Cu Nikon D60 îţi iei gândul de la compacte

29.05.2008
Cu Nikon D60 îţi iei gândul de la compacte
Specificaţii

Cea mai importantă îmbunătăţire adusa lui D60 este stabilizarea de imagine, integrată de Nikon, ca şi Canon de altfel, în obiective şi nu pe senzor. Fiind un aparat care se comercializează în mare parte în varianta kit (cu obiectiv inclus) putem spune că D60 are stabilizare de imagine. Responsabil este obiectivul 18-55mm F3.5-5.6 VR, iar odată cu apariţia lui, Nikon a lansat şi continuarea sa pe scara distanţelor focale: 55-200mm şi el cu stabilizare optică.

Nikon D60 - 10MP sensor

Alături de cei 10MP (3872×2582 pixeli) şi de prezenţa sensibilitaţii maxime ISO 3200, o alta dotare remarcantă este D-Lighting.

La fel ca stabilizarea de imagine şi funcţia Live View (aceasta din urmă lipseşte la D60) şi D-Lighting este o dotare „la moda”, un strict necesar am putea spune. Pe cât de complicat sună – Dynamic Lighting – este simplu de exmplicat: funcţia supraexpune zonele întunecate din imagine şi le subexpune pe cele prea luminoase. Rezultatul este o imagine cu mai multe detalii, mai echilibrată din punctul de vedere al luminiozităţii obiectelor / subiectelor captate.

Faptul ca este adresat în principal fotografilor începători, sau familiştilor, se observă şi din cele 8 moduri de fotografiere predefinite, evident secondate de cele deja obişnuite la orice DSLR: prioritate de diafragmă (A), prioritate de timp (S), Program (P – aparatul setează automat diafragma şi timpul de expunere) şi modul manual (M). Prin meniu, destul de stufos de altfel, dar bine organizat şi uşor de priceput, am regăsit funcţii de prelucrare a imaginilor care lipsesc de la concurenţi. Acestea pot fi găsite în meniul Quick Retouch, iar dintre ele enumerăm: atenuarea ochilor roşii, Dynamic Lighting, tăierea imaginii, precum şi imitarea filtrelor foto warm, intensifier sau cross. Odată adusă imaginea la aspectul dorit ea poate fi printată direct fără a necesita utilizarea unui calculator la care să fie ataşată imprimanta.

Din punct de vedere tehnic, Nikon D60 se conformează cerinţelor momentului: 3 cadre pe secundă, ecran de 2.5” care se stinge în momentul în care priveşti prin viewfinder, sau timpi de expunere cuprinşi între 30s şi 1/4000s. În ceea ce priveşte balansul la alb, am regăsit 6 moduri predefinite şi cel manual în care fotografiezi un obiect alb (în general o coala albă de hartie) de unde aparatul să îşi calculeze temperatura de culoare.

Dacă ar fi să enumerăm parţile negative, aş începe cu cele 3 puncte de focus, sunt totuşi cam puţine chiar şi pentru un aparat compact. Un profesionist va simţi din plin lipsa motorului intern de focus, ceea ce se traduce prin limitarea numărului de obiective compatibile cu autofocusul. Astfel, trebuie să vă orientaţi către modelele în denumirea cărora veţi găsi AF-S sau AF-I. Totuşi, pe D60 pot funcţiona toate obiectivele Nikon / Nikkor şi cele de la terţi producatori (Tamron, Sigma, Tokina etc.), însă o parte dintre ele doar în mod Manual Focus.

Dacă treceţi peste lipsurile enumerate de mai sus, fără de care se poate trăi chiar fără probleme, D60 vă va oferi suport pentru noile carduri SDHC, lumină de focus provenită de la o mică lampă (nu de la blitz), Spot metering şi patru moduri diferite de focus, printre care se regăseşte şi cel continuu, foarte util în cazul subiectelor aflate în mişcare.

Detalii ar fi multe, după cum se poate vedea şi din lista specificaţiilor D60 , dar trebuie să mă opresc aici pentru a trece la partea cu adevărat importantă: testul efectiv al lui Nikon D60.

Pe teren cu D60

După câteva zile de lucru, aşa cum am mai spus-o şi la începutul articolului, Nikon D60 este un aparat de concediu: mic şi uşor, atât în greutate cât şi în exploatare.

