Armata SUA va investi până la 2,2 miliarde de dolari în reactoare nucleare de mici dimensiuni pentru bazele militare. Primele instalații ar trebui să devină operaționale până în septembrie 2028.
Proiectul face parte din programul Janus și urmărește creșterea independenței energetice a armatei. Reactoarele ar trebui să asigure electricitate în cazul unor probleme ale rețelelor civile.
Armata SUA a selectat cinci companii care vor dezvolta și opera primele reactoare. Acestea vor fi instalate la cinci baze militare din Statele Unite.
Antares Nuclear va lucra la Fort Bragg, în Carolina de Nord. BWXT Advanced Technologies a fost desemnată pentru Fort Campbell, Kentucky.
General Atomics Electromagnetic Systems va dezvolta reactorul pentru Fort Hood, Texas. Radiant Industries va construi instalațiile pentru Fort Benning, Georgia.
Westinghouse Government Services va furniza tehnologia pentru Fort Drum, New York.
Armata estimează că programul ar putea ajunge la peste 20 de microreactoare în bazele Departamentului Apărării.
Aceste reactoare nucleare, de dimenziuni mici, sunt proiectate pentru a produce între 1 și 20 MW, în funcție de tehnologia aleasă. Unitățile sunt concepute pentru a putea fi transportate și instalate în diferite locații.
Scopul nu este înlocuirea completă a rețelelor electrice civile. Bazele vor rămâne conectate la rețea, iar reactoarele vor asigura o sursă suplimentară de energie.
Armata folosește în prezent generatoare diesel ca soluție de rezervă pentru infrastructura critică. În cazul unui conflict, transportul combustibilului către anumite baze poate deveni însă dificil.
Energia nucleară ar putea reduce această dependență și ar oferi o sursă de electricitate disponibilă pentru perioade lungi.
Contractele acordate celor cinci companii pot ajunge la o valoare totală de 2,2 miliarde de dolari. Finanțarea va fi acordată pe baza unor obiective tehnice stabilite în cadrul programului.
Companiile vor contribui și cu fonduri proprii. Reactoarele vor rămâne în proprietatea operatorilor, care vor fi responsabili de construcție și operare.
Nu toate cele cinci proiecte vor ajunge însă la etapa operațională în 2028. Oficialii armatei au precizat că obiectivul este punerea în funcțiune a cel puțin unui reactor până la 30 septembrie 2028.
Gestionarea deșeurilor nucleare rămâne una dintre principalele probleme ale programului. Armata nu intenționează să păstreze pe termen lung materialul radioactiv în bazele respective.
Departamentul Energiei urmează să se ocupe de transportul și depozitarea acestuia. Reactoarele vor trebui să respecte standardele de mediu și siguranță aplicabile instalațiilor nucleare comerciale.
Totuși, reactoarele din programul Janus vor fi reglementate de Armata SUA, nu de Comisia de Reglementare Nucleară. Acest aspect diferențiază proiectul de centralele nucleare comerciale.
Armata vede programul Janus nu doar ca pe o soluție pentru propriile baze. Proiectul ar putea contribui și la dezvoltarea unei tehnologii care să fie folosită ulterior în sectorul civil.
Centrele de date reprezintă unul dintre potențialii clienți pentru astfel de reactoare. Consumul ridicat de electricitate al infrastructurii pentru inteligență artificială a crescut interesul pentru surse locale și stabile de energie.
Pentru moment, însă, programul rămâne unul experimental. Testele din următorii ani vor arăta dacă microreactoarele pot furniza energia necesară fără costuri și riscuri care să limiteze utilizarea lor.