Sony Ericsson Satio, pretendent la titlul de „Gadgetul anului”

Dacă în 2008 cel mai galonat şi controversat telefon
japonez-suedez a fost XPERIA X1, în 2009 trofeul
„Marile Speranţe” îi revine fără îndoială lui
Satio. Numit la început „Idou”, apoi redenumit aşa
cum îl ştim astăzi, primul smartphone Sony Ericsson cu
Symbian S60 s-a lăsat aşteptat aproape un an. Rămâne să
vedem cât de mult a meritat aşteptarea.

Conform datelor tehnice, ar trebui să nu avem nimic de comentat
căci Satio are de toate la superlativ: touchscreen de mari
dimensiuni, cameră foto de 12.1 MP, platformă de
operare avansată, GPS, Wi-Fi, HSDPA ş.a.m.d. Important este însă
cum se comportă în practică – oare toate acestea merg ca unse? Ori
mai şi scârţâie? Vom afla în cele ce urmează.

Design – o cameră foto ultra-compactă

Am ales spre comparaţie o cameră foto Sony.
Priviţi dimensiunile şi aspectul general şi faceţi abstracţie de
inscripţiile de pe produse. Sunt convins că destule persoane vor
confunda camera foto cu telefonul şi invers. Dimensiunile, pentru
că ne raportăm totuşi la un telefon, sunt destul de mari: 112 x 55
x 13 mm (18 mm în partea superioară, în zona camerei foto) şi 126
g.

Elementele exterioare care ne interesează
(taste de volum, cameră pentru apeluri video, obiectiv cameră foto,
declanşator, lăcaş pentru carduri, interfeţe de conectare) sunt
bine
amplasate, accesul şi utilizarea a oricare dintre
ele fiind facile. Nemulţumirile sunt de altă natură, una filosofică
la origine: „a fi sau a nu fi”. Concret, locul interfeţelor
standard (jack de 3,5 mm şi conector microUSB) este ocupat în
continuare de interfaţa antică FastPort concepută
de Sony Ericsson. Abia viitoarele XPERIA (X2 şi X10) vor fi
înzestrate cu interfeţe standardizate.

Partea frontală este ocupată în proporţie de 90% de un
touchscreen rezistiv cu o diagonală de 3.5
inch şi 360 x 640 pixeli rezoluţie. Sub
ele se află trei taste soft utile pentru confirmarea sau infirmarea
acţiunilor – nu pot fi folosite la navigarea prin meniuri sau pe
Internet. Aceste atribuţii sunt preluate în totalitate de
ecran.

Deoarece Satio
dispune de un ecran sensibil la atingere, blocarea acestuia este
foarte importantă. În acest sens, telefonul este prevăzut cu un
switch pentru blocare şi deblocare, amplasat pe
latura din stânga.

Obiectivul camerei foto este protejat de un capac
glisant care se deplasează extrem de fin. Capăcelul este
singura componentă metalică (aluminiu) a carcasei, restul
porţiunilor fiind realizate din plastic.

Super-camera de 12.1 MP

12.1 MP pe un telefon mobil este ceva ce cu greu am fi crezut în
urmă cu trei ani. Acum a devenit o realitate, dar rezoluţia
uriaşă nu se traduce în poze pe măsură. Imaginile
sunt de calitate, dar o calitate comparabilă, de ce nu, cu

Aino (8 MP) sau cu
N82 (5 MP). Diferenţa
practică şi evidentă este rezoluţia mare, iar de aici rezultă şi
avantajul de a decupa anumite zone din fotografie fără a pierde
detaliile.

Senzorul de pe Aino produce poze mai puţin zgomotoase decât
Satio (vezi pozele cu Intercontinentalul), dar
este dezavantajat din cauza absenţei unui bliţ Xenon. Satio dispune
de aşa ceva, iar rezultatele pe timp de noapte sunt evident mai
bune.

Un lucru care mi-a plăcut nespus de mult la Satio a fost
viteza aproape instantanee cu care salvează pozele în
memorie, iar o poză are în medie cam 2 MB. Nu exagerez,
din momentul capturii şi până la scrierea imaginii pe card trec
câteva sutimi. Nici nu mai e cazul să apară mesaje de genul „Please
Wait…”. Mulţumim procesorului Cortex A8 (600 MHz)
şi celor 256 MB de RAM.

