Elogiu telefonului mobil modern

Unii spun că telefonul mobil cu „nşpe mii” de funcţii e de fiţe,
pentru că nici una nu se compară calitativ cu cea oferită de un
dispozitiv dedicat. Alţii susţin că un telefon trebuie să se rezume
la apeluri şi SMS-uri. Eu însă, după fix zece ani de
utilizare a acestui gadget, vreme în care am schimbat cam
25 de modele, spun cu mâna pe inimă că telefonul mobil e
musai să aibă cât mai multe facilităţi, fără a compromite
însă designul, performanţele şi autonomia lui. În cele ce urmează
am să încerc să îmi argumentez afirmaţia.

1. Oricât de maniac ai fi, nu poţi căra după tine câte un gadget
care să facă un singur lucru şi să le ai pe toate. Doar nu
pleci la plimbare cu telefonul, MP3-ul, camera foto, camera video,
GPS-ul, laptop-ul şi eu mai ştiu ce, nu? Poate doar în
concediu, dar cred că foarte foarte puţini preferă să transporte un
asemenea arsenal.

2. Mai mereu se vor ivi situaţii în care te vei bucura
că ai asupra ta un telefon complet, iar dacă nu îl ai vei
spune cu regret „ce bine ar fi fost dacă…”.

3. Contrar anumitor păreri, un telefon nu trebuie să
coste o căruţă de bani ca să fie fiabil şi să te ajute în
orice situaţie. Spre exemplu, eu resping telefoanele touch cu
tastatură QWERTY pentru simplul motiv că au o autonomie sub
aşteptările mele, nu sunt practice iarna (şi în general în condiţii
meteo nefavorabile) şi nici în situaţii de urgenţă. Plus că au
dimensiuni mari.

4. Facilităţile unui telefon modern sunt în
destule cazuri echivalente sau chiar superioare
celor oferite de gadgeturile dedicate.

Fără să fiu un utilizator dependent de telefonul all-in-one,
vreau să vă spun că apelez la funcţiile sale zilnic, pentru că ma
ajută să comunic mai bine, să mă informez rapid, să îmi ocup timpii
morţi, să câştig timp şi chiar să îmi îmbunătăţesc condiţia fizică
după cum veţi vedea.

Raportându-mă la telefonul mobil personal, o zi
obişnuită de-a mea arată astfel:

Ora 6:30 – deşteptarea sau
„the kick” (ton de apel „Edith Piaf – Non je ne regrette rien).
Întorc telefonul cu faţa în jos (turn to mute) şi mai stau pe
„snooze” 10 minute. Sau 20, depinde.

Ora 7 – primesc pe telefon prognoza
meteo pentru ziua curentă, foarte folositoare ca să ştiu
cum mă îmbrac şi dacă iau sau nu umbrela cu mine.

Ora 7:20 – ajung la metrou şi îmi pun căştile
în urechi, pornesc player-ul MP3. Dacă aleg ca
mijloc de transport autobuzul, prefer radio-ul FM
(sau Internet Radio dacă sunt bruiaje pe FM). În timp ce ascult
muzică, intru pe Internet şi citesc ştirile şi
blogurile preferate.

Ora 8 – ajung la birou şi las telefonul de o
parte. Evident, în timpul programului primesc sau efectuez
apeluri şi stabilesc diverse lucruri. Dacă am o
întâlnire, prefer să folosesc
GPS-ul şi să merg la sigur. Nu îmi place să orbecăi sau să
opresc lumea pe stradă să întreb cum se ajunge în zona X. Nu de
alta dar s-a întâmplat de numeroase ori în trecut să fiu îndrumat
greşit.

Ora 13 – iau pauza de masă. Pe drum, uneori îmi
place să fotografiez sau să
înregistrez tot felul de chestii amuzante /
ciudate / inedite. Credeţi-mă că se găsesc zi de zi.

Ora 17 – se termină ziua de lucru şi mă îndrept
către casă. De obicei, după program nu mai vreau zgomote şi sunt
sătul şi de Internet. Până spre ora 19 nu mă ating de telefon decât
dacă sunt sunat sau am eu vreo urgenţă.

Ora 19 – ies la alergat. Telefonul
mobil e cel mai bun antrenor. Am o aplicaţie specială care
îmi arată cât am alergat, cu ce viteză şi pe unde. Toate sesiunile
sunt salvate şi pot fi share-uite pe Internet. Vreau să vă spun că,
în momentul în care m-am apucat de sport serios, nu aveam niciun
partener de mişcare. Telefonul m-a motivat enorm. Mă uitam câţi
kilometri am parcurs şi îmi spuneam „hai încă unul că se poate, hai
că mai sunt doar 500 de metri”. Şi a funcţionat de minune.

Ora 21 – E ora somnului pentru
telefon. Arunc o privire la meteo,
potrivesc alarma (dacă e cazul) şi verific
lista de sarcini şi memento-urile pentru zilele
următoare. Noapte bună! De mâine o iau de la capăt. Dacă e weekend,
am un cu totul alt program. De fapt, e impropriu spus program, căci
în weekend prefer să iau decizii surpriză. Nu prea îmi fac planuri
decât când e să plec din oraş. În orice caz, în weekend fac mai
mult poze şi video. Mai folosesc aplicaţia de sport dacă ies
dimineaţa la alergat şi GPS-ul dacă trebuie să ajung undeva şi nu
sunt sigur unde se află locul respectiv.

Pentru toate acestea nu am nevoie de touchscreen de 3,
3.5 sau 4 inch. Ba chiar m-ar încurca. Nu am
nevoie nici de tastatură QWERTY. Dacă trebuie să răspund
la un mail, dau un răspuns scurt şi la obiect şi în cazuri
ultra-necesare sun sau intru pe calculator de acasă. Neavând
ditamai ecranul, acest telefon are o autonomie excelentă (cinci
zile în condiţiile descrise mai sus). Este adevărat, şi bateria de
1500 mAh îl ajută.

Platforma de operare este extrem de simplă şi rapidă. Nu
vreau efecte speciale şi animaţii 3D, chiar nu vreau.
Simplitate şi rapiditate îmi doresc de la
interfaţa grafică, atât. Un astfel de smartphone m-a costat 750 de
lei (la liber) şi mă ajută infinit mai mult decât un iPhone sau nu
ştiu ce altă minunăţie.

Am avut foarte multe telefoane simple sau proaste la viaţa mea,
tocmai de aceea am şi schimbat atâtea. Până la urmă, ca şi
în viaţă, îţi găseşti perechea potrivită. Eu am găsit-o şi
sunt fericit. Nu vă spun care e, dar cred că mulţi vor intui la ce
telefon mă refer.

Mai jos vedeţi lista ex-companioanelor mele
mobile ordonate cât de cât cronologic. Este posibil să-mi
fi scăpat câteva, e normal la câte am avut. Precizez că sunt
telefoane cumpărate personal şi pe care le-am folosit între o lună
şi un an – un an jumate. Nu am inclus telefoanele primite la teste.
Am marcat cu „bold” telefoanele care mi-au plăcut şi cu
roşu marile dezastre.