Huawei Mate 20 Pro Review: telefonul cu Android pe care îl vrei, chiar dacă nu vrei să recunoşti

20.11.2018
Huawei Mate 20 Pro Review: telefonul cu Android pe care îl vrei, chiar dacă nu vrei să recunoşti
Design, construcţie, ergonomie şi specificaţii

Mate 20 Pro a fost de departe cel mai aşteptat telefon al anului 2018, după succesul răsunător şi performanţa de invidiat, în special la capitolul foto, ale modelelor P20 de la Huawei. Acum că telefonul a ajuns şi în magazine şi în mâinile utilizatorilor, mulţi s-au convins că Mate 20 Pro este într-adevăr un smartphone premium în adevăratul sens al cuvântului, fără compromisuri. Desigur, acesta nu este un telefon perfect, însă este la un pas de a atinge rangul de „cel mai bine dotat telefon de pe piaţă”.

Design, construcţie şi ergonomie

Încă de la P20 Pro şi chiar de la Mate 10 Pro de anul trecut, Huawei a demonstrat că ştie să realizeze smartphone-uri care să ofere un design aparte, care să le scoată în evidenţă faţă de alte modele de pe piaţă. Desigur, design-ul lui Mate 20 Pro nu este 100% original, însă are destule elemente proprii încât să poată fi uşor identificat într-o mulţime.

Pe partea din faţă avem un hibrid între marginile curbate de pe smartphone-urile de la Samsung din ultimii câţiva ani şi notch-ul caracteristic modelelor iPhone X de la Apple. Chiar dacă aceste elemente de design nu sunt practic noi, alăturarea lor face Mate 20 Pro să pară „original”, făcând ceea ce Apple şi Samsung nu au dorit să facă până în prezent, adică să împrumute elemente de design de la concurenţă. Spatele, din nou inspirat de la Samsung cu marginile rotunjite este însă mult mai „original” prin amplasarea sistemului de camere într-un pătrat rotunjit la colţuri.

Modelul testat de noi în varianta Twilight beneficiază de un panou de sticlă strălucitor, care devine instant un magnet de amprente. Nuanţele de culoare sunt însă marea atracţie, acestea pornind de la negru în partea de jos, trecând printr-o nuanţă mov şi terminându-se cu un albastru deschis în partea de sus. Variantele pe negru şi albastru disponibile în magazinele din România folosesc însă o sticlă diferită, cu o textură poroasă, care respinge urmele de amprente şi oferă o aderenţă îmbunătăţită.

Mate 20 Pro în versiunea Twilight este destul de alunecos în utilizare, îmbinarea între sticlă şi rama metalică fiind aproape imperceptibilă, ceva ce Samsung a corectat cu seriile Galaxy S9 şi Note9, întrucât utilizatorii s-au plâns că S8 şi Note8 erau prea alunecoase. În utilizare însă prinderea telefonului pare să fie bună, dar utilizarea cu o singură mână este aproape imposibilă. Avem de a face cu un display pe format 19,5:9, adică foarte înalt, similar în dimensiuni cu cel de pe iPhone XS Max. Pentru accesarea notificărilor sau butoanelor din partea de sus a ecranului, este necesară utilizarea cu două mâini.

Desigur, având în vedere că avem de a face cu un telefon cu spate din sticlă, este necesară o husă, însă va trebui să o alegeţi cu mai multă atenţie decât în trecut. Modelele cu spate metalic ranforsat nu vor permite utilizarea modulului de încărcare wireless, ceva nou pentru modelele „obişnuite” de la Huawei. Acesta este cel de-al doilea telefon al companiei care oferă această capabilitate, primul fiind modelul de lux Mate RS Porsche Design.

O altă premieră, mai puţin fericită este însă noua tăviţă pentru cartele SIM. Aceasta acceptă cartele pe ambele părţi, însă cea de-a doua este comună cu slot-ul pentru carduri de memorie. Aceasta nu ar fi însă o problemă, întrucât multe companii, printre care chiar şi chiar Huawei, au folosit acest design în trecut, însă de data aceasta producătorul chinez a decis să facă o „nefăcută”. Asemeni altor companii cu ambiţii mari în piaţă, Huawei a decis să creeze un nou standard pentru carduri de memorie. Acesta se numeşte Nano Memory şi are dimensiunea unui card nano-SIM.

