EXCLUSIV | Interviu eveniment cu Dr. Werner Vogels, CTO al Amazon, despre joburile din IT în era AI, cât de aproape suntem de AGI și declinul cognitiv la noile generații cauzat de ecrane

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Într-un interviu eveniment acordat Go4it, Dr. Werner Vogels, director tehnic (CTO) și vicepreședinte la gigantul Amazon, oferă o perspectivă lucidă asupra viitorului tehnologiei, demontează unele mituri din jurul inteligenței artificiale și trage un semnal de alarmă dur privind impactul ecranelor asupra creierului uman.

Contrar temerilor din piață, Vogels susține că IA nu elimină programatorii, ci le reconfigurează fundamental rolul. Prin instrumente avansate precum mediul Kiro Crew, inginerii scapă de sarcinile repetitive – precum refactorizarea a mii de aplicații sau navigarea prin arhitecturi masive precum Amazon S3 (care a ajuns de la 6 la 255 de microservicii) – și trec la analiză, proiectare și arhitectură de sistem. Totodată, executivul respinge categoric ideea că marile companii ar fi oprit recrutarea de juniori: noile talente rămân esențiale, însă modul în care învață și lucrează se transformă.

În ciuda promisiunilor agresive promovate de marile companii tech, Vogels spune că atunci când vine vorba de AGI (Inteligența Artificială Generală) „aceste mari companii care își comercializează tehnologiile promit că AGI este la un pas de a deveni realitate, dar spun asta de câțiva ani deja”.

CTO-ul Amazon subliniază limitele fundamentale ale modelelor actuale: „Aceste sisteme generative de IA sunt construite pentru ceea ce eu numesc plauzibilitate, nu pentru adevăr. Și, ca atare, supravegherea umană este încă necesară. IA face predicții, dar oamenii iau deciziile.”

Dincolo de algoritmi, Vogels a vorbit despre investițiile masive de sute de miliarde de dolari în centre de date și siliciu proprietar (procesoarele Graviton, Trainium și Inferentia), menite să reducă consumul uriaș de energie. Pe termen lung, el vede un potențial revoluționar în cipurile biologice (hibride, pe bază de neuroni și siliciu) și în robotica dedicată îngrijirii vârstnicilor.

De asemenea, Amazon accelerează migrarea spre criptarea cuantică sigură (quantum-safe encryption), avertizând că atacatorii sustrag deja date criptate astăzi, deoarece anticipează că le vor putea sparge peste cinci ani cu computere cuantice.

Cel mai dur avertisment al CTO-ului vizează dependența digitală și scăderea capacităților cognitive la noile generații. Vogels atrage atenția că stimularea digitală continuă, lipsa de răbdare și navigarea compulsivă pe ecrane distrug capacitatea de concentrare și autocontrolul tinerilor. „Acești copii nu vor avea voința necesară pentru a rezista drogurilor, jocurilor de noroc”, a punctat vicepreședintele Amazon.

Ca antidot la supraîncărcarea digitală, executivul Amazon a pledat pentru conceptul olandez „niksen” (arta de a nu face nimic), amintind că plictiseala deliberată și deconectarea totală rămân indispensabile pentru stimularea gândirii profunde și a creativității umane.

Redăm integral interviul cu Dr. Werner Vogels:

Adrian Popa: Aș dori să încep cu o întrebare mai ușoară: Cum utilizați inteligența artificială în activitatea dumneavoastră de zi cu zi, în calitate de vicepreședinte și CTO la Amazon?

Dr. Werner Vogels: Ei bine, în primul rând, avem acest instrument excelent numit Kiro, care este mediul nostru de dezvoltare. Și avem cu siguranță o versiune mai nouă a acestuia – se numește Kiro Crew – care păstrează efectiv memoria între mai multe invocări. Una dintre problemele altor medii de dezvoltare este că reîncarcă totul de la zero.

Așadar, folosesc Kiro Crew nu doar pentru dezvoltarea de software. Știți, încă cred că, în calitate de director tehnic – sau conform unuia dintre principiile de conducere ale Amazon -, capacitatea de a aprofunda lucrurile este esențială. Da, așa că îmi pierd toată credibilitatea în fața inginerilor mei dacă nu sunt capabil să aprofundez lucrurile. Și, ca atare, cred că îl folosesc pentru dezvoltarea de software, dar poți folosi același instrument pentru cercetare sau pentru a aprofunda un anumit subiect, ceea ce consider că este cu adevărat important în calitate de executiv. Dacă devii doar un „cap vorbitor”, nu mai ai prea multă credibilitate în fața inginerilor tăi.

