-ul TechCrunch (techcrunch.com) pune plecarea companiilor mari din SL pe seama faptului că numai 40.000 de utilizatori sunt online simultan.

Alt site, GigaOM (http://gigaom.com), spune că Linden Labs (proprietarul Second Life) a vândut până în iunie 8.336 de insule, iar numai 6% dintre acestea sunt deţinute de corporaţii, deci veniturile vin în marea lor parte de la utilizatorii individuali. Editorul articolului este Wagner James AU, care a lucrat până în 2006 pentru Linden Labs.

Pe fondul unui val de scepticism al potenţialului de business al Second Life, două companii au anunţat lansarea propriilor lumi virtuale interactive: Sony, cu Home, un joc care va rula pe consola de jocuri PlayStation 3 şi va fi disponibil online începând din iarnă, şi DGI, cu AWOMO (A World of My Own), o lume virtuală similară cu Second Life care va fi disponibilă începând cu septembrie. Nicio întâmplare nu e total „întâmplătoare“.

Harta 3D a Pământului

Harta 3D a Pământului

Un alt element care prefigurează Metaversul, e Google Earth, aplicaţia 3D care se apropie din ce în ce mai mult de o Wikipedia tridimensională a planetei. Când porneşti softul pe computer, te întâmpină un glob pământesc 3D. Mai departe te poţi "teleporta" în orice colţ al lumii cu un clic şi apoi să faci zoom până la nivel de clădiri sau străzi, totul într-o reprezentare tridimensională. Mai mult de atât, utilizatorii Google Earth (foto) au acces la o bibliotecă în creştere de date publice şi personale, de la localizarea unor magazine, hoteluri până la trasee pentru jogging sau poze de vacanţă, de fapt orice fel de informaţie care a fost "geocodată", adică asociată cu o locaţie anume pe hartă. Oricine poate contribui la îmbogăţirea Google Earth.

Aşa cum browserele se bazează pe limbajul HTML pentru a determina poziţia textului şi a pozelor într-o pagină web, Google Earth funcţionează pe un standard pe nume KML, un limbaj cu ajutorul căruia informaţiile geografice sunt poziţionate pe coordonatele latitudine şi longitudine pe glob. Dacă ştii cum să creezi un fişier KML, poţi crea propriile date geografice (text sau multimedia) care să fie ataşate ca un strat nou, suprapus în programul Google Earth de pe computerul tău. Iar dacă publici acel fişier pe Internet, oricine îl va putea încărca în propria versiune Google Earth. Pasul următor ar fi să te apuci de mo­delare grafică 3D, ca să poţi adăuga la imensul glob clădiri, poduri sau orice alte obiecte, iar chestia asta nu e pe atât de complicată precum crezi. Îţi trebuie un soft gratuit pe nume SketchUp, cu care o mulţime de arhitecţi amatori au creat deja mii de structuri pe care le-au publicat în baza de date Google 3D Warehouse, de asemenea accesibilă gratuit.

Berlinul reprodus 3D

Nu numai amatorii pasionaţi s-au apucat de treaba asta, ci şi organizaţii mari au prospectat terenul, de pildă primăria din Berlin, care a publicat în martie un model 3D al oraşului realizat extrem de minuţios şi gata de descărcat pentru oricine are instalat Google Earth (www.3dgeo.de). Detaliile grafice sunt atât de bine lucrate încât poţi intra chiar pe uşa clădirii parlamentului german.

Deşi Google Earth tinde să devină o reproducere virtuală din ce în ce mai fidelă a realităţii, nu este o lume vie, populată, ca Second Life. Eşti doar tu cu PC-ul, "răscolind" planeta fără picior de vietate în jur, ca şi când toate fiinţele ar fi fost teleportate spontan într-o altă dimensiune. E totuşi o chestiune de timp până ce Google Earth va fi animat.

Avioanele zboară în computer

Pe site-ul www.fboweb.com poţi descărca un fişier KML care odată încărcat în Google Earth generează imagini 3D în mişcare a mii de aeronave comerciale care plutesc pe cer şi a traiectoriilor detaliate ale acestora. Practic în Google Earth vei putea urmări în timp real traseele majorităţii avioanelor de pe glob. Aplicaţia e dedicată piloţilor profesionişti sau amatori, care pot astfel supraveghea traficul aerian, dar e accesibilă şi împătimiţilor de zbor şi avioane.

Personajul tău 3D în Google Earth

Până la urmă şi avatarurile* au populat Google Earth, cu ajutorul unui soft pe nume Unype un fel de Skype încorporat în aplicaţia Google. Utilizatorii îşi pot sincroniza online versiunile de Google Earth ca să poată vedea în timp real şi simultan aceleaşi locaţii şi repere. Avatarurile sunt însă slabe din punct de vedere grafic şi nu sunt animate. "Nu cred că este cea mai bună versiune a Metaversului, dar este interesant să vezi cum oamenii încearcă să combine aceste aspecte. Cu toate acestea, deocamdată nu avem un plan de realizare a unei astfel de aplicaţii", spune John Hanke, director al diviziei Google care se ocupă de Google Earth. (www.unype.com) Turism cu mausul Odată cu aportul liber al utilizatorilor la crearea conţinutului, a apărut un nou concept, denumit de National Geographic drept "neogeografie" sau turismul geografic.