Desigur, doar Huawei produce astfel de carduri momentan, iar cardurile microSD nu sunt compatibile cu Mate 20 Pro. Având control complet asupra acestui standard, Huawei va putea menţine preţurile acestor carduri ridicate şi cu siguranţă va cere bani partenerilor pentru licenţierea tehnologiei şi design-ului, astfel, nici cardurile produse de alte companii nu vor putea fi prea ieftine. Cel mai probabil, compania va păstra acest standard pe toate telefoanele „premium” de acum înainte.

Specificaţii

Ecran 6,4”, OLED, rezoluţie 3.120 x 1.080 pixeli (19,5:9)
Sistem de operare Android 9.0 (EMUI 9.0)
Chipset Kirin 980 
Procesor octa-core (2x Cortex-A76 @ 2.6GHz + 2x Cortex-A76 @ 1.92GHz + 4x Cortex-A55 @ 1.8GHz)
Procesor grafic Mali-G76 MP10
RAM 6/8 GB
Stocare 128/256 GB
Card da Nano Memory Card, comun cu SIM2
Date HSPA, LTE 
Wi-Fi 802.11 a/b/g/n/ac
Bluetooth 5.0
USB USB Type-C
Cameră foto

Cameră triplă

  • 40MP f/1.8 principal
  • 20 MP f/2.2 ultra-wide
  • 8 MP f/2.4 zoom 3x
Filmare video 3840 x 2160 pixeli @ 30 FPS 
Cameră foto frontală 24 MP, f/2.0
Baterie 4.200 mAh
Dimensiuni 157,8 x 72,3 x 8,6 mm
Greutate 189 grame
Culori Black, Twilight, Midnight Blue
Altele încărcare rapidă, NFC, Dual SIM, senzor de amprentă în display, rezistenţă la apă IP68, încărcare wireless în două sensuri

Galerie foto

 

Ecran şi performanţă

Ecran

Mate 20 Pro nu este primul smartphone Huawei cu ecran OLED, însă este primul care beneficiază de un panou cu rezoluţie QHD+, care este totodată şi primul curbat la margini. Ne-am fi dorit însă ca Huawei să folosească pentru dispozitivul său de top ecrane mai calitative, mai ales când luăm în considerare faptul că vorbim despre un smartphone care costă 1.000 de euro, un preţ foarte apropiat de cel al iPhone XS şi Galaxy Note9 de la Samsung.

În niciun caz ecranul pe care l-am folosit pe unitatea de test nu este slab. Dimpotrivă, acesta este un ecran OLED competent, care din păcate nu pare să fie foarte bine calibrat. Din fabrică, Huawei livrează ecranul pe setarea „Vivid”, care accentuează culorile mai rău decât o face Samsung cu panourile de pe smartphone-urile sale obişnuite. Atunci când treci însă pe setarea „Default”, culorile sunt prea şterse. Ar trebui să existe un echilibru undeva, mai ales când vorbim despre un produs premium, realizat pentru persoane cu pretenţii în spaţiul mobil. În timp ce Apple nu oferă setări pentru culori, pentru că se bazează pe calibrarea din fabrică, Samsung măcar oferă un mod numit „Basic”, neutru din punct de vedere al nuanţelor, care nu pare să afişeze culori „şterse”.

De asemenea, Huawei livrează telefonul cu panou QHD+ (3.120 x 1.440 pixeli), însă îl configurează din fabrică pe Full HD+, asemeni Samsung, pentru a oferi o autonomie mai bună. Adevărul este că diferenţa între Full HD+ şi QHD+ nu este mare sau deranjantă în utilizare normală, însă ne face să ne întrebăm de ce sunt integrate display-uri scumpe la rezoluţii înalte, dacă producătorii nu doresc să le folosim la adevărata lor capacitate. Există o funcţie software similară cu TrueTone de pe iOS, care ajustează temperatura de culoare a ecranului în funcţie de lumina ambientală, pentru confort sporit în utilizare, iar ecranul poate fi setat să afişeze ora şi alte informaţii pe ecran în stand-by (always-on display). Aceasta din urmă nu este pornită din fabrică, însă şi va duce la scăderea mai rapidă a autonomiei.