Chiar cred că rolul dezvoltării de software se schimbă, desigur, în mod dramatic; s-a îndepărtat mult mai mult de cel al unui dactilograf și s-a apropiat de cel al unui arhitect. Așadar, este cu adevărat interesant să experimentez și cu aceste instrumente, astfel încât să-mi fac o idee clară despre ce capacități au ele în acest moment.

Așa că îl folosesc pentru tot felul de sarcini, mari și mici. De exemplu, tocmai mi-am luat o lună liberă și am evitat în mod deliberat să citesc publicații tehnice sau ceva de genul acesta. Dar apoi te întorci și trebuie să te pui la curent. Este un instrument excelent care te ajută să-ți dai seama: care sunt cele mai relevante informații în acest moment și la ce ar trebui să fiu atent? În acest sens, Kiro este un instrument excelent. Așadar, acesta este unul dintre instrumentele pe care le folosesc cel mai des.

Adrian Popa: Cum a schimbat apariția inteligenței artificiale produsul Amazon de referință Amazon.com și cumpărăturile online în general?

Dr. Werner Vogels: În primul rând, am creat ceva numit Rufus, care este un fel de platformă unde clienții pot căuta produse. Dacă ai o fiică de 9 ani sau sora ta are o fiică de 9 ani și trebuie să cumperi ceva pentru nepoata ta de ziua ei, poți introduce: „Acestea sunt interesele ei: dă-mi câteva sugestii de produse.” Aceasta este forma cea mai simplă. Este vorba despre posibilitatea de a folosi introducerea de text simplu, așa cum comunică oamenii, în loc să fii nevoit să faci ceva cu adevărat programatic sau altceva de genul acesta. Aceasta face parte din noua generație de IA generativă.

Trebuie, de asemenea, să ne amintim că IA are aproape 70 de ani. Termenul a fost inventat în 1956 de McCarthy și Minsky, doi cercetători renumiți. Iar McCarthy a avut o remarcă excelentă mai târziu: „Imediat ce funcționează, nu-i mai spunem IA.”

Așadar, trebuie să rețineți că, de exemplu, Amazon pare foarte simplu. Faceți clic pe produse, le adăugați în coșul de cumpărături, apăsați acest buton, iar un colet ajunge la ușa dumneavoastră. Nimeni nu știe ce se întâmplă în culise: centrele noastre de distribuție, fiecare conținând 30.000 de roboți, sau detectarea fraudelor. De fiecare dată când analizăm miliarde și miliarde de comenzi anterioare, știm exact care dintre ele au fost frauduloase și care nu, așa că poți construi un model pe baza acestor date. Când sosește o comandă nouă, aceasta trece prin model, care îi atribuie un scor ce indică probabilitatea ca și aceasta să fie o comandă frauduloasă. Dacă depășește pragul stabilit, comanda este trimisă totuși unui om pentru investigare.

Deci, de exemplu, detectarea și previzionarea fraudelor. Când aveam doar 10 produse pe site, lucrurile erau simple. Dacă ai 100 de milioane de produse pe site-ul tău, seturile de date devin atât de mari încât niciun om nu le mai poate analiza sau utiliza. Și fie că este vorba de a stabili ce produse ar trebui să achiziționăm și să stocăm în centrele noastre de distribuție, fie de a stabili prețul corect – dacă știm că Samsung lansează un nou televizor luna viitoare, ce ar trebui să facem cu televizoarele vechi? Achiziții sezoniere, locație.

Mă gândesc la momentul în care am lansat Amazon Prime – ceea ce s-a întâmplat acum destul de mult timp – iar elementul magic era livrarea gratuită în două zile. Astăzi, livrarea gratuită în două zile nu mai este o excepție. Consumatorii vor comoditate. Dacă eu cumpăr ceva dimineața, trebuie să ajungă la ușa mea până seara. Aceasta este așteptarea. Cum faci ca asta să se întâmple? Cum planificați traseele pentru angajații care se ocupă de livrări? Robotica joacă un rol incredibil de important în centrele noastre de distribuție.

Există o gamă atât de largă de aplicații pentru IA, încât o folosim peste tot. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că seturile de date au devenit pur și simplu prea mari pentru ca o singură persoană sau chiar un grup de oameni să le poată analiza sau să lucreze cu ele. Spun adesea că este ca și cum ai căuta un ac în carul cu fân. Cum faci asta? Folosești un magnet. IA este acel magnet. Cauți tipare specifice și lucruri de genul acesta. Așadar, IA este instrumentul pe care îl folosim pentru a gestiona aceste seturi de date foarte mari.

