Polietilena, un material plastic utilizat pe scară largă în ambalajele alimentare, este cel mai răspândit tip de microplastic găsit în materiile fecale umane, potrivit unui studiu care a analizat modul în care obiceiurile alimentare influențează nivelurile de microplastice din organism.
Microplasticele, definite ca particule de plastic cu diametrul de 5 milimetri sau mai mici, sunt răspândite pe scară largă în sol, apă și țesuturile umane. Odată ingerate sau inhalate, aceste particule se pot răspândi în întregul organism și pot provoca inflamații și leziuni tisulare, iar nivelurile ridicate pot fi asociate cu afecțiuni precum bolile cardiace și anumite tipuri de cancer. Deși expunerea este inevitabilă, deoarece „microplasticele sunt peste tot”, gradul exact de expunere prin alimentație, comparativ cu alte căi precum inhalarea, a rămas neclar, transmite publicația Scienting.
Pentru a investiga rolul alimentației, un studiu din 2024 a urmărit 15 voluntari adulți timp de 16 zile, pe parcursul unor faze alimentare variate. Participanții și-au urmat dieta obișnuită timp de patru zile, au trecut la o perioadă de patru zile cu un consum limitat de alimente procesate și o utilizare redusă a plasticului, au revenit la o dietă normală timp de trei zile și, în final, au trecut printr-o fază în care au consumat mai multe alimente ambalate și procesate, timp în care au utilizat ustensile de bucătărie și recipiente din plastic. Voluntarii au furnizat probe de scaun a doua zi după fiecare fază.
Cercetătorii au clasificat particulele detectate în trei categorii de dimensiuni, cuprinse între 5 microni și 5 milimetri, și au identificat o medie de 3,5 particule pe gram în intervalul 50-500 de microni. Deși în probe au apărut particule provenite de la îmbrăcăminte și bunuri de consum, precum telefoanele mobile, polietilena a fost cea mai frecventă.
Polietilena a reprezentat peste un sfert din producția globală de plastic în 2023 și este preferată în ambalajele alimentare datorită rezistenței sale la umiditate, acizi și grăsimi. Producătorii îi modifică structurile polimerice pentru a crea polietilenă rigidă de înaltă densitate pentru canistre și sticle, precum și polietilenă flexibilă de joasă densitate pentru pungi și ambalaje.
Studiul a constatat o diferență statistic semnificativă în privința nivelurilor de microplastice în diferitele scenarii de utilizare a plasticului, ceea ce indică faptul că ambalajele alimentare reprezintă o sursă majoră de expunere pentru oameni. Cercetătorii au remarcat că, deși evitarea completă a microplasticelor este imposibilă, oamenii își pot reduce expunerea dacă aleg mai multe alimente neambalate și minim procesate, depozitează produsele în recipiente de sticlă și folosesc tocătoare care nu sunt din plastic.