Motivul pentru care spuneam că panoul OLED este mai slab calitativ decât altele este faptul că acesta este mai sensibil la efectul de color shifting decât alte dispozitive premium. Atunci când imaginea este predominant albă, deci oricând navighezi pe reţele de socializare, sau navighezi în browser-ul de internet, se poate observa la margini o tentă verzuie, cauzată de curbura ecranului. Aceasta poate fi sau nu deranjantă, în funcţie de utilizator, însă acest efect este mult mai puţin pronunţat pe un Galaxy Note9, de exemplu. Este posibil ca şi curbura mai mare să contribuie la afişarea acestui efect.

Totuşi, Huawei foloseşte panouri OLED de la doi producători nu foarte consacraţi pe această piaţă: chinezii de la BGE şi coreenii LG. LG face de obicei panouri foarte bune de tip IPS, însă a avut probleme în trecut cu OLED-urile, probleme care şi-au făcut apariţia şi pe Mate 20 Pro în anumite regiuni, în timp ce BGE obişnuieşte să livreze componente către companii chinezeşti. În cazul de faţă, panoul pare să fie foarte bun, însă slab calibrat, ceva ce s-ar putea rezolva cu un update software. Efectul de color shifting nu prea are cum să dispară, întrucât este o consecinţă a tehnologiei.

Tot la capitolul ecran ar trebui menţionate două lucruri: notch-ul din partea de sus este similar cu cel de pe iPhone X/XS/XR şi de data aceasta chiar are un scop. Huawei a integrat un sistem de autentificare bazat pe lasere aici, similar cu senzorul True Depth de la Apple. Apoi, acesta este primul smartphone Huawei livrat cu un senzor de amprentă în display. Acesta este poziţionat la sfertul ecranului în partea de jos şi funcţionează luminând ecranul sub deget pentru recunoaşterea amprentei. Vom vorbi despre aceste tehnologii însă puţin mai târziu.

Performanţă

Sunt puţine lucruri de spus despre performanţa lui Huawei Mate 20 Pro. Deja a fost confirmat că noul chipset proprietar al companiei, Kirin 980, este cel mai puternic folosit vreodată pe un smartphone Android. Acesta este totodată primul care foloseşte o arhitectură pe 7nm pe această platformă, asigurând un nivel de performanţă crescut şi susţinut în timp, datorită faptului că se încinge mai greu.

Cu un astfel de procesor, 6 GB RAM şi un GPU semnificativ mai puternic decât în trecut, acesta este unul dintre dispozitivele care nu vor „gâfâi” în niciun caz de utilizare. Este curios însă faptul că în ciuda performanţei ridicate şi a unui co-procesor neural dual, telefonul de faţă nu filmează în 4K la 60 de cadre pe secundă. Nu este clar de ce Huawei a limitat această capabilitate, însă doar cei care iau foarte în serios filmarea pe mobil vor avea motive să fie deranjanţi de lipsa acestei capabilităţi. De altfel, telefoanele Huawei sunt cunoscute pentru performanţa foto ridicată, la capitolul filmare, concurenţii fiind încă mai buni.

Anumite jocuri oferă şi optimizări speciale pentru chipset-urile Kirin, însă neavând opţiunea de a dezactiva capabilitatea GPU Turbo, este greu să măsurăm diferenţa pe care o face. Important este că gamerii se vor bucura în jocuri populare precum PUBG Mobile şi Asphalt 9 de optimizări dedicate lui Mate 20 Pro pentru o experienţă de joc cât mai plăcută.

Totuşi, testele sintetice de performanţă nu repetă povestea promovată de Huawei. Cu 270.000 de puncte în AnTuTu, performanţa acestui model pare să fie mai bună decât cea a lui Galaxy Note9 pe care l-am testat în septembrie, dar foarte departe de iPhone XS. Au tot apărut rezultate de performanţă, în special pe site-ul AnTuTu din China, unde Mate 20 Pro era lăudat cu peste 300.000 de puncte, însă pe un telefon nou, care se vinde în magazinele din România, scorul maxim nu depăşeşte 270.000 de puncte.

