Cercetătorii au creat un material de construcție ignifug din rumeguș. Ingredientul „secret”, extras din pepene

Experții de la Universitatea Tehnică ETH Zurich și de la institutul de cercetare Empa au dezvoltat un proces care utilizează mineralul struvit pentru a transforma rumegușul într-un material compozit reciclabil și rezistent la foc, transmite publicația Dezeen.

Conform studiului condus de Ronny Kürsteiner, materialul ar putea fi utilizat pentru pereții interiori și ar oferi o alternativă ușoară la plăcile aglomerate pe bază de ciment.

Pentru a produce materialul compozit, cercetătorii au folosit o enzimă extrasă din semințele de pepene verde pentru a controla cristalizarea struvitului – un fosfat de amoniu și magneziu incolor, cu proprietăți de protecție împotriva focului.

În timpul procesului s-au format cristale mari, care au umplut cavitățile dintre particulele de rumeguș și le-au legat între ele. Materialul a fost presat într-o matriță timp de două zile și ulterior scos pentru a se usca.

Materialul compozit a fost dezvoltat folosind struvit și o enzimă din semințe de pepene verde. Cercetătorii susțin că materialul ar putea obține aceeași clasă de protecție împotriva incendiilor ca și plăcile aglomerate cu ciment, utilizate adesea pentru amenajări interioare.

Plăcile aglomerate cu ciment sunt, de obicei, grele și au o amprentă de carbon ridicată, dar compozitul din rumeguș și struvit oferă o alternativă ușoară și mai ecologică.

Cercetarea a constatat că acest compozit din rumeguș și struvit are atât proprietăți de incombustibilitate, cât și de rezistență la foc.

Când este încălzit, mineralul se descompune și eliberează vapori de apă și amoniac, absorbind căldura din mediul înconjurător și creând un efect de răcire. Gazele eliberate înlocuiesc, de asemenea, aerul din jur, contribuind la stingerea focului și limitând propagarea flăcărilor.

În cadrul cercetării, un test de căldură a arătat că acest compozit formează un strat de material anorganic și carbon atunci când este aprins, strat care împiedică răspândirea ulterioară a focului.

„Panourile din rumeguș și struvit se protejează, practic, singure”, spune Kürsteiner.

Placa din rumeguș și struvit este, de asemenea, reciclabilă – se descompune în componentele sale individuale atunci când este mărunțită de o mașină de tocat și încălzită, eliberând amoniac și permițând separarea rumegușului.

Cercetătorii speră să continue optimizarea materialului și să găsească modalități rentabile de a extinde procesul de producție. Struvitul este scump în comparație cu lianții polimerici sau cu cimentul, dar se consideră că ar putea fi obținut din stațiile de epurare a apelor uzate, unde adesea înfundă conductele de canalizare.

„Am putea folosi aceste depozite ca materie primă pentru materialul nostru de construcție”, spune Kürsteiner.

Te-ar putea interesa și: Companiile din construcții caută alternative la ciment, care este o sursă majoră de poluare