Cand dau de jocuri oamenii mari uita de orice grija si se simt bine

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Nu o să uit niciodată cum mă duceam cu dischetele goale, proaspăt formatate, la un prieten care avea internet pe vremea în care dial-up era o raritate în România. După mai bine de jumătate de oră de copiat întregul joc pe toate dischetele, cu arhive multi-volum, plecam acasă fericit, cu gândul la aventura care mă aşteapta în faţa monitorului de ultimă generaţie, cu rezoluţie VGA.

Când avem noroc, totul mergea bine. Doar că, de cele mai multe ori, zeul benzii magnetice era potrivnic şi dischetele obosite de atâte cicluri de scriere-copiere-formatare dădeau rateuri. Era de ajuns un singur ” bad”, un singur sector de pe care nu putea fi citită informaţia ca să nu pot instala jocul la care pofteam. Şi dăi, du-te din nou cu o dischetă goală şi copiază acea arhivă ca nu a mers. Şi întoarce-te acasă şi roagă-te ca de data asta să meargă.

Restul articolului poate fi citit pe urban.ro.