De pildă, ca să vizitezi castelele japoneze sau palatul imperial japonez nu trebuie să sapi un tunel prin mijlocul Pământului, ci doar să deschizi site-ul www.jcastle.info unde le găseşti pe toate, înşirate într-o aplicaţie online Google Maps şi însoţite de poze şi informaţii complete despre fiecare dintre ele. Factorul relaţional în Google Earth ar putea evolua eventual prin încorporarea în timp real a datelor provenite din receptoarele GPS ale utilizatorilor. Aplicaţia ar prelua astfel un aspect din caracterul interactiv al SL, dar cu date de poziţionare cât se poate de reale.

Web 3D

Second Life se îndreaptă către o lume cu repere geografice reale. În acelaşi timp, Google Earth tinde să preia elementele de imersiune virtuală 3D. Se îndreaptă către un numitor comun, Internetul, şi nu e greu să-ţi imaginezi ce se poate întâmpla mai departe. Paginile web de azi se pot transforma în spaţii virtuale 3D. Când vei accesa de pildă site-ul unei formaţii de muzică, e foarte posibil să intri de fapt într-o casă virtuală a artiştilor, construită de web designerii viitorului; vei cânta la instrumentele lor, iar dintr-un raft vei putea scoate cel mai nou album pe CD. Îl vei asculta pe sistemul audio din livingul virtual şi eventual îl vei cumpăra cu cardul de credit, ca o săptămână mai apoi să te trezeşti cu CD-ul acasă, în realitate. Ce motiv mai bun ai avea ca să intri din nou în casa artiştilor ca să le mulţumeşti personal, într-o întâlnire amicală a avatarurilor voastre? Un autograf virtual poate? Un suvenir? "Undeva în mine şi în cei care intră în lumile virtuale There* sau Second Life stă o dorinţă nestăvilită de a crea o versiune incredibil de fascinantă a Metaversului, un concept care trăieşte în viziunile autorilor de SF de 30 de ani şi de 20 de ani în cea a inginerilor IT", spune Will Harvey, creatorul There, o lume virtuală rivală a Second Life.

Chestie de civilizaţie

Accederea în lumile virtuale va deveni treptat o interfaţă relaţională indispensabilă, cum este mail-ul astăzi, dar la orizont apar şi riscurile inerente unei societăţi virtuale. "Tinerii crescuţi în astfel de condiţii ar putea duce o viaţă de spartani în lumea reală şi o altă viaţă mai bogată şi exotică în spaţiul virtual, pecare însă o vor percepe ca fiind mult mai reală", scrie într-un studiu amplu cu titlul Metaverse Roadmap realizat de organizaţia americană Acceleration Studies Foundation (metaverseroadmap.org). Lucrarea se doreşte a fi o suită de predicţii şi scenarii ale evoluţiei tehnologice până la realizarea Metaversului prefigurată până în anul 2024 şi având ca sistem principal de referinţă legea lui Moore, conform căreia puterea computerului se dublează o dată la 2,3 ani.

Artă şi cercetare

Modele de afaceri imobiliare online

Deja astfel de aplicaţii sunt online. De pildă, Coldwell Banker a deschis în SL în martie o companie imobiliară şi a construit în lumea virtuală modele ale caselor disponibile la vânzare în realitate.  Astfel, potenţialii clienţi se pot plimba prin viitoarele lor cămine cât poftesc înainte de a alege şi de a se deplasa să vadă în realitate proprietatea dorită.  În 2006, Starwood Hotel şi-a testat noul lanţ de hoteluri pe nume Aloft în SL. Construcţia lor virtuală i-a ajutat pe americani să planifice în detaliu lansarea reţelei programată pentru 2008.

Artă

Unele repere ale artei sunt extrem de uşor de reprodus în SL. Într-o oră şi jumătate am reuşit să recreez Coloana Infinitului lui Brâncuşi la scară şi proporţii reale, iar ca provocare, un coleg de la revista Descoperă a plăsmuit în joacă, dar extrem de fidel Masa Tăcerii. Turnul Eiffel şi piramidele din Egipt şi-au găsit şi ele loc în lumea virtuală, proiectele fiind realizate tot de "constructori" destul de entuziaşti pentru a studia interfaţa* extrem de prietenoasă de proiectare 3D din meniul SL.