Adrian Popa: Ați spus că IA nu înlocuiește dezvoltatorii, ci mai degrabă le transformă rolul. Cum face asta mai exact?

Dr. Werner Vogels: În zilele noastre este mult mai ușor să generezi cod. Treci de la o descriere la nivel înalt la un text de ieșire structurat, care este un program scris într-un limbaj de programare. Așadar, ca inginer, devii mai degrabă cineva care descrie arhitectura. Iată ce vreau să facă. Care este intenția acestui sistem?

Și atunci nu mai e vorba doar de a-l pune să genereze cod, ci de a realiza întregul pachet – adică nu doar scrii cod; rulezi testele, repeți testele până când toate erorile dispar și așa mai departe.

În trecut, poate că oamenii ar fi făcut asta. Versiunile timpurii ale asistenței pentru dezvoltatori bazate pe IA generau limbajul de programare; apoi îl copiai și îl lipeai și îți rulai propriile teste și așa mai departe. În prezent, cu IA agentică, toate aceste sarcini pot fi combinate. Dar totuși, ca om, trebuie să o supraveghezi. Oamenii nu vor dispărea.

Se pune mai mult întrebarea: Pot descrie cu precizie intenția sistemului la un nivel superior pentru a mă asigura că orice se produce este corect? În plus, mai ales în domeniile în care poți fi supus unor cerințe de reglementare, dacă ceva nu merge bine în cod, nu poți spune: „Oh, a fost vina IA.” Nu. Rămâi în continuare responsabil pentru rezultatele instrumentelor pe care le folosești. IA este, de fapt, doar un instrument. IA face predicții, dar oamenii iau deciziile.

Adrian Popa: Asistenții IA accelerează scrierea codului, dar cum rămâne cu întreținerea? Nu riscă industria să creeze sisteme atât de complexe încât niciun inginer uman să nu le poată înțelege pe deplin atunci când apar erori sau breșe de securitate?

Dr. Werner Vogels: Una dintre sarcinile principale este, desigur, ceea ce se numește adesea refactorizare. Îți reconstruiești sistemul – poate cu câteva funcționalități noi – iar la asta se pricepe foarte bine IA. De asemenea, se descurcă foarte bine cu sarcinile repetitive. Când am trecut de la Java 8, cred, la Java 12 sau ceva de genul acesta (am uitat numărul exact al versiunii), nu a fost doar o chestiune de trecere la o nouă mașină virtuală. De fapt, a implicat modificarea codului.

Și este o muncă repetitivă. Nimeni nu vrea să o facă. Iar la Amazon aveam – câte erau? – 4.500 de aplicații Java. Asta înseamnă multă muncă. Dacă poți automatiza acest proces, inginerii sunt foarte fericiți, deoarece îi putem folosi pentru ceea ce știu să facă cu adevărat bine: să-și folosească mintea, să fie creativi, să privească imaginea de ansamblu și să se asigure că totul se potrivește exact în sisteme așa cum vrei tu.

Așadar, cred că rolul nostru ca ingineri este să eliminăm o mare parte din munca de rutină de care nu mai trebuie să-ți faci griji. Totuși, limbajul natural poate fi imprecis. În trecut, când scriai cod, ajungeai să cunoști foarte bine codul pe care îl scriai. Iar acum, dacă instrumentele generează acest cod pentru tine, trebuie să te asiguri că instrucțiunile pe care le dai sunt, la rândul lor, precise. Și asta rămâne o provocare: să te asiguri că relația directă dintre textul în limbaj natural pe care îl tastezi și acțiunile întreprinse este o corespondență unu-la-unu.

Adrian Popa: Ce sfat le-ați da tinerilor pasionați de programare, dar care ezită în prezent să urmeze o carieră în acest domeniu din teamă că firmele nu mai angajează personal junior?

Dr. Werner Vogels: Angajăm la fel de mulți ingineri juniori ca și în trecut. Cred că este vorba de un mit. Cum poți deveni inginer senior dacă nu ai fost mai întâi inginer junior? Așadar, continuăm să căutăm talente peste tot.

Există un motiv pentru care avem un centru de dezvoltare foarte mare aici, în Iași. De ce? Pentru că în România există un talent extraordinar. Sunt mii de dezvoltatori. În România există un sistem educațional cu adevărat excelent, care formează ingineri de excepție, iar companiile sunt dornice să îi angajeze pe toți.

