Cercetătorii dezvoltă biscuiți, imprimați 3D, din plastic reciclat și deșeuri agricole – VIDEO

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii de la Southern Illinois University Carbondale au dezvoltat un aliment experimental obținut din plastic PET și resturi vegetale. Ei au produs biscuiți cu aromă de vanilie prin imprimare 3D.

Proiectul urmărește două probleme în același timp: poluarea cu plastic și lipsa alimentelor. Produsul nu poate fi încă consumat, deoarece echipa așteaptă aprobarea pentru testarea pe oameni.

Ideea a pornit de la o provocare NASA

Proiectul a fost dezvoltat în cadrul NASA Deep Space Food Challenge. Competiția a urmărit identificarea unor metode noi pentru alimentarea astronauților în misiuni spațiale de lungă durată.

Cercetătorii de la universitatea americană au propus transformarea deșeurilor în suplimente alimentare bogate în proteine. Produsul experimental a primit numele „µBites”.

Echipa nu a câștigat competiția. Marele premiu a revenit companiei Interstellar Lab, care a prezentat sere autonome pentru producerea de legume, microplante și insecte.

NASA a încurajat însă cercetătorii să continue dezvoltarea produsului pe bază de plastic reciclat.

Plasticul PET este transformat cu ajutorul drojdiilor

Procesul începe cu polietilen tereftalat, cunoscut drept PET. Este unul dintre cele mai folosite materiale pentru sticlele de apă și băuturi răcoritoare.

Plasticul este combinat cu biomasă vegetală provenită din agricultură. Printre acestea se află tulpini și frunze de porumb.

Amestecul este tratat cu apă fierbinte, presiune ridicată și oxigen. Aceste condiții descompun materialele în molecule bogate în carbon.

Moleculele rezultate sunt apoi procesate de tulpini de drojdie modificate genetic. Cercetătorii au ales microorganisme considerate sigure pentru utilizarea alimentară.

VIDEO

Microorganismele produc proteine, grăsimi și aromă

O tulpină modificată de Saccharomyces cerevisiae transformă acidul ferulic în vanilină. Aceasta este substanța care oferă aroma și mirosul caracteristic de vanilie.

O altă drojdie modificată, Rhodosporidium toruloides, produce beta-caroten. Compusul reprezintă și o sursă de vitamina A.

Rezultatul este combinat cu fibre, amidon și îndulcitor. Amestecul formează o pastă alimentară care poate fi introdusă într-o imprimantă 3D.

Imprimanta formează astfel biscuiți cu o formă standardizată. Produsul este decorat cu simbolul grecesc „µ”, asociat numelui µBites.

Noii biscuiți nu au fost încă testați de oameni

Deși produsul este conceput pentru consum, cercetătorii nu au gustat încă biscuiții.

Lahiru Jayakody, profesor asociat și coordonator al proiectului, a declarat că echipa așteaptă aprobarea pentru testarea pe oameni.

În schimb, primele evaluări ale aromei au fost favorabile. Cercetătorii susțin că produsul a primit rezultate bune la capitolul miros.

Aprobarea pentru consum este necesară înainte ca testarea directă asupra oamenilor să poată începe.

Costul rămâne o problemă importantă

În forma actuală, tehnologia este departe de a fi competitivă economic. Producția unui kilogram de biscuiți costă aproximativ 60 de dolari.

Cercetătorii consideră însă că prețul poate scădea. Eficiența drojdiilor ar putea fi îmbunătățită, iar producția la scară mai mare ar reduce costurile.

Pentru moment, proiectul are mai ales valoare experimentală. Utilizarea sa ca soluție pentru criza alimentară necesită încă numeroase etape.

O posibilă soluție pentru spațiu și situații de criză

Proiectul a fost conceput inițial pentru misiuni spațiale de lungă durată. O astfel de tehnologie ar putea reduce cantitatea de materie primă transportată de pe Pământ.

Cercetătorii consideră că sistemul ar putea avea și aplicații pe Pământ. Printre scenarii se află zone afectate de dezastre sau regiuni cu acces limitat la alimente.

Echipa vede în această tehnologie o posibilă metodă de valorificare simultană a deșeurilor și a resurselor agricole.

Totuși, acceptarea de către public poate fi la fel de dificilă precum partea tehnică. Ideea unui aliment obținut din plastic reciclat va necesita mai mult decât demonstrarea siguranței sale.

Următorul pas important va fi testarea produsului în condiții controlate și evaluarea siguranței înaintea oricărei aplicații comerciale. Apoi, costurile și acceptarea de către consumatori vor decide dacă µBites poate trece de la laborator la producție.