Pe internet circulă multe mituri despre ceasuri. Publicația The New York Times a selectat opt dintre cele mai persistente mituri din industria orologeră și explică de ce pasionații și cumpărătorii ar trebui să privească cu scepticism anumite afirmații populare din mediul online.
Doar o mică parte dintre aceste cadrane cu modele geometrice repetitive sunt gravate manual, de regulă de case precum Breguet, Vacheron Constantin sau de ceasornicari independenți ca Kari Voutilainen și Joshua Shapiro. Majoritatea cadranelor guilloché sunt ștanțate sau frezate pe mașini CNC. Diferența nu este dată întotdeauna de preț, ci de imperfecțiunile microscopice: o execuție industrială repetă identic orice defect pe toată seria, în timp ce gravura manuală generează piese unice, cu variații subtile. Lipsa imaginilor cu artizani la lucru în materialele de promovare ale unui brand indică, de obicei, o producție industrială.
Deși tourbillonul este o complicație sofisticată menită să contracareze efectele gravitației, cronograful reprezintă o provocare tehnică mult mai mare. Potrivit lui Carole Forestier-Kasapi, director de mecanisme la TAG Heuer, un cronograf are de aproximativ două ori mai multe componente decât un tourbillon, iar sincronizarea lor fără frecări excesive este extrem de dificilă. În plus, tourbillonul consumă energie într-un ritm constant, pe când pornirea și oprirea unui cronograf solicită brusc rezerva de putere și sunt mult mai greu de gestionat din punct de vedere energetic.
Mecanismele dezvoltate intern oferă exclusivitate și o integrare arhitecturală optimă în carcasă, fapt care elimină nevoia inelelor de distanțare sau a modulelor suplimentare. Totuși, colaborarea cu furnizori specializați poate livra performanțe similare sau chiar superioare. Jaeger-LeCoultre a furnizat calibre pentru mărci de top precum Cartier sau Audemars Piguet, iar TAG Heuer a colaborat cu producătorul Vaucher pentru a dezvolta cronograful Evergraph (calibrul TH80-00), combinând expertiza partenerului cu propriul oscilator cu spiral din carbon.
Din punctul de vedere al preciziei pure, cuarțul este net superior: un cristal de cuarț vibrează de 32.768 de ori pe secundă și oferă o abatere de aproximativ ±0,5 secunde pe zi, față de cei 8 pași pe secundă ai unui ceas mecanic obișnuit (certificat COSC între -4 și +6 secunde pe zi, sau ±2 secunde în cazul certificării interne Superlative Chronometer de la Rolex). Ceasurile mecanice sunt însă apreciate ca opere de microinginerie și artizanat manual, care necesită sute de ore de finisare.
Eugene Tutunikov, CEO al SwissWatchExpo, avertizează că piața ceasurilor nu funcționează ca bursa. Costurile ascunse – taxele de vânzare (6-10%), asigurarea anuală (circa 1% din valoare) și marja dealerilor de ceasuri rulate (15-20%) – fac ca prețul de revânzare să trebuiască să crească cu aproximativ 30% doar pentru ca proprietarul să își recupereze banii. Cazurile excepționale, precum Rolex Daytona al lui Paul Newman vândut cu 17,8 milioane de dolari, țin de proveniență, iar pentru un randament financiar sigur, indicele S&P 500 rămâne o opțiune mult mai solidă.
Niciun ceas nu este complet impermeabil. Clasificările în metri indică rezistența la presiune în condiții ideale: 30 m acoperă stropii accidentali, 50 m permit înotul recreațional, iar de la 200 m în sus ceasul este potrivit pentru scufundări. Etanșeitatea depinde însă exclusiv de integritatea garniturilor dintre coroană, butoane, geam și carcasă, care se degradează în timp. Un ceas de scufundări certificat (minimum 100 m) trebuie să îndeplinească și criterii suplimentare de lizibilitate nocturnă, rezistență la șocuri și la magnetism.
Deși șocurile violente din tenis sau golf pot avaria un mecanism clasic cu tourbillon, excepțiile moderne contrazic această regulă. Ceasurile Richard Mille din seria RM 027 purtate de Rafael Nadal utilizează materiale ultraușoare precum Carbon TPT și aliaje de titan cu litiu-aluminiu; modelul RM 027-05 rezistă la accelerații de peste 14.000 G și depășește cu mult standardul industrial de 5.000 G.
Raritatea artificială creată prin strategii de marketing nu garantează aprecierea valorii în timp. În anii 2000 și 2010, numeroase branduri au lansat atât de multe ediții limitate încât acestea s-au depreciat mai puternic decât modelele de serie. Adevărata valoare a unui ceas constă în interesul real al colecționarilor și în plăcerea purtării sale, nu în numărul gravat pe capac.