Linux. Cum a evoluat în 2008, unde va ajunge în 2011? (partea II)

05.02.2009
Linux. Cum a evoluat în 2008, unde va ajunge în 2011? (partea II)
„Anul afirmării” Linux. Există aşa ceva?

Ai citit prima parte?  Aşadar ţi-e clar: vorbim despre sistemele de operare de tip Linux, cu accent pe distribuţiile pentru computere desktop sau portabile, iar doi cunoscători îşi dau cu părerea într-un mod cât de cât inteligibil cititorului fără cunoştinţe avasate în domeniu. Despre Linux, privit dinspre anul trecut şi până spre 2011, în această a doua parte a interviului cu Bogdan Rădulescu (Nimblex) şi Radu-Cristian Fotescu (Beranger).

AIP: La începutul lui 2007 (când s-a lansat Windows Vista) se spunea că în sfârşit Linuxul va avea parte de anul afirmării în domeniul sistemelor de operare desktop. Va deveni Făt Frumos, iar utilizatorii se vor da pe invers după el. N-a fost să fie chiar aşa. Apoi s-au gândit unii analişti-jurnalişti-vizionari că de fapt nu 2007 ci 2008 ar fi anul marii schimbări, dar au greşit iar calculele. Este însă 2008 anul în care "Linuxul" a devenit mai cunoscut maselor, adoptat pe scară mai largă? Se pot observa îmbunătăţiri majore la nivel tehnic la cele mai recente versiuni stabile ale distribuţiilor populare – exemple? (o intrebare lungă, cu lungă şi complexă libertate de exprimare)

RCF:

Nu am stat să socotesc, dar parcă

în ultima jumătate de deceniu cam fiecare an era “anul Linux-ului pe desktop”.

Din păcate, nu cred ca va exista un astfel de an nici în viitorul previzibil, pentru că

Linux are foarte mult de recuperat în faţa omniprezenţei Windows

. Ne place ori nu ne place, asta este situaţia.

Ce se va întâmpla, dacă nu s-a şi întâmplat deja, este că pe anumite categorii de hardware va fi posibil ca sistemul de operare cel mai vândut la un moment dat să fie Linux. Cred că pe segmentul de netbook-uri sau sub-notebook-uri există o tendinţă foarte puternică în acest sens. Personal nu sunt deloc încântat de distribuţiile Linux cu care vin eeePC şi Acer One, dar asta este o altă poveste…

Nu sunt un sociolog, aşa că n-am habar dacă într-adevăr Linux este mai cunoscut maselor la începutul lui 2009 faţă de începutul lui 2008. Mie mi se pare că el era deja destul de bine cunoscut celor care s-au interesat vreodată de el, dar că în acelaşi timp va continua să fie ignorat cu seninătate de “masele largi populare”. Haideţi să recunoaştem, pentru mulţi neofiţi, când spui Linux, asta este sinonim cu Ubuntu. Unii mai ştiu de Red Hat, dar cam vag. Iar când aud din întâmplare “CentOS”, deja am de-a face cu cineva care “ştie cum vine gazul pe fir”.

Distribuţiile Linux s-au maturizat totuşi, astfel că nu mă aştept să găsesc prea mulţi fani Slackware, de pildă. N-am absolut nimic împotriva unui installer în mod text — dimpotrivă, chiar îl prefer celui grafic —, dar suntem în secolul 21, pentru Dumnezeu, ceea ce înseamnă că orice sistem de operare de bun simţ trebuie să ofere “out-of-the-box” o asistenţă cel puţin satisfăcătoare în privinţa suportului minim hardware (mediul grafic, reţeaua), ca şi în ceea ce priveşte gestiunea pachetelor, adică a aplicaţiilor propriu-zise.

În ceea ce mă priveşte, am încheiat anul 2008 foarte cârcotaş, chiar supărat pe starea distribuţiilor Linux majore, dar trebuie să recunosc faptul că a existat un progres notabil cel puţin în câteva dintre ele. Cu explozia asta de laptop-uri şi netbook-uri ieftine, ar fi fost destul de tragic să constaţi că îţi place o distribuţie, dar nu prea poţi s-o instalezi, sau nu-ţi suportă mai nimic din hardware.

