Europa, într-o cursă de 1 trilion de dolari pentru a-și reface industria de apărare. Cum contribuie România?

Interesul recent al președintelui Trump pentru Groenlanda a reaprins o dezbatere critică cu privire la capacitatea Europei de a-și susține propria apărare independent de Statele Unite. Deși analiștii din domeniul apărării sunt în general de acord că continentul are potențialul de a se înarma, există în continuare obstacole semnificative, transmite The Wall Street Journal.

Institutul Internațional pentru Studii Strategice estimează că înlocuirea personalului și a echipamentului militar american ar costa aproximativ 1 trilion de dolari. În ciuda acestui fapt, industria europeană de apărare produce în prezent tancuri, drone și muniție la cel mai rapid ritm din ultimele decenii.

Liderii industriei și legislatorii recunosc necesitatea unui pilon european al NATO. După cum a remarcat Andrius Kubilius, comisarul CE responsabil cu Apărarea, dacă prezența americană se diminuează, Europa trebuie să planifice înlocuirea factorilor strategici, cum ar fi sateliții spațiali, pentru care se bazează în prezent pe SUA.

Această urgență este alimentată de îngrijorarea că o reorientare a atenției americane către Asia sau America Latină ar putea perturba aprovizionarea cu echipamente și piese de schimb vitale. Președintele Finlandei, Alexander Stubb, a subliniat această vulnerabilitate și a afirmat că flota de avioane de luptă fabricate în SUA a țării sale nu poate zbura pe termen lung fără sprijinul american.

Progresul este evident în sectorul privat. Companii precum Rheinmetall din Germania se extind rapid, iar producția de obuze și vehicule blindate înregistrează creșteri masive. Gigantul plănuiește o fabrică uriașă de pulberi, cea mai mare din lume, la Victoria, în România. Valoarea investiției este estimată la 535 de milioane de euro. Mai mult, un hub de muniție NATO va fi construit la Dragomirești. Prin colaborarea cu General Dynamics, uzina din Dâmbovița va deveni singura locație din UE capabilă să producă muniție pentru tancurile Abrams și obuzierele sud-coreene K9.

În unele sectoare, Europa este deja lider; Rheinmetall preconizează că va produce anual mai multe obuze de artilerie decât întreaga industrie de apărare americană la un loc.

Cu toate acestea, continentul se confruntă în continuare cu o așteptare de zece ani pentru avioane de luptă stealth produse intern și rămâne puternic dependent de SUA pentru rachete cu rază lungă de acțiune și informații satelitare.

În cele din urmă, tranziția către autosuficiență este împiedicată de fragmentarea industrială. Roberto Cingolani, CEO al Leonardo, a subliniat că fiecare țară dorește propriul tanc, ceea ce duce la dispersarea investițiilor. „Fiecare țară dorește să aibă propriul tanc, propriul avion, propria navă și, desigur, dispersia în termeni de investiții, cercetare și dezvoltare [și] achiziții nu favorizează” reînarmarea europeană, a declarat el într-un interviu.

După cum a observat Matthew Savill de la Royal United Services Institute, Europa s-ar putea înarma în timp, dar volumul nu este încă suficient, iar unele capacități sunt încă în urmă.