Ba chiar la testare repetată am întâlnit scoruri şi mai mici, în preajma 210.000. Telefonul nu pare să se încingă peste limite, deci nu este vorba de throttling, iar software-ul este actualizat la zi. Există posibilitatea ca modelul testat să fie problematic, însă în utilizare normală nu am întâlnit alte inconsistenţe. Scorurile neaşteptat de mici sunt însă la capitolul GPU, partea de procesare (CPU) fiind de departe cea mai performantă de pe Android în acest moment.

Test Scor
AnTuTu 269.681 puncte
3DMark Slingshot Extreme (Vulkan) 2.358 puncte
GeekBench 4.0 Single-Core: 3.125 / Multi-Core: 9.754 puncte
PCMark (Work) 7.770 puncte

 

Autonomie, software şi securitate

Autonomie

Discuţia despre autonomie este întotdeauna una ciudată, întrucât fiecare utilizator are un alt stil de operare a smartphone-ului personal. În cazul de faţă, Mate 20 Pro reuşeşte să atingă şi aproape două zile, în condiţii de utilizare nu foarte complicată, cu aproximativ 6-7 ore de utilizare efectivă cu ecranul pornit. Aici intră în ecuaţie mai multe conturi de social media active cu mesagerie şi notificări active, vizionarea de clipuri video, capturi foto şi cam tot ce mai poţi face cu un telefon. Am estima în jur de o zi şi jumătate sau chiar două în astfel de scenarii.

Desigur, există posibilitatea de a folosi telefonul mai intens, însă suntem încrezători că Mate 20 Pro ar putea să ofere o zi de utilizare cam în orice condiţii. Asta dacă nu este folosit non-stop pentru realizarea de transmisii live pe Facebook sau pentru fotografiat.

Dar niciodată autonomia efectivă a telefonului nu spune toată povestea. Pe lângă capacitatea mare de utilizare la o singură încărcare, Mate 20 Pro oferă şi o încărcare foarte rapidă, cât şi opţiuni multiple de încărcare. SuperCharge, tehnologia proprietară pentru încărcare de pe cablu de la Huawei, este realizată folosind un încărcător de 40W, care poate încărca complet telefonul în mai puţin de o oră, 30 de minute fiind de ajuns pentru alimentarea a 70-80% din capacitatea totală.

De asemenea, avem de a face cu încărcare wireless rapidă (cam la acelaşi nivel cu cel al concurenţei, de aproximativ 10-15 W), dar şi o funcţie complet nouă: posibilitatea de a încărca wireless alte dispozitive. Aceasta din urmă pare să fie însă mai mult un artificiu de marketing decât ceva practic, întrucât încărcarea dinspre Mate 20 Pro către alte dispozitive se face la o putere foarte mică, de numai 2,5W. Astfel, nu poţi încărca un iPhone X sau XS, cum spunea Huawei în prezentarea lor pompoasă de la Londra, însă ai putea încărca o pereche de căşti wireless, dacă ar exista.

Leak-urile iniţiale sugerau că Huawei ar trebui să lanseze o pereche de căşti true wireless similare cu AirPods cu capabilitatea de încărcare wireless odată cu Mate 20 Pro, însă acestea au întârziat să apară. Este posibil ca Huawei să se fi lovit de aceleaşi probleme pe care le-a întâmpinat şi Apple, care a promis în urmă cu peste un an o pereche de AirPods cu încărcare wireless, dar care încă nu a ajuns în magazine.

Software

EMUI, software-ul Huawei care stă la baza tuturor smartphone-urilor sale, se schimbă foarte puţin de la o generaţie la alta în termeni vizuali. Versiunea EMUI 9.0, bazată pe Android 9.0 nu face excepţie de la această regulă, oferind cam tot ceea ce fanii Huawei s-au obişnuit să primească. Avem o interfaţă similară cu cea de pe iOS, cu mai multe ecrane de aplicaţii direct pe ecranul principal, fără un sertar de aplicaţii. Acesta poate fi însă activat, în cazul în care este necesar.