Comparat cu aparatele foto compacte şi prosumer, D60 este rapid, nu însă şi faţă de alte DSLR-uri. În principal datorită obiectivului kit, despre al cărui timp de focus nu putem spune că este redus. Iar dacă se foloseşte un card SD lent, situaţia se complică, orientaţi-vă astfel către un Lexar 133x, sau ceva asemănător. Altfel riscaţi ca după cinci cadre în rafală cele 3 fps-uri să fie reduse la doar unul singur. Am spus-o în prelabil şi îmi menţin afirmaţia că îmi place funcţia D-Light, cu toate că aceasta se traduce printr-un timp dublu de aşteptare pentru ca imaginea proaspăt captată să apară pe ecranul aparatului. Aşadar, dacă nu vreţi să pierdeţi instantanee valoroase, opriţi D-Light şi asiguraţi-vă că memoria folosită este una de calitate.

Am tot spus că nu îl recomand profesioniştilor şi ma simt nevoit să vin cu argumente. Aşadar:
1. Nikon nu oferă grip pentru D60.
2. Lui D60 nu îi poţi pune declanşator extern şi deci nu suportă modul de expunere continua BULB.
3. D60 nu are funcţii de braketing, adică obţinerea a trei imagini în rafală la expuneri diferite.

Problema grip-ului are rezolvare pe jumătate. Şi anume cumpărarea unuia neoficial de pe Ebay, dar a cărui funcţie este doar aceea de a purta doi acumulatori, nefiind dotat şi cu butoane suplimentare de control.

Concluzie

Să îmi ascund slăbiciunea faţă de Canon ar fi incorect, la fel de incorect daca aş spune că D60 nu mi-a placut. Din contră, îl recomand tuturor celor care doresc calitate, sau mai bine spus, tuturor celor care doresc fotografii. Căci acele imagini scoase de telefoanele de 2, 3, 5 MP etc. numai fotografii nu se pot numi, iar Hi5-ul este plin de ele. În ceea ce priveşte meniul, lucrurile sunt simple. M-am obişnuit rapid (user-friendly), chiar şi pentru un canon-ar, lucru care nu îl pot spune despre produsele celorlalte companii din sfera DSLR (nu dau nume).

Viziunea Nikon asupra gamei entry-level DSLR este puţin diferită decât a celor de la Canon. Practic au luat in serios termenul care defineşte categoria “entry-level”, adică utilizatorul neexperimentat. Nikon oferă un echipament cu calitate şi funcţii DSLR însă fără bătaia de cap corespunzătoare. În schimb, dacă doriţi ca fotografierea să o transformaţi într-o meserie, alte modele sunt recomandate, precum: deja celebru D80 sau, dacă buzunarele vă permit, chiar noile D300 şi D3.

Plusuri
[+] Stabilizare de imagine
[+] Active Dynamic Lighting
[+] ISO 3200
[+] Dimensiuni mici
[+] Funcţii bine implementate (nu sunt doar marketing)
[+] Curăţarea automată de praf a senzorului

Minusuri
[-] Fără livepreview
[-] Obiectivul din kit este cam lent
[-] Nu suportă grip – cel putin oficial
[-] Nu suportă declanşator
[-] Fără motor intern de focus

Aşii din mâneca lui D60

Nivelul calităţii imaginilor obţinute cu D60 este unul normal, în limitele categoriei în care se incadrează. Că sa le compari cu ceea ce obţii cu apartele compacte… nu ai ce compara. D60 este cu mult peste, vorbim totuşi de o comparaţie între un senzor de aproape 24 x 16mm cu unele de maximum 10 x 7.5mm. Evident calitatea fotografiilor nu se ridică la nivelul celor obţinute cu un Nikon D300, nici nu ar avea cum, dar işi face treaba perfect în zona DSLR entry-level. Pentru a vedea fotografii captate cu Nikon D60 accesaţi galeria multimedia.

Astfel, mai importante devin diversele funcţii care fac diferenţa dintre doi sau mai mulţi concurenţi. De multe ori sunt cele care determină un fotograf să aleagă o marcă sau alta. În cazul lui D60 vorbim în special de: Active Dynamic Lighting (D-Light), stabilizare de imaginie (VR) şi valorile ISO care ajung până la 3200.

D-Light

La prima vedere este o funcţie banală, asta până apuci să te obişnuieşti cu ea şi să constaţi ca foarte utilă. Utilă mai ales utilizatorilor mai puţin tehnici.

