Cel mai nemeritat Oscar din toate timpurile în opinia actriței Glenn Close: „Nu are sens”

Glenn Close a evidențiat unul dintre cele mai controversate rezultate de la Premiile Oscar, deși deține un record care adaugă o notă de ironie criticii sale. În prezent, Close se află la egalitate cu Peter O’Toole în ceea ce privește numărul de nominalizări pentru interpretare fără nicio victorie. Ambii au un bilanț de zero trofee din opt nominalizări pe parcursul carierei. Spre deosebire de O’Toole, ea nu a primit încă un Oscar onorific. Deși rămâne o actriță foarte premiată, cu multiple premii Emmy, Globuri de Aur și Tony, Premiul Oscar îi scapă în continuare, transmite Far Out Magazine.

Lipsa unei statuete nu a împiedicat-o pe Close să pună la îndoială câștigătorii din trecut, în special victoria obținută de Gwyneth Paltrow la categoria Cea mai bună actriță în 1999, pentru „Shakespeare in Love”. Close a indicat prestația Fernandei Montenegro din „Central Station” drept cea mai bună din acel an. Când și-a amintit reacția la victoria lui Paltrow, Close a spus: „Îmi amintesc anul în care Gwyneth Paltrow a câștigat în fața acelei actrițe incredibile din Central Station și m-am gândit: «Ce?» E ca și cum, știi, nu are sens.”

Victoria lui Paltrow, la vârsta de 26 de ani, a avut loc după o campanie dominată de Harvey Weinstein. Tactici agresive au propulsat pelicula la statutul de Cel mai bun film, în fața unor concurenți aclamați de critici.

Te-ar putea interesa și: Colegul din „Gladiatorul” care l-a dezgustat pe Russell Crowe: „N-am avut niciodată o conversație plăcută”

Paltrow a triumfat în fața unor adversare redutabile, printre care Cate Blanchett, Emily Watson și Meryl Streep. Criticii și istoricii de film au pus adesea la îndoială longevitatea și meritul succesului acestui film. Mulți experți sunt de acord că Blanchett sau Montenegro au oferit interpretări mai memorabile.

În clasamentul „celor mai nominalizați”, Close este urmată în prezent de Amy Adams, cu șase nominalizări fără succes, și de Bradley Cooper, Annette Bening și Michelle Williams, cu câte cinci fiecare. Deși unii ar putea considera comentariile sale o reacție de invidie după opt eșecuri, perspectiva ei se aliniază consensului critic general. Rezultatele din 1999 au fost mai degrabă un produs al politicii din industrie decât al superiorității artistice.