Ieri m-am întâlnit cu reprezentanții uneia dintre cele mai mari bănci de aici. Care este cea mai mare provocare a lor? Talentul. Și atunci angajezi talente juniori pentru că, în timp, aceștia devin talente seniori.

Adrian Popa: Și știu să folosească instrumentele de IA…

Dr. Werner Vogels: Și știu să folosească instrumentele. Și nu uitați, sunt doar instrumente – nu sunt un creier. Sunt foarte bune la procesarea textului. Aceste sisteme generative de IA sunt construite pentru ceea ce eu numesc „plauzibilitate”, nu pentru „adevăr”. Și, ca atare, supravegherea umană este încă necesară.

Există domenii în care pot fi de mare ajutor și pot să ușureze o parte din povara inginerilor noștri seniori. Imaginați-vă: Amazon S3 este motorul nostru de stocare la scară largă și a fost unul dintre primele servicii pe care le-am lansat. Când l-am lansat, avea șase microservicii. Era relativ ușor pentru toată lumea să înțeleagă toate capacitățile sistemului. Acum are 255 de microservicii. Așadar, dacă angajezi un inginer junior nou, durează ceva timp până când acesta se familiarizează cu adevărat cu modul în care vrem să construim lucrurile în acest context.

În trecut, un inginer senior stătea lângă tine și îi puneai întrebări de genul: „De ce facem asta? De ce este așa? De ce este așa?” Și îți dădeai seama că inginerii seniori începeau să se enerveze puțin pentru că puneai aceeași întrebare prostească iar și iar. IA poate ajuta în acest sens. IA te poate ajuta să înțelegi de ce scriem acest cod, de ce se află acesta în baza de cod și de ce facem asta. Iar dacă pui aceeași întrebare iar și iar, IA nu se enervează. Așadar, este un instrument excelent care îi ajută pe oameni să înțeleagă bazele de cod existente și îi ajută pe inginerii juniori să se pună la curent cu baza de cod mult mai repede decât în trecut.

Adrian Popa: Investițiile Amazon în centrele de date, la fel ca cele ale altor companii, sunt substanțiale. Dacă aceasta este o „bulă” a IA, așa cum spun unii, și se sparge, ce consecințe vor exista pentru aceste companii?

Dr. Werner Vogels: În primul rând, trebuie să înțelegem că AWS nu este o companie de IA în sine. Nu dezvoltăm chatboți sau lucruri de genul acesta; dezvoltăm tehnologie pe care alte companii să o utilizeze. Facem aceste investiții pentru ca alte companii să nu fie nevoite să le facă ele însele.

De asemenea, suntem încă într-un stadiu relativ incipient în numeroase domenii ale IA, iar mulți dintre clienții noștri doresc să experimenteze. Ei vor să afle: care este modelul potrivit pentru această problemă specifică? Așa că am creat Bedrock, care include toate aceste modele diferite – de la Anthropic, OpenAI, Mistral și toate modelele open-source, inclusiv cele ale Meta – absolut toate. Și ele sunt disponibile în diverse dimensiuni, astfel încât clienții să poată experimenta.

Dacă doriți doar un rezumat al unei ședințe, poate că unul dintre aceste modele open-source este suficient. Dar dacă dezvoltați un sistem medical, s-ar putea să doriți să folosiți un model mai avansat, care este potențial mai complex. Sau, de exemplu, multe companii farmaceutice se concentrează pe descoperirea de medicamente. Care este modelul potrivit pentru acea problemă specifică?

Când vine vorba de inovație, adesea totul se reduce la a acționa rapid, a fi primul și lucruri de genul acesta. Dar cred că mulți dintre clienții noștri încep să-și dea seama că fiecare dintre aceste aspecte are un cost asociat.

Așadar, vor să experimenteze: „Este suficient de bun? Chiar ai nevoie de acest model cu 7 miliarde de parametri, sau poate că cel cu 100 de milioane de parametri este suficient de bun?” De ce? Pentru că cel cu 7 miliarde de parametri este mult mai scump. Prin urmare, este important ca toți clienții să înțeleagă relația dintre ceea ce doresc să realizeze cu ajutorul tehnologiei și costul pe care îl vor implica în cele din urmă. Cred că acesta este unul dintre cei mai importanți factori. Facem aceste investiții pentru ca alte companii să nu fie nevoite să le facă.