Pictogramele nu s-au schimbat foarte mult, deci dacă nu vă plăceau cele din trecut, nu vă vor satisface nici acestea, în timp ce aplicaţii preinstalate precum Booking.com şi eBay sunt în continuare prezente. Pentru un smartphone premium de 1.000 de euro, astfel de parteneriate plătite sunt puţin exagerate, ceva ce şi Samsung uită din când în când, oferind aplicaţii Microsoft pe toate dispozitivele sale de top.

O mare diferenţă pentru utilizatorii de Huawei o reprezintă însă noul sistem de navigaţie folosind gesturi. Acestea sunt în mare parte „copiate” de la Apple, dar din păcate nu sunt implementate foarte bine. Toate gesturile sunt la fel: swipe de jos în sus pentru a închide aplicaţia, swipe şi oprire la mijlocul ecranului pentru afişarea aplicaţiilor deschise şi slide pe laterale pentru back, fie că este din stânga sau din dreapta.

Din păcate, sistemul de operare Android nu este construit pentru asemenea gesturi, inclusiv Google incluzând un buton virtual „back” pentru noua sa interfaţă din Android 9.0 Pie. Astfel, de multe ori back-ul nu funcţionează din prima, iar pentru comutarea între aplicaţii sunt prea mulţi timpi morţi. Recomandarea noastră este utilizarea butoanelor standard de navigaţie de Android, cel puţin până când Huawei îşi îmbunătăţeşte sistemul propriu de navigaţie cu gesturi.

La finalul zilei, este o chestiune de gust. EMUI cu siguranţă nu este pentru toată lumea, însă strategia celor de la Huawei pentru a familiariza rapid utilizatorii „dezertori” de pe iOS la el nu este tocmai facilă. Probabil că o idee mai bună ar fi să încerce să creeze ceva complet nou şi diferit faţă de iOS şi Samsung Experience, care să aducă o identitate proprie unui hardware deja impresionant, care a reuşit să se facă remarcat.

Securitate

În trecut, senzorii de amprentă de pe dispozitivele Huawei erau cei mai performanţi de pe piaţă, oferind un timp de doar câteva milisecunde între apăsare şi deblocare. Ei bine, odată cu tranziţia la o soluţie sub display, treaba se schimbă. Întrucât senzorul folosit este unul de tip optic, acesta are nevoie de lumină pentru a fi utilizat. Astfel, Huawei „desenează” pe ecran atunci când telefonul este blocat zona unde trebuie atins degetul pentru deblocare. La atingere, acea zonă este luminată în culoarea verde la maximum de intensitate, după care amprenta este citită şi telefonul deblocat.

Aceşti paşi în plus nu sunt tocmai lenţi, însă există o mică întârziere între atingerea ecranului şi deblocarea propriu-zisă. Cei obişnuiţi cu senzorii de amprentă „standard” vor simţi cu siguranţă diferenţele.

Din fericire, Huawei a implementat şi un sistem de recunoaştere facială avansat, unul dintre puţinele de pe piaţă. Doar Apple şi Xiaomi au oferit până acum sisteme dedicate de deblocare facială, care nu folosesc camera frontală, iar acum Huawei se alătură lor. Practic, avem de a face cu un proiector laser care luminează faţa utilizatorului într-un spectru invizibil ochiului uman. Punctele sunt folosite pentru a „desena” o hartă 3D a feţei utilizatorului, care poate fi „citită” de o cameră cu infraroşu. Totul se petrece în mai puţin de jumătate de secundă, iar deblocarea poate părea de multe ori mai rapidă decât cea folosind amprenta.

Spre diferenţă de alţi producători, Huawei a ales să folosească implementarea Apple drept exemplu, lucru care este benefic atunci când tragi linie. Ai posibilitatea de a debloca direct, de a debloca doar după un slide de jos în sus, de a ascunde sau nu notificările atunci când telefonul este blocat, lucruri pe care nu le-am mai întâlnit până în prezent decât parţial pe alte telefoane cu Android.

Mai mult, de multe ori atunci când iei telefonul în mână pentru deblocare, recunoaşterea facială poate să acţioneze înainte ca degetul să atingă senzorul de amprentă. În termeni de performanţă, deblocarea este comparabilă în termeni de viteză şi acurateţe cu cea de pe iPhone XS şi XR în cazul recunoaşterii faciale.

