Interviu: Investitor în virtual

31.07.2007
Interviu: Investitor în virtual

Însă la intrarea în SL, companiile pot face şi greşeli astfel încât rezultatul să fie dezamăgitor:

  • cea mai mare greşeală (şi cea mai frecventă) este să consideri că este îndeajuns să îţi plasezi o clădire drept sediu şi vizitatorii vor da năvală. Este ca şi când ţi-ai cumpăra un domeniu de internet, l-ai găzdui undeva, dar nu ai dezvolta nicio pagină web pentru acel domeniu. Cu alte cuvinte, ai neglija „contentul“.

În lumile tridimensionale „contentul“ este dat atât de informaţie şi comunicare dar şi de interacţiune. Lumea tridimensională este o lume bazată pe evenimente. Organizarea unei „prezenţe“ în lumea virtuală nu este extrem de scumpă, dar nici nu poate fi făcută fără niciun fel de fonduri. Drept urmare, să nu vă închipuiţi că oamenii vă vor vizita doar pentru că sunteţi un nume sonor. Oamenii vă vor vizita numai dacă le oferiţi ceva interesant şi/sau util.

  • o altă greşeală este să consideri că prezenţa companiei în SL ca adresându-se strict celor din această lume. „Prezenţa“ în lumea virtuală a unei instituţii trebuie să aibă ca ţintă teoretică toate persoanele cu acces la Internet (chiar şi cele care nu au încă un cont SL). Nu este obligatoriu ca cineva să fie împătimit de calculatoare pentru a participa la târgul organizat în SL. Din contră. Vor participa foarte mulţi dintre aceia care nu au îndeajuns timp să viziteze un târg de gen, în real life, în mod normal. Ulterior, probabil, nu vor mai intra în SL până la următorul eveniment sau „punct de atracţie“ pe care îl organizaţi.
  • a treia greşeală o constituie ignorarea faptului ca SL este un canal de comunicare şi interacţiune nou, cu specificul lui. Acest mediu virtual nu înlocuieşte canalele existente şi multe dintre atuurile SL nu pot fi înlocuite de canalele existente. De asemenea, există şi limitări în SL de care trebuie ţinut cont.

Cea mai bună metodă este să vă folosiţi creativitatea la maxim în vederea modalităţii de utilizare a SL, dar să puneţi totul în aplicare cu ajutorul celor familiarizaţi cu acest mediu.

Cum să privim Second Life şi care îi este viitorul

Aşadar, SL nu este un univers paralel. El este pur si simplu un spaţiu în care oamenii se pot întâlni şi interacţiona, indiferent unde se află, fizic, pe Pământ. Atât timp cât înscrierea şi folosirea acestui mediu este gratuită, oricine poate intra şi participa la viaţa de acolo, cu condiţia să aibă un computer conectat la Internet.

Ceea ce este banal acum! Urmarea: în Second Life, la fel ca şi pe stradă, întâlnim o mare diversitate de oameni. Faptul că acestă diversitate este formată şi din indivizi care nu se află în targetul companiei noastre nu este un motiv pentru a nu construi (organiza) ceva. Este ca şi când în lumea fizică am spune că nu iniţiem un anume târg în domeniul nostru de activitate pentru că prin faţa locaţiei trec şi scrântiţi. Sau că nu ne creăm niciun site, pentru că pe Internet întâlnim şi dependenţi maladiv de Internet.
O locaţie în Second Life nu este cu nimic diferită (din punctul de vedere al obiectivelor şi uneltelor de promovare) de un website. Ambele ajută compania şi sunt unelte moderne de comunicare şi interacţiune. Ambele trebuie promovate. Ambele se adresează celor cu access la Internet. Viitorul lumilor virtuale tridimensionale (nu neapărat al SL, pentru că au mai apărut şi alte spaţii de acelaşi gen) este în mod cert unul optimist. Lumile virtuale permit interacţiuni şi utilizări mult mai naturale. Faptul că ele sunt construite pe principii tridimensionale le face mult mai apropiate de psihicul uman şi de modalitatea în care creierul percepe informaţia în mod natural din mediul înconjurator.
Dezvoltarea lumilor virtuale nu va elimina utilizarea canalelor clasice. În cele mai multe cazuri este mai profitabil, mai comod, să utilizam canalele clasice pentru comunicare şi interacţiune. Lumea virtuală este un mediu nou, comple­mentar celor existente şi nu trebuie ignorat în situaţiile în care chiar aduce plus valoare în viaţa noastră de zi cu zi, de business sau privată.

