Samsung Galaxy Note9 review: telefonul „bun la toate”

24.08.2018
Samsung Galaxy Note9 review: telefonul „bun la toate”
Construcţie, design, ergonomie, accesorii şi specificaţii

Dacă există un produs de care compania Samsung este cea mai mândră an de an, acesta este cu siguranţă cel mai recent model Galaxy Note. Această serie de smartphone-uri a reuşit să schimbe întreaga industrie de dispozitive mobile, împingând în fiecare an limitele dimensiunilor şi capabilităţilor smartphone-urilor, iar noul Galaxy Note9 nu se lasă mai prejos. În timp ce Note8 a fost un model de „sacrificiu”, acesta oferind un acumulator mai modest în urma dezastrului din anul precedent cu Note7, Note9 nu mai face compromisuri, fiind adevărata întruchipare a conceptului de telefon „bun la toate”.

Construcţie, design, ergonomie şi accesorii

Smartphone-urile Samsung de top sunt „familiare” atunci când vine vorba despre design. Încă de la Galaxy S6, acestea au fost construite din panouri de sticlă pe ambele părţi, cu o ramă subţire din metal între ele, care să ofere o bună prindere în mână şi o rezistenţă sporită atât la utilizarea de zi cu zi, cât şi în cazul unor accidente.

Dacă priveşti Galaxy Note9 de la distanţă, este foarte greu să îl deosebeşti de „fratele” lui de anul trecut, întrucât liniile de design sunt în mare parte aceleaşi. La fel ca în cazul generaţiei S9, Samsung a ales să îmbunătăţească design-ul deja existent, în loc să încerce să reinventeze din nou identitatea brandului. Note9 este însă uşor de deosebit faţă de Note8 odată ce ridici telefonul. Rama metalică pare puţin mai pronunţată pe laterale, oferind o prindere mult mai bună în mână, întrucât marginile sale sunt uşor teşite şi mai puţin rotunjite, ceva ce va ajuta la împiedicarea alunecarea.

De asemenea, telefonul este mai greu şi puţin mai gros. Diferenţele nu sunt mari, însă pot fi cu uşurinţă simţite (6 grame şi 0,2 mm), graţie formei uşor diferite. De asemenea, display-ul este acum cu 0,1 mm mai mare în diagonală, o altă diferenţă pe care nu o poţi observa cu ochiul liber decât dacă ai cele două telefoane unul lângă celălalt. Dacă pe partea din faţă cele două telefoane sunt aproape identice de la depărtare, cu margini foarte subţiri deasupra şi sub display şi sticlă cam de aceeaşi formă, cu o curbură mai puţin pronunţată şi colţuri mai puţin rotunjite edecât pe S8 şi S9, pe partea din spate avem parte de câteva schimbări.

Sistemul de camere este împrumutat direct de pe Galaxy S9+, însă asemeni Note8, acesta este încadrat într-un dreptunghi cu colţuri rotunjite, senzorii fiind aliniaţi pe orizontală. Acest „chenar” este acum mult mai armonios integrat în design-ul telefonului, întrucât este vopsit în culorile carcasei şi nu mai este negru pe toate versiunile. Pentru testare am avut la dispoziţie modelul de culoare albastră, care vine cu S-Pen-ul de culoare galbenă.

Camera din stânga este cea pentru zoom, în timp ce camera din dreapta este cea principală, cu diafragmă variabilă. În dreapta acesteia găsim blitz-ul LED şi senzorul de puls, ceva ce Samsung oferă pe toate modelele sale de top. Senzorul de amprentă s-a mutat însă sub acest modul de cameră, fiind poziţionat central, într-o poziţie mult mai naturală pentru toţi utilizatorii. Degetul index al oricărei mâini poate ajunge acolo fără eforturi mari.

Putem aprecia la Samsung că faţă de alţi producători, compania încearcă să reducă pe cât de mult posibil dimensiunile exterioare ale modulului de cameră, acesta fiind doar foarte puţin ieşit în relief. Acest lucru poate duce uneori la confundarea acestuia cu senzorul de amprentă, însă doar atunci când telefonul este apucat de la jumătate.

Marginile telefonului găzduiesc restul de elemente uzuale: avem butonul Power pe dreapta, butoanele de volum şi butonul Bixby pe partea stângă, jack-ul audio, mufa USB-C, difuzorul principal şi stylus-ul S-Pen în partea de jos şi tăviţa pentru cartele SIM şi card microSD în partea de sus.

Este impresionant câte de multe elemente a reuşit Samsung să integreze în carcasa lui Galaxy Note9, mai ales când luăm în considerare capacitatea crescută a acumulatorului. Asemeni generaţiilor precedente de dispozitive Samsung de top, Galaxy Note9 este un telefon rezistent la apă şi praf, fiind certificat cu standardul IP68. Orice încercare de a repara telefonul „acasă” va rezulta în pierderea acestei capabilităţi, cele două panouri din sticlă fiind practic lipite de carcasă cu un adeziv foarte puternic.

