Un raport privind rezultatele financiare este o situație financiară oficială publicată de o societate cotată la bursă. Acesta prezintă veniturile, cheltuielile și profitul sau pierderea societății pe o anumită perioadă, de obicei trimestrial sau anual.
Rapoartele financiare ale marilor companii tech, studiate în amănunt, arată o parte din imaginea de ansamblu a datoriilor care se acumulează în prezent. Astfel, un studiu realizat de Nikkei a descoperit că Alphabet, Microsoft, Amazon, Meta și Oracle dețin, în total, 1,65 trilioane de dolari în datorii extrabilanțiere. Acestea sunt datorii raportate în afara bilanțului contabil, legate de infrastructura de IA, mai mari decât cele 1,35 trilioane de dolari pe care le raportează oficial. Raportul este uimitor în sine. Totuși, și mai uimitoare este viteza cu care s-a ajuns la această sumă: cifra a crescut de aproximativ opt ori în patru ani.
Banii sunt blocați în vehicule din afara bilanțului contabil. Este vorba despre același tip de structură pe care Enron l-a folosit pentru a-și ascunde datoriile înainte de colapsul de acum 25 de ani. Pe atunci era vorba despre fraudă. Acum, regulile mai stricte și divulgarea mai completă a informațiilor fac ca acest lucru să fie legal.
Enron Corp. a exploatat normele contabile americane pentru a ascunde investitorilor și creditorilor sute de milioane de dolari în datorii. Compania le-a grupat în entități din afara bilanțului contabil. Aceste obligații au contribuit la unul dintre cele mai mari colapsuri corporative din istoria Statelor Unite.
25 de ani mai târziu, au apărut noi riscuri. Unele dintre cele mai valoroase companii din lume creează vehicule de finanțare similare. Acestea pot masca volumul datoriilor asumat, în contextul în care industria tehnologică intenționează să cheltuiască peste 3 trilioane de dolari pentru a alimenta sistemele de inteligență artificială.
Totuși, instrumentele există în continuare. O analiză publicată de Bloomberg Law detaliază situația acestora. „Infracțiunea Enron nu a constat în existența vehiculelor cu scop special”, a declarat analistul Gil Luria pentru Bloomberg Law. „Infracțiunea Enron a fost ascunderea acestora.”
Mecanismul este simplu. O companie transferă datoria pentru cipuri, servere și energie electrică într-o entitate juridică separată, adesea o societate mixtă, astfel încât costul să nu treacă niciodată prin propriile conturi.
Un exemplu este centrul de date Hyperion al Meta din Louisiana. Atât Meta, cât și Blue Owl Capital au investit capital propriu într-o structură separată, care a contractat o datorie de 27 de miliarde de dolari. Meta este singurul chiriaș, dar susține că nu trebuie să înregistreze datoria respectivă, deoarece nu este obligată să găsească chiriași înlocuitori.
La fel, Oracle are angajamente viitoare de leasing în valoare de 260 de miliarde de dolari, care vor ajunge în cele din urmă în contabilitatea sa. Nvidia are obligații de achiziție de 119 miliarde de dolari. Alphabet și Microsoft își mențin, de asemenea, entitățile în afara bilanțului.
Numai datoria din afara bilanțului contabil a Meta se ridică la aproximativ 420 de miliarde de dolari, adică aproape triplul datoriei sale raportate. Cea a Oracle a crescut de aproximativ 30 de ori în patru ani.
Problema apare mai târziu. Când un centru de date devine operațional, contractul de leasing se înregistrează imediat în bilanț. Dacă cererea de IA nu se ridică la nivelul așteptat, facilitatea este depreciată, iar pierderea revine creditorilor și asigurătorilor care au finanțat-o.
Analiștii financiari observă deja riscul. S&P a redus ratingul de credit al Oracle din cauza îndatorării excesive, iar Morgan Stanley și Moody’s au semnalat problema mai amplă. „Ce s-ar întâmpla dacă una dintre aceste companii ar fi un castel de cărți de joc”, a întrebat consultantul contabil Tom Selling, „și s-ar susține prin acest tratament contabil?”
Nimic din toate acestea nu este ilegal, iar companiile insistă că veniturile viitoare vor acoperi cu mult cheltuielile. Informațiile există, ascunse în notele de subsol, pentru oricine dorește să le caute.
Industria IA de astăzi este susținută parțial de cererea generată de investițiile circulare. Nvidia și giganții tehnologici investesc în operatorii de centre de date și în companiile de IA. Acești bani se transformă apoi în taxe de utilizare a GPU-urilor și a serviciilor cloud. Cererea reală este greu de evaluat, ceea ce sporește probabilitatea unei suprainvestiții în centrele de date.