În imaginile de mai jos am reprezentat două situaţii în care, folosind D-Light, apar detalii care în mod normal nu ar putea fi captate de un aparat căruia îi lipseşte această funcţie. Prima fotografie (imaginea din stanga) este obţinută cu D-Light activat, fapt care aduce un plus de detaliu pe nisipul plajei. În cea de-a doua se poate observa lipsa detaliilor din jurul trotuarului.

Active Dynamic Lighting

Active Dynamic Lighting

VR

O regulă nescrisă a fotografilor spune aşa: dacă fotografiezi la o distanţă focală 60mm, vei avea nevoie de un timp de expunere 1/60s pentru ca imaginea să nu fie tremurată (evident la fotografiatul din mână). În cazul în care aparatul (sau obiectivul) dispune de stabilizare de imagine acest timp de expunere scade sub 1/30s, chiar la 1/10s; deci cu una, spre două sau chiar trei trepte de expunere. Aceasta poate fi utilă în multe cazuri: fie poţi folosi o valoare ISO mai mică (adică vei creşte calitatea imaginii), fie poţi fotografia în condiţii de iluminare scăzute, sau poţi folosi obiective mai puţin luminoase (a se inţelege: care au diafragma peste F4). Mai jos am pus doua imagini obţinute în aceleaşi condiţii, la care timpul de expunere a fost 1/10s. Cred că este destul de clar în care dintre imagini am avut VR activat. În altă ordine de idei, nici nu mă gândesc să mă aventurez în valori 1/10s cu un aparat / obiectiv fără VR. Ei bine, cu un D60, dotat cu obiectivul kit 18-55mm VR, situaţia se schimbă radical.

Nikon D60 VR

ISO100 vs. ISO3200

D60 este dotat cu modul HI, care practic urcă ISO până la 3200, însă nu vă recomand să îl folosiţi decât doar în cazuri extreme. Zgomotul de imagine se observă imediat, deja de la ISO1600. Vorbesc acum din perspectiva unui fotograf profesionist, căci pentru un utilizator normal, obişinuit cu fotografiile făcute eventual cu telefonul, calitatea de la ISO3200 este una acceptabilă, iar cea de la ISO1600 o putem numi calitate de print (nu uitaţi, comparat cu un telefon)

Sensibilităţile ISO ale lui Nikon D60

Nikon D60 în prim plan

Nikon D60 este una dintre cele mai recente apariţii pe segmentul de piaţă al camerelor foto DLSR. Chair şi acest segment este împarţit la rândul lui în mai multe categorii, în funcţie de necesitatea sau pregatirea tehnica a utilizatorului. Nikon a plasat D60 în zona nepretenţioşilor, sau nepregătiţilor, sau a celor care doresc sa scape de calitatea relativ scazută a imaginilor obţinute cu aparatele “normale”. Tot mai mulţi utilizatori se orientează către aparatele DSLR, iar tendinţa se observă şi peste graniţe. Concluzia e simplă: turiştii trec pe DSLR. Preţurile tot mai scazute şi dimensiunile din ce în ce mai mici fac din aceste DSLR-uri entry-level adevărate aparate de luat în concedii. Cum Nikon D60 este printre ultimii sosiţi, l-am gasit interesat şi am decis să îl testăm.

Nikon D60

D60 vine să înlocuiască nu unul, ci doua modele precedente: D40, respectiv D40x. Acestea două sunt primele camere foto DSLR „de începători” din partea Nikon, modele care au avut ceva priză la public. Modelul D60, lansat în ianuarie anul acesta, nu aduce o îmbunătăţire a rezoluţiei faţă de D40x, tot 10MP, însă modificări există şi sunt foarte importante.

În zona 10MP, principalul concurent este Canon 400D, faţa de care D60 este superior din punct de vedere al dotărilor. Este şi normal deoarece 400D-ul este mai bătrân cu mai bine de un an decât concurentul Nikon. Ca răspuns Canon a lansat la scurt timp 450D, un 12MP puţin mai avansat decât predecesorul său. O comparaţie a specificaţiilor tehnice a celor trei modele amintite mai sus o găsiti în comparatorul Go4it.

Dimensiuni

Nikon D60 este unul dintre cele mai mici şi deci, cele mai portabile DSLR-uri: 126 x 94 x 64 mm, totalizând 522g. Este drept şi concurenţii se situează prin apropiere din aceste puncte de vedere, iar daca fotografia „de concediu” este principalul scop al achiziţionării unui DLSR, gama entry-level este prima de luat în calcul.

Nikon D60 Nikon D60 Nikon D60