Cercetătorii de la Universitatea din Cambridge au obținut rezultate promițătoare cu un tratament experimental care urmărește regenerarea mușchiului cardiac afectat de un atac de cord. Metoda, testată deocamdată pe șoareci, folosește terapia cu ARN mesager pentru a stimula diviziunea celulelor musculare ale inimii și repararea țesutului deteriorat.
Studiul a fost publicat în revista Nature Cardiovascular Research, potrivit Mirror. Autorii consideră că rezultatele reprezintă un pas important către dezvoltarea unui posibil tratament pentru bolile de inimă, însă experimentul nu demonstrează, în această etapă, eficiența metodei la oameni.
Una dintre dificultățile majore în recuperarea după un atac de cord este incapacitatea celulelor musculare ale inimii adulte de a repara singure țesutul afectat. Echipa de la Cambridge a investigat o modalitate de a reactiva mecanismele care permit acestor celule să se dividă.
Tratamentul utilizează ARN mesager, cunoscut drept ARNm, pentru a activa temporar două proteine din interiorul celulelor cardiace: Myc și Cyclin T1. Prin această intervenție, cercetătorii urmăresc să stimuleze repararea mușchiului inimii, nu doar să observe evoluția leziunilor.
Oamenii de știință explică faptul că metoda „retrezește” celulele musculare cardiace, determinându-le să înceapă să se dividă și să contribuie la refacerea țesutului deteriorat. Activarea temporară a celor două proteine este elementul central al abordării experimentale.
În testele realizate pe șoareci după un atac de cord, tratamentul a fost asociat cu o contracție cardiacă mai puternică. De asemenea, cantitatea de sânge pompată la fiecare bătaie a inimii a crescut cu aproximativ 10%, comparativ cu animalele care au primit un tratament simulat.
Echipa subliniază că intervenția nu a dus la o recuperare completă. Totuși, îmbunătățirea observată a funcției cardiace este considerată relevantă pentru continuarea cercetărilor și evaluarea potențialului acestei terapii.
Potrivit autorilor, chiar și progresele modeste ale funcției inimii au fost asociate, în rândul pacienților, cu o mortalitate mai mică și cu o capacitate mai bună de a desfășura activitățile zilnice. Această observație explică interesul cercetătorilor pentru o metodă care ar putea contribui la refacerea țesutului cardiac.
Catherine Wilson, co-autoare principală a studiului, a declarat că „acestea sunt rezultate cu adevărat interesante. Nu există leac pentru insuficiența cardiacă, iar tratamentul nostru ar putea avea un impact semnificativ asupra calității vieții a milioane de oameni din întreaga lume”.
Declarația exprimă potențialul pe care echipa îl atribuie cercetării, nu existența unei terapii deja disponibile pentru pacienți. Până în prezent, rezultatele descrise provin din experimente pe șoareci, iar posibilitatea aplicării tratamentului la oameni rămâne de demonstrat.
Sursa: Mediafax