Imprimantele foto şi tehnologia dye-sublimation

02.08.2007
Imprimantele foto şi tehnologia dye-sublimation
Dye-sublimation

În articolul de faţă aş vrea să promovez oarecum imprimantele foto, căci nu mai sunt aşa de complicate şi dificil de utilizat cum erau în trecut, iar costurile unei fotografii făcute acasă au scăzut foarte mult. Ce ziceţi de 1 leu per poză 10×15 cm? Fac referire la imprimantele de mici dimensiuni bazate pe tehnologia dye-sublimation sau sublimare, dedicate exclusiv printării imaginilor. Până nu de mult, când ne gândeam la imprimarea color de acasă ne veneau tot felul de mici probleme în cap, precum: consumarea rapidă a tuşului, reîncărcarea cartuşelor şi murdăria aferentă, decalibrare şi să nu mai vorbim de calitatea redusă oferită în faţa imprimării de laborator.

Tehnologia din spatele imprimantelor dye-sublimation

Am să o spun cât se poate de „băbeşte” posibil. Imprimantele normale, cele cu tuş (cerneală) împrăştie pe hârtie culoare sub formă de puncte foarte mici. Noua tehnologie de care vorbesc înlocuieşte tuşul cu un fel de „celofane” colorate care sunt aşternute pe hârtie.

Sublimarea, chimic vorbind, reprezintă trecerea unei substanţe în stare gazoasă direct din cea solidă, fără a mai vizita-o pe cea lichidă. De exemplu, transformarea naftalinei este un proces de sublimare.

Imprimantele de care vorbesc folosesc cartuşe, însă nu în sensul unui recipient plin cu tuş. Cartuşul pentru imprimantele dye-sublimation conţine şi hârtia şi „celofanele” care vor fi aşternute pe aceasta. Pentru fiecare fotografie, în cartuş există o coală de hârtie şi patru sau cinci celofane CMYK (CMY), plus unul transparent de protecţie. Imprimanta încălzeşte mici părţi ale fiecărui celofan, iar culoarea aflată pe acesta se transformă în gaz. Gazul, în contact cu hârtia, se transformă la loc în solid şi se imprimă pe aceasta. Folosind temperaturi diferite de încălzire ale celofanului, se controlează cantitatea de culoare care se aşterne pe hârtie. Trecând cu fiecare dintre cele 4 sau 5 „celofane” CMYK peste hârtie, se creează astfel imaginea finală.

Avantaje şi dezavantaje

Marele avantaj îl reprezintă calitatea imaginilor. Este mult superioară imprimării cu tuş şi se apropie foarte mult de fotografiile de laborator. Aceasta deoarece, în primul rând, încălzirea nu se face în puncte, ci pe o anumită suprafaţă. Astfel, imaginea nu este compusă din mici puncte, ci conţine culoare continuă. Iar, spre deosebire de tuş care se aşează pe hârtie, sublimarea implică absorbţia culorii pe aceasta. Fotografiile obţinute prin sublimare vor fi mai rezistente în timp şi nu sunt afectate de umezeală, putând fi băgate chiar şi sub jet de apă fără a se deteriora.

Majoritatea imprimatelor dye-sublimation au dimensiuni mai mici, deoarece se folosesc mărimi ale fotografiei standard, de obicei 10×15 cm sau mai mici. Acesta poate fi considerat şi un impediment pentru că nu se pot imprima alte dimensiuni de fotografii, gen A4.

Majoritatea imprimantelor au incluse cititoare de carduri de memorie, unele au şi LCD-uri pentru editarea imaginilor şi, foarte rar, se mai întâlnesc modele dotate cu acumulator. Şi, cum majoritatea camerelor foto digitale dispun de funcţia PictBridge, imprimarea se poate face direct de pe ele prin USB, fără a mai necesita un calculator.