Revenind la calitatea imaginilor, aş spune că Satio face
poze foarte bune pentru un telefon, dar nu îndeajuns de
bune pentru rezoluţia cu care se laudă, fapt ce mă duce către o
singură concluzie: oamenii nu ar trebui să se lase
impresionaţi de cifre ci mai degrabă să se intereseze de
rezultatele practice.

Pe partea de video în schimb, Satio surprinde într-un mod foarte
plăcut: filmează bine în orice condiţii. Cred că
este primul terminal Sony Ericsson care filmează cu adevărat
satisfăcător. Exemplele pe link-urile de mai jos.

• 
  Video Sample 1 – optim
• 
  Video Sample 2 – indoor
  
• 
  Video Sample 3 – indoor dinamic

Symbian pentru touchscreen, încă neşlefuit

Sony Ericsson a cumpărat de la Nokia licenţa de Symbian S60
pentru telefoane cu touchscreen. Primul dispozitiv care a
beneficiat de această implementare este nimeni altul decât Satio.
Astfel, cu excepţia faptului că iconiţele sunt redesenate
şi ordonate un pic diferit faţă de telefoanele Nokia cu
Symbian, Satio prezintă în esenţă acelaşi mod de navigare
şi aceleaşi opţiuni.

Animaţiile din meniu oferă o experienţă mai plăcută, însă
încetinesc un pic viteza de utilizare. Un mare inconvenient este
acela că în meniul principal cu o singură apăsare selectezi
sub-meniul, iar în listele cu opţiuni trebuie să faci „dublu-click”
pentru a merge mai departe (prima apăsare pentru selecţie, a doua
pentru confirmare).

Un alt lucru care nu-mi place la Symbian este că nu
oferă o opţiune prin care să închizi toate aplicaţiile ce rulează
în background – trebuie să le iei pe fiecare în parte. În
rest, ne bucurăm că avem la dispoziţie o sumedenie de programe prin
care putem face din Satio un instrument de comunicare şi de
divertisment excelent.

Din păcate, deşi Satio are sistemul deţinut de Nokia, nu
suportă conectarea la Ovi Store şi descărcarea
aplicaţiilor de acolo. Cei care doresc să instaleze programe au
însă la dispoziţie o mulţime de alte site-uri dedicate aplicaţiilor
pentru telefoane mobile. Menţionăm doar câteva:

http://www.getjar.com/
http://www.symbian-freeware.com/
http://www.frees60.net/en

Interfaţa proprietară, mai spectaculoasă şi mai
practică

Sony Ericsson Satio ne oferă şi o alternativă la meniul tipic de
Symbian – o interfaţă bazată pe mai multe ecrane
virtuale ce pot fi vizualizate succesiv, prin intermediul
gesturilor sau prin apăsarea taburilor care le reprezintă (situate
în partea superioară a display-ului).

Interfaţa SE îţi pune la dispoziţie mai multe scurtături
către aplicaţii şi îţi oferă un acces mai rapid către cele
care nu sunt în lista de shortcuts. În concluzie, e de preferat să
apelezi la această interfaţă în locul celei clasice Symbian.
Activarea se face din meniul Settings -> Personal -> Standby
-> Standby theme. Aici mai sunt disponibile încă trei interfeţe,
dar mai de nişă: Finger use,
Basic şi Navigation Bar. Puteţi
să le încercaţi pe toate şi să vedeţi care este cea mai apropiată
de gusturile voastre. E bine că avem de unde alege.

Player rudimentar

Ne-am obişnuit ca la telefoanele Sony Ericsson să întâlnim un
player MP3 avansat, cu o mulţime de setări pentru sunet şi
facilităţi. Ei bine, de această dată, pentru că avem un player
mulat pe sistemul Symbian, va trebui să ne mulţumim cu mai puţin –
lipsesc presetările audio,
egalizatorul şi tot ce ţine de ajustarea
sunetului. De asemenea, headset-ul inclus în pachet este
unul destul de modest, incomparabil mai slab decât căştile
livrate împreună cu telefoanele Walkman. Mai adăugăm şi
lipsa jack-ului de 3,5 mm şi tragem linie: Satio
vine cu un player simplu şi cu dotări audio ce ne lasă un gust
destul de amar. Compensează cât de cât suportul pentru playlist-uri
şi posibilitatea de a conecta căşti de 3,5 mm prin intermediul
adaptorului livrat la pachet. În cazul player-ului video,
facilităţile sunt identice, doar că aici nu putem să ne plângem de
lipsa egalizatorului.

