Un fermier italian a găsit semințe necunoscute în pod și le-a plantat. Rezultatul a fost aproape biblic

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

La începutul anilor 1990, fermierul italian Claudio Grossi a scos din pod un sac vechi cu semințe uitate și le-a aruncat pe un morman de gunoi de grajd, fără să știe că readucea la viață o pagină din istoria agriculturii. Semințele au încolțit și au devenit plante înalte de 1,8 metri, care au produs tulpini cu șapte spice și boabe multicolore. Priveliștea i-a amintit lui Grossi de un pasaj biblic din Geneza. El a numit această redescoperire „grano del miracolo”, adică „grâul miraculos”, transmite Smithsonian Magazine.

Pâinea coaptă din făina obținută avea o aromă distinctă de nuci și un gust bogat. Acest lucru l-a determinat pe Grossi să colaboreze cu un brutar local, pentru a depăși provocările legate de dospirea aluatului prin frământare delicată și prin folosirea unor coșuri de răchită mai înalte. Cercetătorii de la Universitatea din Parma au identificat ulterior planta drept Triticum turgidum, cunoscută și sub denumirea de „grâu poulard”, o cereală mediteraneană păstrată în Italia până când a fost înlocuită de soiurile comerciale.

Testele de laborator au arătat că această varietate tradițională conținea niveluri superioare de fier, fosfor și aminoacizi esențiali precum lizina, triptofanul și arginina, alături de un conținut mai redus de gluten decât grâul convențional. „Bogăția în microelemente, minerale și prezența mai mare a proteinelor, altele decât glutenul, au fost surprize foarte plăcute”, a declarat Beniamino Perobelli, cercetător în știința alimentelor care a studiat această varietate.

Dincolo de profilul nutrițional, grâul a demonstrat o reziliență remarcabilă. Planta a depășit buruienile fără îngrășăminte sau erbicide și a rezistat perioadelor de secetă. Deși agricultura industrială modernă a favorizat în timp soiurile scunde, dependente de substanțe chimice, pentru randamente mai mari – proces impulsionat de mișcări precum „Bătălia grâului” din Italia anilor 1920 și „Revoluția Verde” de la mijlocul secolului – aceste culturi rămân vulnerabile la condițiile meteorologice severe și la solurile epuizate.

Grossi a rezolvat problema vulnerabilității plantei la vânt prin asocierea ei cu soiuri mai scunde de grâu. În cele din urmă, el a crescut producția în parteneriat cu moara ecologică Molino Grassi, pentru a aproviziona brutăriile artizanale și restaurantele.

Experții afirmă că astfel de cereale tradiționale reprezintă o garanție vitală pentru securitatea alimentară globală, pe măsură ce schimbările climatice sporesc frecvența secetelor severe și a bolilor plantelor. Specialistul în agronomie Francesco Sottile a remarcat că, în timpul unei secete severe din Sicilia în 2024, cultivatorii de soiuri vechi au reușit să recolteze, în timp ce culturile comerciale au fost compromise, fapt care confirmă rolul esențial al biodiversității pentru asigurarea hranei în condiții climatice extreme.