Efectele prejudiciilor digitale se extind cu mult dincolo de ecran. Una din trei victime ale abuzului digital se confruntă cu efecte în viața reală – de la retragerea din viața socială până la demisia de la locul de muncă sau abandonarea studiilor, reiese dintr-un studiu despre abuzul facilitat de tehnologie realizat de Kaspersky.
Cu toate acestea, în pofida amplorii impactului, peste una din cinci victime nu a luat nicio măsură, adesea nu din indiferență, ci pur și simplu pentru că nu știa cui să se adreseze.
În ceea ce privește consecințele abuzului digital, facilitat de tehnologie, efectele psihologice sunt cele mai cunoscute. Studiul realizat de centrul intern de cercetare de piață al Kaspersky, la care au participat 7.600 de respondenți din 19 țări, arată că majoritatea acestora (79%) au recunoscut efecte precum depresia, trauma și stresul pe termen lung, în timp ce 73% au indicat consecințe sociale, inclusiv afectarea reputației și izolarea.
Totuși, aproximativ 55% au asociat acest tip de abuz cu prejudicii economice, iar numai 51% au recunoscut riscul escaladării către violență fizică, ceea ce indică o înțelegere incompletă a întregii game de efecte.
În realitate, abuzul facilitat de tehnologie poate duce la violență fizică, amenințări directe la adresa siguranței personale sau probleme de sănătate pe termen lung, cauzate de expunerea prelungită la stres și teamă. Aceste consecințe pot fi ușor trecute cu vederea atunci când abuzul începe în mediul online.
Printre efectele abuzului facilitat de tehnologie asupra vieții digitale și offline, 42% dintre respondenți au declarat că au devenit mai precauți în mediul online, 17% și-au redus prezența digitală, 11% au limitat comunicarea cu prietenii sau familia, iar aproximativ 10% au pus capăt unei relații. În cazurile mai grave, 4% au declarat că și-au pierdut locul de muncă sau au demisionat, iar 3% au abandonat studiile.

În pofida acestor efecte, s-a constatat că victimele solicită rareori sprijin. Peste una din cinci persoane (22%) care s-au confruntat cu abuzuri facilitate de tehnologie nu a luat nicio măsură, procentul ajungând la 37% în rândul generației Baby Boomers. Lipsa de reacție este întâlnită și în cazul martorilor. Dintre persoanele care au observat că cineva cunoscut era victima unui abuz, 12% nu au făcut nimic. Este important de subliniat că această lipsă de reacție este determinată în mare măsură de incertitudine, nu de indiferență: 32% au declarat că nu știau cum să ajute, iar 23% nu erau siguri dacă intervenția lor ar fi fost potrivită.
„Aceste rezultate reflectă o provocare mai amplă pe care o întâlnim în cazul abuzurilor facilitate de tehnologie: recunoașterea problemei nu se traduce întotdeauna în acțiune. În cercetarea noastră recentă privind hărțuirea obsesivă (cyberstalking), am constatat că formele online ale acesteia sunt adesea percepute ca fiind mai puțin grave din punct de vedere penal decât cele din mediul offline, în pofida impactului lor semnificativ. Tot astfel, cercetarea noastră privind profilurile victimelor abuzurilor tehnologice arată că multe persoane care au supraviețuit unor asemenea abuzuri nu solicitaseră sprijin înainte de a apela la servicii specializate, adesea deoarece abuzul facilitat de tehnologie este greu de recunoscut, este normalizat în mediile digitale sau este dificil de demonstrat prin dovezi.
Privite împreună, toate aceste constatări indică o lacună importantă în ceea ce privește asumarea responsabilității. Guvernele, platformele digitale și societatea în ansamblu au toate roluri importante de îndeplinit, însă schimbarea reală depinde și de capacitatea oamenilor de a recunoaște comportamentele abuzive, de a le trata cu seriozitate și de a interveni înainte ca abuzul să fie normalizat sau să escaladeze”, afirmă Dr. Leonie Maria Tanczer, Associate Professor at UCL Computer Science and Head of the Department’s Gender and Tech Research Lab.