Noroc că avem în faţă un smartphone, iar dacă ţinem cu tot
dinadinsul să utilizăm un alt player, trebuie doar să-l căutăm pe
Internet.

Internet „no comment”

Şi aşa, în căutarea unui player mai avansat ajungem la
conexiunea Internet, unde lucrurile stau cât se poate de
bine. Cunoaşteţi deja placa în această situaţie: HSDPA,
Wi-Fi, nicio problemă de configurare sau în timpul navigării.

GPS bun

Receptorul GPS integrat se încadrează în parametri de
funcţionare normali. Localizarea prin Google Maps durează la
activare puţin peste două minute. Alături de aplicaţia de la
Google, Satio mai vine cu câteva programe dedicate navigării prin
GPS, dar pe acestea le vom menţiona la capitolul următor.

Aplicaţii livrate

Am sortat aplicaţiile găsite pe Satio pe categorii, astfel:

Multimedia: Player audio, player video, Radio,
TrackID, Galerie foto, Sound Recorder.

Internet: Browser, PlayNow, Chat, Google Web
Search, Picasa, Blogger, YouTube, World Mate.

GPS: Google Maps, Wisepilot, Location.

Office: File Manager, Clock, Calendar, Notes,
Converter, Calculator, Adobe PDF, Quickoffice, RoadSync,
Search.

Jocuri: Labyrinth (bazat pe accelerometru),
Sudoku.

Merită detaliată aplicaţia „Search” cu ajutorul
căreia găseşti rapid informaţiile din telefon, căutând după un
cuvânt sau după mai multe cuvinte cheie. Căutarea se poate face în
mesaje, în albumul multimedia, în calendar, notiţe sau în agenda
telefonului.

Autonomie

Satio nu impresionează cu autonomia, însă e suficient de
puternic cât să reziste până la trei zile destul
de intense. Nu am ascultat prea multă muzică pentru că nu mi-au
plăcut căştile, în schimb am stat pe Internet în fiecare zi timp de
aproximativ 30 de minute. Folosit doar pentru convorbiri (cam 20 de
minute zilnic) şi butonat ocazional, Satio se întinde cu autonomia
la cinci zile fără probleme.

Accesorii – se putea şi mai bine

Pachetul este unul destul de sărăcăcios, dar recunosc că sunt
influenţat de cutia plină cu de toate în care a venit Aino. Sony
Ericsson Satio este însoţit de un headset stereo cu
fir, cablu de date,
stylus, card microSD de 8 GB,
manuale şi CD. Încă nu pot să uit de căştile Stereo Bluetooth şi
docking station-ul lui Aino.

Plusuri şi minusuri

[+] Ecran mare, rezoluţie bună
[+] Platformă Symbian S60, în
premieră pentru Sony Ericsson
[+] Procesor Cortex A8, 256 MB
RAM
[+] Cameră foto de 12.1 MP – poze foarte
bune
[+] Înregistrări video de
calitate, în aproape orice condiţii de iluminare
[+] Conectivitate „full”: HSDPA, Wi-Fi, Bluetooth,
EDGE
[+] Receptor GPS integrat

[-] Este prea gros, mai ales
că nu are tastatură QWERTY
[-] Touchscreen rezistiv
[-] Păstrează încă învechita interfaţă
FastPort (în loc de microUSB), nu are jack de 3,5 mm.

Concluzie: Satio este un telefon foarte bun,
iar minusurile sale pot fi trecute uşor cu vederea. Poate că fetele
îl vor găsi prea robust, iar anumiţi indivizi îl vor respinge
pentru că nu are tastatură QWERTY fizică. Pe restul, doar preţul îi
poate împiedica să-şi achiziţioneze un asemenea gadget de top. În
mometul de faţă, Satio se vinde cu aproximativ 2000 de Lei, o sumă
destul de grea pe vremuri de criză.