Dumitru Prunariu: De ce misiunea Artemis II reaprinde drumul omenirii spre Marte

Misiunea Artemis II reprezintă un moment de cotitură în istoria explorării spațiale. Aceasta marchează revenirea echipajelor umane pe traiectoria lunară după o pauză de peste cinci decenii. Într-un interviu acordat Mediafax, Dumitru Prunariu, singurul român care a zburat în cosmos, analizează semnificația acestui proiect ambițios. El subliniază că, deși costurile sunt uriașe — racheta SLS are un buget de 4,1 miliarde de dolari — miza este una istorică.

Conform lui Prunariu, Luna nu este destinația finală, ci un poligon de testare esențial. Aici se vor construi baze permanente și se vor perfecționa tehnologiile necesare pentru supraviețuirea pe alte corpuri cerești. „Luna este doar un intermediar… Pe Lună vom învăța cum să trăim și cum să folosim tehnologii pe alte corpuri cerești”, afirmă acesta. El indică faptul că obiectivul suprem rămâne planeta Marte.

O diferență majoră față de epoca misiunilor Apollo este digitalizarea și implicarea sectorului privat. Dacă în zborul său din 1981 tehnologia era una electromecanică, astăzi sistemele sunt integrate digital. Mai mult, companii precum SpaceX au revoluționat industria prin rachetele reutilizabile. Acest fapt a determinat NASA să adopte un model de colaborare prin care va „închiria” spațiu pe stații private.

În ceea ce privește provocările, Prunariu avertizează asupra rigorilor fizice: imponderabilitatea, radiațiile și atrofia musculară sunt gestionabile pe termen scurt. Dincolo de aspectele tehnice, cosmonautul evidențiază componenta emoțională a zborului, respectiv „overview effect”. Aceasta este percepția globală asupra Pământului ca un tot unitar și fragil care trebuie protejat.

Referitor la rolul României, Prunariu își exprimă regretul față de reducerea contribuției naționale la Agenția Spațială Europeană cu 35%. Acest fapt limitează accesul specialiștilor noștri la proiecte de anvergură. Totuși, el rămâne un optimist al explorării.

Întrebat dacă ar mai pleca în necunoscut, acesta declară cu entuziasm: „Dacă aș avea din nou 30 de ani, aș pleca imediat spre Marte!”. În viziunea sa, explorarea rămâne un efort colectiv al civilizației și amintește că „nimeni nu ajunge singur în Cosmos”.