Parcurile solare generează energie electrică curată și pot aduce beneficii florei locale, dar amprenta lor fizică perturbă ecosistemele din apropiere, potrivit unui studiu publicat în revista „Biological Conservation”. Un studiu din 2025, care a evaluat 20 de parcuri solare din sudul Franței, a relevat că plantele care cresc direct sub panourile solare au înregistrat cu 76% până la 86% mai puțini polenizatori decât flora situată la o distanță considerabilă de infrastructură, transmite publicația BGR.
Această scădere este strâns legată de umbrire. Plantele aflate sub umbră persistentă au atras foarte puține albine și fluturi, în timp ce plantele neumbrite din afara instalațiilor au înregistrat cea mai mare activitate. Plantele care cresc în spațiile parțial umbrite dintre panouri au înregistrat rate de vizitare intermediare, iar cercetătorii au identificat aceste plante „între rânduri” ca având o situație semnificativ mai bună decât cele complet umbrite de panouri.
Oamenii de știință au observat că, deși întâlnirile cu polenizatorii au scăzut brusc, numărul real al insectelor nu a scăzut în aceeași măsură. Cercetătorii bănuiesc că umbra densă scade temperaturile ambientale, iar insectele evită, în general, aceste microclimate reci.
Umbra persistentă limitează, de asemenea, creșterea plantelor, ceea ce duce la flori mai puțin atractive.
În plus, panourile modifică umiditatea solului și determină florile să producă mai puțin nectar și polen. Chiar și structurile fizice în sine pot servi drept „barieră fizică” ce perturbă traiectoriile de zbor ale fluturilor.
Cercetarea a scos la iveală concluzii contraintuitive cu privire la întreținerea siturilor. Pășunatul animalelor a redus abundența polenizatorilor într-o măsură mult mai mare decât cositul mecanic, fapt ce contrazice ipotezele inițiale ale cercetătorilor.
În contextul în care Europa urmărește o expansiune agresivă a energiei solare, oamenii de știință avertizează că noile instalații reprezintă amenințări reale la adresa sistemelor de polenizare, dacă planificatorii nu intervin.
Cercetătorii subliniază că abordarea acestei probleme necesită examinarea modului în care se comportă fiecare specie de insectă în cadrul acestor amplasamente. Fără o înțelegere mai aprofundată a microclimatelor și a comportamentului de căutare a hranei specific insectelor, inginerii și administratorii terenurilor nu pot crea în mod eficient parcuri solare „prietenoase cu polenizatorii” și nu pot preveni o „pierdere netă a biodiversității polenizatorilor”.
Datele mai cuprinzătoare vor rămâne esențiale pentru a garanta că strategiile de conservare nu vor avea efecte adverse.