Acest hardware nu se va irosi. Nu este ca și cum, peste cinci ani, vom avea centre de date complet goale și inactive. Baza noastră de clienți este atât de vastă și de mare încât orice tehnologie pe care o introducem va fi efectiv utilizată.

De asemenea, țineți cont de faptul că Amazon/AWS își produce propriile cipuri. Avem două cipuri de IA: unul se numește Inferentia, iar celălalt se numește Trainium. Le proiectăm și le construim noi înșine, iar producția o realizăm tot noi. Acest lucru duce la o structură de costuri foarte diferită față de situația în care ar fi trebuit să achiziționăm cele mai performante GPU-uri de la un producător.

Adrian Popa: Bariera reală în calea extinderii IA nu mai pare să fie de natură financiară în zilele noastre, ci mai degrabă accesul direct la energie. Criza energetică va impune o regândire radicală a modelelor de optimizare a hardware-ului sau centrele de date vor depinde inevitabil de reactoare nucleare dedicate în viitor?

Dr. Werner Vogels: În primul rând, suntem cel mai mare cumpărător de energie regenerabilă din lume. Ca atare, obiectivul nostru – cred că până în 2030 – este să folosim 100% energie regenerabilă în toate regiunile. Destul de multe dintre regiunile noastre, de exemplu aici în Europa, funcționează deja exclusiv pe bază de energie regenerabilă.

Este important pentru noi să ne asigurăm că suntem buni administratori ai acestei planete – că, prin introducerea de noi tehnologii, nu epuizăm cele mai bune resurse ale Pământului. Energia eoliană, cea solară… avem sute de proiecte în derulare în întreaga lume, în cadrul cărora construim propriile noastre parcuri solare și eoliene pentru a genera energie. Aceasta este o latură a problemei.

Producerea propriului nostru siliciu înseamnă că putem construi procesoarele mult mai rentabil și mai eficient din punct de vedere energetic. De exemplu, procesoarele noastre de uz general – Graviton (Graviton 4 sau 5; nu sunt sigur la ce generație ne aflăm în acest moment) – sunt cu cel puțin 40% mai eficiente din punct de vedere energetic decât procesoarele tradiționale. Iar Trainium și Inferentia – motivul pentru care le proiectăm și le construim noi înșine este că putem reduce drastic costurile energetice. Energia rămâne în continuare cel mai mare factor de cost pentru mulți dintre clienții noștri. Dacă putem reduce aceste costuri, acest lucru este esențial.

Același lucru este valabil și pentru apă. Vrem să avem un impact pozitiv asupra resurselor de apă. Nu vrem să dăunăm planetei sau să luăm toată apa de la gospodării. Și destul de multe dintre centrele noastre de date folosesc deja apă pentru răcire doar în circumstanțe extreme – dar pot funcționa fără a folosi deloc apă.

Adrian Popa: Cred că Legea lui Moore nu mai este valabilă astăzi în forma sa clasică. Cum va afecta acest lucru tehnologia pe termen scurt și mediu?

Dr. Werner Vogels: Legea lui Moore a ieșit din uz în momentul în care am trecut la arhitecturi multicore. Înainte de multicore, când aveai un singur nucleu, se putea observa cum performanța continua să crească, în principal datorită densității tranzistoarelor de pe un cip. Acum, cu multicore, Legea lui Moore nu mai este de fapt valabilă.

Sau poți analiza nucleele individuale, dar acestea nu se îmbunătățesc atât de mult; cu toate acestea, procesorul în ansamblu se îmbunătățește.

Mai putem aplica Legea lui Moore? Da, putem; la urma urmei, Legea lui Moore este un concept financiar: în esență, puterea de calcul pe dolar. Încă observăm îmbunătățiri în această privință, mai ales dacă putem dezvolta cipuri mult mai eficiente din punct de vedere energetic. De exemplu, cipurile Graviton: dacă consumă cu 40% mai puțină energie, costul este cu 40% mai mic. Și, astfel, odată cu dezvoltarea de noi tipuri de siliciu, nu mai este vorba de Legea lui Moore, ci ar trebui probabil să formulăm o altă lege care să țină cont de acest aspect. Tendința liniară pe care ne-a adus-o Legea lui Moore se aplică doar procesoarelor cu un singur nucleu.

Adrian Popa: Da, dar procesoarele cu un singur nucleu sunt încă utilizate în multe aplicații. Chiar și în sateliți.