Camera foto şi concluzii

Camera foto

Huawei s-a remarcat pe piaţa de smartphone-uri în ultimii câţiva ani în special datorită performanţelor foto superioare concurenţei, oferite fie de sisteme hardware avansate, fie de software foarte bine pus la punct. Mate 20 Pro continuă în această direcţie, oferind însă performanţă doar comparabilă cu cea de pe P20 Pro, cu menţiunea că şi a treia cameră este acum mult mai utilă decât în trecut.

Încă de la primul model dual-camera de la Huawei, P9, compania a optat pentru integrarea unui senzor monocrom, care preia mai multe detalii din cadru şi le aplică peste fotografia realizată cu cel color. Acest lucru a dus la exagerarea unor caracteristici precum „sharpness” agresiv, care uneori putea fi neplăcut şi nenatural. Astfel, pentru Mate 20 Pro, Huawei a ales să înlocuiască acest senzor şi obiectivul său wide cu un senzor nou şi un obiectiv ultra-wide, perfect pentru realizarea de peisaje sau pentru fotografierea unor clădiri mari, care nu ar avea loc într-un cadru obişnuit. Camera principală de 40 megapixeli este practic neschimbată de la P20 Pro, în timp ce camera cu zoom 3x este de asemenea similară.

Astfel, în afară de posibilitatea de a realiza cadre ultra-wide, camerele de pe Mate 20 Pro şi P20 Pro sunt în mare parte comparabile. Desigur, există câteva diferenţe de software, în special la capitolul „AI”, chipset-ul Kirin 980 de pe Mate 20 Pro fiind mult mai performant, oferind posibilitatea de a realiza anumite efecte în timp real. De exemplu, există un mod de filmare care păstrează doar subiectul colorat, în timp ce totul în jurul său este alb-negru, ceva ce nu putea fi realizat pe Kirin 970.

Master AI, funcţia care detectează automat scenele şi modifică setările camerei pentru a realiza cadre cât mai bune este însă la fel de dezamăgitoare ca şi până acum. De multe ori detecţia scenei este eronată, iar atunci când scena este setată corect, culorile sunt complet nerealiste, exagerate şi… artificiale. Singurul avantaj real pe care îl are Master AI este că poate comuta automat pe modul nocturn sau pe macro atunci când este nevoie, însă nici aceste cazuri nu sunt detectate tot timpul corect.

Galerie foto

Majoritatea fotografiilor realizate pentru acest review au fost realizate pe modul auto, cu Master AI pornit, însă sugerăm dezactivarea acestuia pentru rezultate mai bune. Desigur, modul auto nu este perfect, uneori chiar şi în lumină naturală pe timp de zi timpul de expunere fiind calculat gresit, telefonul atenţionându-ne să rămânem nemişcaţi pentru a capta mai multe detalii, ceva ce nu ar trebui să se întâmple în mod obişnuit. Astfel, multe fotografii apar cu sharpness exagerat.

Spuneam că filmarea nu este tocmai performantă pe acest telefon şi este destul de clar că aceste funcţii nu sunt o prioritate pentru Huawei. Filmarea în rezoluţie 4K este doar „decentă”, deloc surprinzătoare, iar stabilizarea nu este la fel de bună ca în cazul concurenţei. În special în lumină slabă, stabilizarea cu AI se poate da peste cap, realizând efecte foarte neplăcute la mişcarea telefonului. Mai mult, modul AI zoom, interesant în sinea lui, nu funcţionează atât de bine pe cât ne-am fi aşteptat, de multe ori pierzând subiectul dacă se depărtează prea mult. Este doar o funcţie cu care Huawei se va lăuda în prezentări, însă în practică nu este foarte utilă, chiar dacă zoom-ul nu este exclusiv digital, ci şi optic.

Galerie foto

Acum că am scăpat de părţile negative, trebuie să vorbim şi despre părţile mai pozitive. Camera principală de 40 megapixeli face poze foarte bune, atât timp cât este setată pe 10 megapixeli. Pe timp de zi imaginile captate sunt foarte bune, prinde toate detaliile necesare, iar imaginile în lumină slabă sunt luminoase, chiar dacă zgomotul de imagine îşi face prezenţa simţită, chiar şi folosind modul nocturn. Camera cu zoom este însă utilizabilă doar ziua, noaptea obiectivul fiind prea întunecat. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre camera ultra-wide.