(Mai multe detalii despre lumea virtuală la: http://www.LumeaVirtuala.info)

Interviu

Clement Nicolaescu, om de afaceri român, a dezvoltat un întreg oraş în mediul virtual. Şi asta nu dintr-un spirit ludic, ci pentru că e convins că o astfel de activitate se poate transforma în viitor într-un business cât se poate de profitabil. În cele ce urmează ne povesteşte care sunt opţiunile unei companii pentru un sediu în Second Life.

Am oarece experienţă în mediul virtual, pentru că am dezvoltat soluţii pentru magazine online. Cred totodată în potenţialul imens al acestui nou mediu de comunicare. Aşa că am decis să folosesc Second Life (SL) pentru dezvoltarea primului business park românesc din lumea virtuală. New City, pe numele său, a necesitat până acum investiţii de aproximativ 6.000 de dolari şi aproximativ trei luni de muncă. Conceptul, munca de construcţie şi programarea New City îmi aparţin, iar investiţia în bani este efectuată de compania pe care o conduc, Bizcoders International.

New City este chiar un oraş. Are clădiri gata să găzduiască sediile firmelor româneşti dar şi orice fel de eveniment (business, entertainment sau cultural). Au apărut deja o sală de conferinţe, galerii de artă, centru pentru târguri şi expoziţii, locaţii pentru concerte live, un centru de e-learning şi altele.Venim astfel cu o ofertă pentru companiile româneşti care îşi doresc să experimenteze primii paşi în noile medii virtuale; iar primul pas potrivit este de a-şi închiria un sediu în New City şi/sau organizarea de diferite evenimente. Fiind un mediu nou, este necesar să cunoaştem şi să evităm greşelile frecvente. Să vedem care sunt acestea!

Ce pot face companiile în Second Life?

Second Life este un loc în care companiile îşi pot îmbu­nătăţi comunicarea şi interacţiunea cu potenţialii şi actualii clienţi. În jur de 30.000 de români sunt deja cetăţeni ai SL şi în jur de 2.500 dintre aceştia desfăşoară frecvent acţiuni acolo.  Acesta este targetul companiilor româneşti, iar dacă se adaugă un mesaj în limba engleză, potenţialul creşte la cei peste 8 milioane de locuitori ai SL, dintre care în jur de 1.700.000 sunt activi.

Deci ce pot face companiile:

  • să îşi deschidă un sediu propriu pentru comunicarea cu vizitatorii;
  • să trimită vizitatorii din SL direct pe site-urile proprii de prezentare sau e-commerce;
  • să organizeze sau să sponsorizeze eveni­mente, conferinţe, mese rotunde în orice domeniu (financiar, joburi, turism etc. etc.);
  • să iniţieze sau să organizeze concerte live sau alte activităţi de entertainment; organi­zarea de cursuri de orice fel;
  • organizarea de decernări de premii.

Dincolo de teorie, să venim şi cu câteva exemple:

  • o bancă îşi poate deschide sedii virtuale în care să ofere live vizitatorilor detalii des­pre pro­du­sele bancare, inclusiv calculaţii personalizate pentru acordarea creditelor;
  • un retailer poate avea un sediu care să ofere informaţii despre produsele sale, în paralel cu o ofertă specială zilnică pentru vizitatorii din SL;
  • o agenţie imobiliară poate construi replici ale clădirilor pe care le are de vânzare astfel încât doritorii să aibă ocazia să viziteze clădirea într-un spaţiu tridimen­sional;
  • dezvoltatorii de cartiere rezidenţiale au ocazia să reproducă tridimensional proiec­tele lor, astfel încât oricine poate vizita oricând acel cartier;
  • casele de discuri, editurile sau distribuitorii de film pot organiza evenimente de lansare de discuri, carte sau film şi întâlniri periodice live cu artiştii şi autorii;
  • companiile de publicitate, de marketing sau cele de cercetare găsesc în SL un spaţiu interesant pentru focus grupuri sau grupuri de brain­storming;
  • companiile care organizează evenimente reale de orice fel o pot face în paralel şi în Second Life, mărind astfel adresabilitatea prin elimi­narea barierei distanţelor fizice.