Dr. Werner Vogels: Desigur. Sateliții sunt cu totul altă poveste. Radiația din spațiu este un coșmar. Construim, de asemenea, propriii noștri sateliți – sistemul LEO (Proiectul Kuiper). Când mă gândesc cât de dificil este să construim procesoare care să poată funcționa efectiv în spațiu sau sisteme de stocare care să funcționeze în spațiu, este vorba de un ciclu de dezvoltare mult mai provocator.

Adrian Popa: Având în vedere reglementările stricte din Europa și cerințele sporite privind rezidența datelor, asistăm oare la destrămarea „norului universal” și la transformarea acestuia în enclave suverane? Și ce înseamnă acest lucru pentru omul de rând?

Dr. Werner Vogels: În primul rând, avem un cloud suveran aici, în Europa – se află în Brandenburg, Germania. Dar acesta servește exclusiv pentru a îndeplini o serie de cerințe de reglementare legate de suveranitate. Pentru toate celelalte regiuni – celelalte șase regiuni pe care le avem în Europa – ne-am asumat deja angajamentul față de clienții noștri că nu le vom muta datele.

Și, ca întotdeauna, îi încurajez pe clienții mei să folosească criptarea: criptați-vă întotdeauna datele. De ce? Pentru că asta înseamnă că sunteți singurul care are acces la ele – sau oricine căruia îi dați cheile va putea accesa datele. Dar dacă sunt criptate, inginerii Amazon nu le pot accesa. Nimeni altcineva nu le poate accesa dacă nu îi predați cheile.

În esență, există o serie de arhitecturi software care îi ajută pe clienții noștri să se protejeze. Așadar, în acest sens, cu excepția cazului în care există cerințe de reglementare extrem de restrictive pentru afacerea dumneavoastră (de exemplu, anumite entități guvernamentale), „cloudul suveran” este alegerea ideală. Pentru toate celelalte aplicații, în combinație cu criptarea, puteți utiliza oricare dintre regiunile pe care le oferim.

Deci, ce înseamnă asta pentru consumatorii individuali? Consumatorii individuali nu folosesc AWS.

Adrian Popa: Nu, mă refeream la cloud în general.

Dr. Werner Vogels: Companiile. Companiile folosesc AWS. De exemplu, una dintre cele mai mari companii de aici, Bitdefender, funcționează în întregime pe AWS. Desigur, își comprimă și criptează toate datele. La urma urmei, activează în domeniul securității, așa că ar fi bine să procedeze așa.

Și realizăm numeroase inovații și în domeniul criptării.

Am lansat recent criptarea rezistentă la atacuri cuantice și îi încurajăm pe toți clienții noștri să treacă de la criptarea clasică la cea rezistentă la atacuri cuantice. De ce? Pentru că persoanele rău intenționate sunt deja interesate să acceseze datele criptate în prezent, deoarece știu că, în cinci ani, ar putea fi în măsură să le decripteze. Așadar, îi încurajăm deja pe toți clienții noștri să înceapă trecerea la criptarea rezistentă la atacuri cuantice.

Adrian Popa: Se poate realiza inteligența artificială generală (AGI) prin intermediul modelelor lingvistice de mari dimensiuni sau este necesară o altă tehnologie?

Dr. Werner Vogels: Nu sunt specialist în AGI – să spunem așa. AGI este mai degrabă o promisiune decât ceva pe care îl înțelegem cu adevărat. Aceste mari companii care își comercializează tehnologiile promit că AGI este la un pas de a deveni realitate, dar spun asta de câțiva ani deja.

Crezi că există o automatizare tot mai mare în cadrul și în jurul agenților? Da. Există o diferență între IA generativă clasică – care se bazează pe text și produce rezultate textuale, dar nu întreprinde nicio acțiune – și agenți. Agenții întreprind acțiuni, ceea ce este cu totul altceva. Și, ca atare, trebuie să fim foarte atenți la riscurile asociate cu fiecare dintre aceste tehnologii.

Dacă este vorba doar de un rezumat al unei ședințe, îl poți revizui pur și simplu și poți stabili rapid dacă este corect sau nu. Dacă este un text de marketing, poate că cineva ar trebui să-l revizuiască și să-l aprobe. Dacă este vorba de un sistem de sănătate sau de aplicații militare în care sunt în joc vieți omenești, atunci este cu totul altă poveste. În aceste cazuri, oamenii trebuie să fie cei care iau deciziile finale.

Adrian Popa: Cât timp va mai dura până când roboții umanoizi cu adevărat capabili vor deveni o prezență obișnuită în societate? Vor deveni parteneri de viață, așa cum spun unii?