Avantajul este modul nocturn cu stabilizare AI, care permite realizare unei capturi cu expunere lungă din mână, fără utilizarea unui trepied. Astfel, imaginile realiate pe timp de noapte sunt ca prin magie luminate, chiar la un nivel nenatural. Uneori, fotografii realizate noaptea ar putea părea că sunt realizate după-amiaza, cerul fiind mult mai luminos în aceste cadre. Totuşi, calitatea acestor cadre este de multe ori dezamăgitoare.

Da, fotografiile sunt mult mai luminoase, însă sunt şi mult mai lipsite de detalii. Algoritmul care realizează captura pare să ia mai multe cadre simultan la mai multe expuneri, le aliniază pentru a compensa pentru tremuratul mâinii şi apoi le combină, crescând în acelaşi timp luminozitatea. Apoi aplică un filtru de reducere a zgomotului de fundal, lucru care poate duce uneori la cadre care par că nu sunt focalizate sau la rezoluţie scăzută. Totuşi, spre diferenţă de alte dispozitive care nu beneficiază de această capabilitate, imaginile realizate în lumină slabă cu Mate 20 Pro sunt de multe ori utilizabile. De altfel, dacă imaginile cu night mode sunt realizate nu tocmai în beznă, se păstrează un nivel decent de detalii.

Un lucru care ne-a plăcut de asemenea la camera lui Mate 20 Pro este faptul că modul nocturn funcţionează pe toate cele trei camere, fie că vorbim despre ultra-wide, wide sau zoom. Desigur, performanţa pe fiecare dintre acestea este diferită, în funcţie de dimensiunea senzorului şi diafragma obiectivelor.

Un ultim aspect despre cameră ar trebui discutat: modul portret. Huawei oferă două implementări, însă niciuna nu este tocmai perfectă. Prima se numeşte „Aperture” mode şi este prezentă pe telefoanele companiei încă de la P9 şi oferă posibilitatea de a adăuga blur în imagine folosind un punct de focalizare şi o valoare „f”. A doua este un mod portret în timp real, similar cu ceea ce fac alţi producători. În timp ce prima opţiune oferă posibilitatea de a mai edita după captură anumite aspecte, cea de-a doua nici nu decupează foarte bine subiectul de fundal, mai ales dacă sunt elemente în spatele acestuia. De asemenea, imaginile realizate cu modul portret nu mai pot fi editate pentru setarea intensităţii blur-ului după captură.

Concluzii

Huawei a reuşit să demonstreze cu Mate 20 Pro că a învăţat multe în ultimii câţiva ani, iar parteneriatele sale cu branduri precum Leica şi Porsche Design a dus la realizarea unor dispozitive de calitate, performante şi arătoase.

Camera este în continuare principala atracţie a acestui dispozitiv, însă de data aceasta, faptul că este echipat cu tot ceea ce ai putea avea nevoie îl face şi mai atrăgător pentru utilizatorul „serios” de smartphone-uri. Desigur, software-ul rămâne cel mai dezamăgitor aspect al acestui dispozitiv, ceva ce Huawei nu pare să se grăbească să „repare”, interfaţa fiind foarte similară cu ceea ce am văzut pe smartphone-urile companiei încă de la începuturile sale pe această piaţă.

 

Părţi pozitive

Design excelent
Performanţă foarte înaltă pentru platforma Android, însă departe de declaraţiile oficiale Huawei
Sisteme de autentificare bine puse la punct (face unlock şi amprentă în display)
Autonomie foarte bună
O cameră foarte performantă, însă nu obligatoriu „cea mai bună”

Părţi negative

Ecranul nu este la fel de performant precum cele ale concurenţei
Necesită card-uri proprietare Nano Memory pentru extinderea stocării interne
Camerele nu beneficiază de stabilizare optică
Interfaţa EMUI este învechită, iar noul sistem de navigaţie prin gesturi este inconsistent

Cătălin Niţu
Cătălin Niţu
Redactor-șef Go4it.ro. Lucrează în presa de tehnologie și gaming din 2008. Absolvent al Facultății de Jurnalism și pasionat de gadget-uri, PC-uri și console de gaming. citește mai mult