Şi totuşi, evoluţia este destul de inconsecventă în Linux. De pildă, serverul de X  (componeta responsabilă de afişarea grafică – nr.)  a primit îmbunătăţiri majore, iar în cele mai recente distribuţii acesta “pleacă” şi în absenţa unui fişier de configurare, dar în celaşi timp driverele pentru plăcile nVidia şi ATI sunt de o calitate foarte şovăielnică. Pe laptop, nefiind gamer, eu am preferat un chipset de la Intel, aşa că m-a ferit sfântul, dar ştiu că fanii nVidia au fost victimele unei “rulete ruseşti”: era greu să spui dacă placa ta va fi suportată bine de cel mai nou release al distribuţiei cutare, sau îţi va înţepeni serverul de X.

Strict tehnologic, a enumera îmbunătăţirile structurale din kernel, din DBUS, din HAL, din PolicyKit, din KDE, din GNOME, ş.a.m.d. nu ar avea nici un sens, pentru că la nivelul utilizatorului obişnuit acestea nu au relevanţă. Omul vrea să ştie dacă o să-i meargă scannerul sau imprimanta, dacă o să-i hiberneze scula, chestiuni practice. Ca să fim oneşti, suportul hardware este tot mai bun, cu unele excepţii, desigur.

La nivelul spectaculosului, cred că fanii efectelor Compiz vor fi mulţumiţi. Nu ştiu care este feeling-ul unui utilizator de Vista care trece brusc la KDE4 sub Linux, dar trecerea de la Windows XP la GNOME pe o distribuţie recentă ar putea fi o surpriză foarte plăcută.

Mie mi-e greu să mă entuziasmez de ceva anume, pentru că nu am aşteptări extravagante de la Linux. Vreau doar stabilitate şi consecvenţă. Cu stabilitatea stăm bine: chiar şi când “Linux crapă”, de obicei crapă doar serverul X, sau poate numai gestionarul de ferestre, ceea ce este o mare diferenţă de situaţia când îţi “crapă Windows-ul”, care crapă cu totul când e să fie. Cu consecvenţa stăm mai prost: unele din distribuţiile care au release-uri de două ori pe an reuşesc să deconcerteze… fix de două ori pe an.

Bogdan Radulescu BR: Cine sunt analiştii acestia? Nu ştiam că acum există şi analist de…"Linux"?! Probabil că este "la modă" să fii analist. 🙂
După părerea mea simplă nu a fost 2008 anul afirmării. Nu cred ca o să fie nici 2009 acest an la care cred că se aşteaptă lumea când aude sintagma "anul afirmării". Pe de altă parte sunt de părere ca Linux-ul a câştigat ceva teren în 2008 faţă de 2007 şi cred ca va mai câştiga teren şi in 2009. Din cate ai observat în 2008 au aparut cateva notebookuri cu Linux care s-au vândut masiv. Sper sa se intample asta, chiar mai bine în 2009 şi în anii care vor veni.

Îmbunătăţiri semnificative la nivel tehnic bineînţeles că au fost, dar asta nu este ceva nou. După parerea mea Linux-ul este pregătit de ceva
timp fie un sistem de operare pentru calculatorul personal, dar în acelaşi timp sunt de parere că există o altă problemă. Vendorii şi integratorii sunt principala problemă care ţine de adoptarea în rândul maselor! Dacă în momentul în care cumpăr un laptop, acesta vine cu Linux şi eventual cu un CD pe care exista o distributie de Linux customizată, pentru el poţi fi sigur că totul o să meargă excelent.

De asemenea, dacă atunci când cumpar un webcam sunt scrise 2 randuri de genul "Bagi mufa USB şi webcam-ul o sa meargă OK in Linux" sau în situaţii mai ciudate în care mai trebuie făcut ceva sunt scrise instrucţiunile corespunzătoare hardware-ului respectiv, iţi dai seama că utilizatorilor o să le vină MULT mai uşor să facă trecerea.

(AIP: Aici îmi permit să-l completez pe Bogdan. În România am observat la multe firme de computere cum, ca să vândă desktop-uri ieftine, fără Windows, de cele mai multe ori aruncă în cutie cumpărătorului un CD cu oaresce distribuţie Linux, fie depăşită moral, fie împroprie pentru userii de rând.)