Dr. Werner Vogels: Vor deveni parteneri de viață? Asta este… nu știu, dar, de exemplu, un domeniu pe care îl consider din ce în ce mai important este capacitatea persoanelor în vârstă de a-și păstra independența. Putem dezvolta tehnologii care să îi ajute în acest sens?

O provocare majoră în acest domeniu este singurătatea. Pe măsură ce îmbătrânești, tot mai mulți dintre prietenii tăi – sau partenerii tăi – încep să dispară și așa mai departe. Așadar, putem dezvolta tehnologii sub forma unor roboți umanoizi sau, poate, a unei pisici robotizate care să poată vorbi cu tine, să-ți amintească să-ți iei medicamentele și să poarte o conversație cu tine? Chiar dacă acestea sunt obiecte neînsuflețite, oamenii încep să le trateze ca pe niște animale și le dau nume. Există o cercetare excelentă realizată de Kate Darling la MIT cu privire la modul în care oamenii interacționează cu dispozitivele robotizate, iar oamenii încep să le trateze ca pe niște oameni: vorbesc cu ele, interacționează cu ele, iar acest lucru ajută la atenuarea singurătății. Asta înseamnă că oamenii pot rămâne independenți mult mai mult timp.

Se poate integra tehnologie într-un pat astfel încât, dacă o persoană în vârstă se duce la toaletă în mijlocul nopții și nu se întoarce în 15 minute, să se declanșeze tot felul de alarme? Este foarte greu de prevăzut când vom vedea roboți umanoizi peste tot, dar acest lucru se va întâmpla. Există companii renumite în SUA, dar dacă ne uităm la Asia, investițiile în roboți umanoizi, în special, sunt uriașe.

Uitați-vă la centrele noastre de distribuție Amazon: de obicei, există 30.000 de roboți într-un astfel de centru, fie că transportă mărfuri, fie că selectează articole. Din punctul meu de vedere, există o diferență între automatizare și roboți. Automatizarea îndeplinește o singură sarcină. Poate face un singur lucru foarte bine, cum ar fi strângerea piulițelor de la o roată pe o linie de asamblare auto. Asta înseamnă automatizare. Un robot este ceva ce poți reprograma, ceva care poate îndeplini mai multe sarcini.

Veți spăla vasele peste cinci ani? Ei bine, poate că altceva va face asta în locul vostru.

Adrian Popa: Care credeți că va fi următorul salt tehnologic major după IA? Poate calculul cuantic?

Dr. Werner Vogels: Cuantica, cu siguranță, dar cred că această tehnologie este deja în curs de dezvoltare. Facem progrese semnificative în domeniul hardware-ului, mai ales în ceea ce privește corectarea erorilor. La AWS, avem un mediu numit Amazon Braket, unde oferim o gamă întreagă de tipuri diferite de hardware cuantic în stadiu incipient, cu care clienții noștri pot experimenta – în principal companii de servicii financiare, firme de cercetare farmaceutică și cercetători în domeniul sistemelor biologice.

Un domeniu care nu este încă foarte cunoscut, dar în care cred că vom asista la o dezvoltare semnificativă, este cel al cipurilor biologice – unde, practic, plasăm neuroni pe o bucată de siliciu. Am vizitat o companie din Melbourne numită Cortical Labs, care a construit unul dintre aceste procesoare pur biologice, capabil să joace ping-pong. Un astfel de cip consumă doar 20 de wați, în timp ce un procesor clasic ar consuma 700 de wați.

Integrarea sistemelor biologice în sistemele noastre digitale este extrem de promițătoare. La urma urmei, creierele noastre consumă foarte puțină energie, dar sunt extrem de puternice. Ce putem învăța de la creier și de la sistemele biologice și cum putem integra aceste cunoștințe în sistemele noastre digitale? Acesta este unul dintre domeniile pe care le consider foarte promițătoare.

Adrian Popa: Ritmul în care inteligența artificială înlocuiește forța de muncă pare să se fi încetinit semnificativ. De ce se întâmplă acest lucru? În România, multe persoane și-au pierdut locurile de muncă din cauza automatizării prin IA și a altor factori.

Dr. Werner Vogels: În primul rând, nu cred că se pierd locuri de muncă; cred că locurile de muncă se schimbă. Gândiți-vă la foile de calcul: au fost dezvoltate în anii ’60 și au devenit disponibile pe piață în anii ’80. Dacă mergeați la o bancă mare, găseați un etaj întreg de contabili, fiecare cu un calculator, care, practic, funcționau ca niște foi de calcul umane. Când au început să se folosească foile de calcul adevărate, acești contabili nu și-au pierdut locurile de muncă – au primit sarcini mai interesante; nu mai erau doar niște calculatoare.