Mediu şi cercetare

National Oceanic & Atmospheric Admi­nistration (NOAA) (foto) a cumpărat o insulă în SL pentru a face diferite experimente şi simulări ale condiţiilor de mediu reale de pe Pământ. Într-una dintre clădiri găseşti o hartă 2D a SUA peste care se suprapun date despre starea vremii furnizate în timp real de sateliţii americani sub forma unor semne meteo convenţionale 3D. De pildă, când am vizitat eu locul, deasupra New Yorkului trona un soare galben, iar Seattle era vizitat de norişori pufoşi.

"După ce te uiţi la harta meteorologică a NOAA te gândeşti: de ce nu am face aşa ceva folosind datele despre pandemiile de gripă? Epidemiologii ar avea la îndemână situaţia fără să piardă vremea citind zeci de rapoarte", spune Cory Ondrejka, chief technology officer al Linden Labs. În apropiere, pe o plajă nepopulată m-am "delectat" cu experienţa unui tsunami uriaş care a făcut praf o casă virtuală pe fondul unui uruit monstruos, o lecţie inedită pentru un om care a văzut fenomenul doar la TV. În cele din urmă m-am plimbat cu un minisubmarin, vizitând vegetaţia şi fauna oceanică (delfini, balene, bancuri de peşti etc.).

Lumea virtuală – Metavers?

Dacă te-ai plimba ca mine câteva luni de zile prin SL, ai înţelege perfect de ce lumea asta 3D e un mediu de comunicare net superior Internetului 2D de azi. Toate indiciile duc la faptul că Second Life sau altă lume virtuală va deveni treptat viitorul Metavers. Imaginează-ţi cum ar fi un univers virtual ca SL într-o reprezentare fidelă a planetei noastre. De fapt, de ce nu face asta încă de pe acum "tatăl" SL-ului, compania Linden Labs? "În fiecare lună trebuie să cumpărăm 120 de servere noi pentru a ţine pasul cu avalanşa de membri noi care îşi creează conturi. Fiecare server se ocupă de una până la patru regiuni cu o suprafaţă virtuală de 65.536 m2 fiecare. Dacă un singur server s-ar ocupa de o singură regiune, pentru simularea a doar 29,2% din suprafaţa de uscat a planetei noastre am avea nevoie de 2,3 miliarde de servere şi 150 de centrale nucleare pentru a le alimenta", spune Cory. Prin urmare, tehnologia de azi pune destule piedici, însă să nu uităm că în acest domeniu lucrurile se schimbă extrem de rapid.

Metavers

Second Life este privit acum cu destul dispreţ de mulţi. Însă universurile virtuale vor deveni cât de curând preocupări cât se poate de serioase din simplul motiv că vor aduce bani. Mulţi! Ca orice afacere bună…

Peste patru ani, 80% dintre utilizatorii frecvenţi de Internet şi cam acelaşi procent dintre companiile listate în topul Fortune 500 vor avea activităţi în Second Life* sau în alte spaţii virtuale, prezice compania de cercetare Gartner. Şi aceasta pentru că Internetul va trece foarte curând într-o nouă etapă a dezvoltării sale: Metaversul.

Metaversul e un concept apărut pentru prima oară în cartea lui Neal Stephenson, "Snow Crash" , în 1992. Autorul îl descria drept o interfaţă de realitate virtuală la care utilizatorii – americanii din secolul 21 – vor avea acces prin intermediul unor terminale publice. Dincolo de SF-ul cărţii lui Stephenson, în zilele noastre, futurologii spun că World Wide Web va fi încorporat într-un imens spaţiu virtual, devenind astfel un mediu vizual 3D cu elemente de comunicare socială ca în Second Life şi aplicaţii de localizare şi orientare geofizică similară cu cea din Google Earth*. Această alcătuire complexă va fi exact metaversul.

Destul de greu de înţeles, nu?

Să venim cu ceva exemple, aşadar! Lumea virtuală Second Life (SL) a ajuns la peste opt milioane de utilizatori care vor să-şi fructifice şansa de a trăi o a doua viaţă. În acelaşi timp, până în primăvara acestui an şi după doi ani de la lansare, Google Earth a fost descărcat de peste 250 de milioane de ori. Combinaţia dintre Google Earth şi Second Life ar putea însemna mult mai mult, ar da naştere unei copii fidele a planetei noastre, presărată de spaţii virtuale interactive care ar însemna Internetul viitorului.

Deşi universul SL a fost construit în întregime de imaginaţia locuitorilor săi, nu se află departe de tiparul lumii reale, ba îl imită deseori cu minuţiozitate. Un model real al unor cartiere din Amsterdam (foto) şi Dublin pot fi iden­tificate cu uşurinţă şi poartă amprenta realităţii la fiecare pas, de la pavaj şi clădiri până la lămpile de pe marginea străzii. Aceste alcătuiri 3D sunt încă oarecum primitive, însă soluţiile de grafică se îmbunătăţesc rapid. Astfel, în viitorul nu prea îndepărtat, e foarte posibil să faci o excursie într-un oraş reprodus în mediul virtual fără să te deplasezi din faţa computerului sau pur şi simplu să te documentezi înainte de a pleca într-acolo.