Aplicațiile utilizate pe scară largă în prezent, în afară de dezvoltarea de software, sunt cele care se ocupă de procesarea masivă a textelor sau de cercetare. Luați în considerare profesia juridică: juriștii trebuie să efectueze cercetări ample pentru a identifica tot felul de contexte diferite. Dacă IA poate pregăti toate informațiile relevante pentru dumneavoastră, tot avocatul este cel care procesează acele informații, dar toate sunt imediat disponibile.

Observăm acest lucru la inginerii noștri de securitate. Dacă apare un incident, primiți un tichet. În trecut, inginerul de securitate trebuia să parcurgă bazele de date ale clienților și fișierele jurnal, efectuând 10 sarcini diferite înainte de a lua o decizie. Dacă IA recuperează toate informațiile relevante, astfel încât, atunci când inginerul de securitate deschide tichetul, totul este disponibil, procesul devine mult mai eficient. Înseamnă asta că vom concedia jumătate din inginerii noștri de securitate? Nu – nu reușim să angajăm destui dintre ei! Același lucru este valabil și pentru dezvoltatorii juniori: aceștia nu vor dispărea.

Unele locuri de muncă vor dispărea, dar probabil vor fi cele mai plictisitoare și repetitive. Oamenii vor putea să-și caute locuri de muncă care se apropie mai mult de ceea ce știm să facem cu adevărat bine: creativitate, discernământ și intuiție. Aceste sisteme de IA sunt concepute pentru plauzibilitate, nu pentru adevăr, așa că supravegherea umană rămâne esențială.

Adrian Popa: Cum va fi afectată tehnologia de faptul că, potrivit unor studii, performanța cognitivă a generației actuale este mai slabă decât cea a generațiilor anterioare – fie că este vorba de mileniali sau de cei care i-au precedat?

Dr. Werner Vogels: În trecut, fiecare generație succesivă – deoarece petrecea mai mult timp la școală și învăța mai multe – devenea superioară din punct de vedere cognitiv față de părinții săi. Se pare că Generația Z rămâne în urmă. Cu cât tehnologia este mai integrată în viața de zi cu zi a copiilor, cu atât abilitățile lor cognitive scad mai mult.

Este o preocupare serioasă, dar cred, de asemenea, că părinții poartă o parte din vină în ziua de azi. În trecut, când conduceam mașina, copiii mei din spate fie cântau, fie întrebau: „Tată, am ajuns?” Acum, părinții le dau un iPad. Copiii de doar 4 sau 5 ani se descurcă mai bine pe YouTube decât tine. Și totul se reduce la consumul constant de conținut: de fiecare dată se produce un val de dopamină. Și nu e vorba doar de dopamină – există un al doilea receptor numit dopamină 2, care controlează, în esență, voința ta. Așa că și acela este distrus. Nu numai că tânjești după acel val de dopamină, dar nu mai ai voința necesară pentru a-i rezista.

Uită-te la stația de autobuz: autobuzul vine în 2 minute, și ce fac toți? Își scot telefoanele, în loc să ia o carte, să observe oamenii sau pur și simplu să se plictisească. Plictiseala alimentează creativitatea. Sunt din Olanda și există un termen în limba olandeză numit „niksen”, care înseamnă, practic, a nu face nimic. Dacă cineva s-ar uita pe fereastră, visând cu ochii deschiși, fără să facă nimic, și cineva l-ar întreba: „Ce faci?”, iar el ar răspunde: „Niksen”, oamenii ar fi invidioși, pentru că ne dăm seama că a nu face nimic este esențial pentru sănătatea personală. A te plictisi nu este un lucru rău. Este important ca copiii și tinerii să învețe cum să se plictisească.

Părinții, pentru că nu vor să fie deranjați, pregătesc terenul pentru o criză de sănătate semnificativă peste 5-10 ani. Acești copii nu vor avea voința necesară pentru a rezista drogurilor, jocurilor de noroc, sexului sau oricărui alt lucru.

Adrian Popa: Și ritmul progresului tehnologic se va încetini, de asemenea.

Dr. Werner Vogels: Da. Faptul că o serie de țări au interzis utilizarea rețelelor sociale pentru cei sub 16 ani evidențiază problema.