Având în vedere cât de fragil poate fi un smartphone realizat în totalitate din sticlă, care poate fi cu uşurinţă spart sau zgâriat, am fi apreciat dacă măcar o husă de silicon ar fi fost inclusă în pachet. Sunt însă oferite în cutia telefonului toate celelalte accesorii necesare. S-Pen-ul face parte din telefon, deci acesta nu se pune, însă alături de el avem un încărcător rapid cu cablu USB Type-C, căştile AKG pe jack cu cablu textil, un adaptor USB-C la micro USB, încă un adaptor USB-C la USB-A, dopuri de schimb pentru căşti şi chiar o cheiţă pentru înlocuirea capetelor S-Pen-ului cu două capete de rezervă.

În timp ce „priza” telefonului s-a îmbunătăţit, faptul că este unul dintre cele mai mari modele de pe piaţă în continuare nu încurajează utilizarea lui cu o singură mână. Pentru cineva cu mâini mari, acest lucru nu este imposibil, însă balansarea telefonului pentru a putea atinge butoane aflate în colţuri, sau pentru a accesa centrul de notificări, poate pune în pericol siguranţa lui. Pentru majoritatea cazurilor de utilizare, vor trebui folosite două mâini. Cei care folosesc stylus-ul S-Pen des nici nu au altă opţiune, întrucât o mână va ţine întotdeauna telefonul, în timp ce stylus-ul va fi manevrat cu mâna cealaltă.

Specificaţii tehnice

  • Ecran: 6,4”, Super AMOLED, 2.960 x 1.440 pixeli (18,5:9), Gorilla Glass 5, 3D Touch
  • Sistem de operare: Android 8.1 (Samsung Experince 9.5)
  • Chipset: Exynos 9810 Octa
  • Procesor: octa-core (4 x Mongoose M3 @ 2.7 GHz + 4 x Cortex-A55 @1.8 GHz)
  • Procesor grafic: Mali-G72 MP18
  • RAM: 6 GB
  • Memorie: 128 GB
  • Card: microSD, 512 GB max.
  • Date: HSPA, LTE
  • WiFi: 802.11 a/b/g/n/ac, dual-band
  • Bluetooth: 5.0, LE, aptX
  • USB: USB Type-C (USB 3.1)
  • Cameră foto: 12 MP, f/1.5-2.4 (diafragmă variabilă), distanţă focală 24mm, detecţie de fază, stabilizare optică (OIS) + 12 MP f/2.4, distanţă focală 52mm, autofocus, stabilizare optică (OIS), blitz LED
  • Filmare video: 4K (3.840 x 2.160 @ 60 FPS), Full HD (1.920 x 1.080 @ 60 FPS), HD (1.280 x 720 @ 960 FPS), HDR, dual-video
  • Cameră foto frontală: 8 MP, f/1.7, filmare 2560 x 1440 pixeli @ 30 FPS
  • Baterie: 4.000 mAh, încărcare rapidă
  • Dimensiuni: 161.9 x 76.4 x 8.8 mm
  • Greutate: 201 grame
  • Altele: GPS, GLONASS, BDS, GALILEO, iris scanner, senzor de amprentă, senzor pentru puls, încărcare wireless, căşti AKG cu fir, dual-SIM
Ecran, performanţă şi autonomie

Ecran

Samsung este liderul pieţei atunci când vine vorba despre panouri OLED pentru smartphone-uri, iar cele mai bune panouri ajung în telefoanele sale (şi mai nou în iPhone-uri). Fiecare lansare din ultimii câţiva ani a adus cel mai bun ecran de smartrphone realizat vreodată, iar în cazul lui Galaxy Note9, istoria se repetă. Din păcate, diferenţele nu sunt tocmai evidente pentru ochiul liber. Fie că vorbim despre panoul unui S8+, unui Note8, S9+ sau acum Note9, acesta este impecabil. Da, Samsung continuă să suprasatureze puţin culorile, însă avem de a face cu un panou căruia nu ai ce sa îi reproşezi.

Ba chiar s-a demonstrat că acesta vine şi cu o tehnologie îmbunătăţită care poate proteja împotriva efectului de burn-in, întrucât îşi poate reveni chiar şi de la expunerea la o flacără deschisă pentru câteva secunde. Un aspect care ar putea fi uşor de „testat” pentru îmbunătăţiri ar fi luminozitatea, care la nivel maxim este mai mare decât pe modelele precedente. În utilizare normală însă, cu luminozitatea setată pe mod automat, acest aspect nu va fi sesisabil decât în soare puternic, când ai un alt Samsung mai vechi la îndemână pentru comparaţie.

În continuare însă, Samsung configurează din fabrică telefoanele cu rezoluţie Full HD+ şi nu rezoluţia nativă QHD+. Există opţiunea de a configura acest aspect, iar motivul pentru care modul Full HD este folosit implicit este reducerea consumului de baterie, însă este greu de înţeles de ce compania se străduieşte an de an să îmbunătăţească panourile, dacă nu doreşte ca utilizatorii să le folosească la capacitate maximă.  Întrucât cei mai mulţi nici nu ştiu că telefonul rulează la altă rezoluţie, sunt puţini care vor vedea probabil adevărata calitate pe care acesta o poate afişa.

Performanţă

Samsung Galaxy Note9 este cel mai bine echipat telefon de pe piaţă, însă nu este nici pe departe cel mai „puternic”. Dar în 2018, diferenţele de performanţă între modelele de top sunt absolut irelevante, întrucât diferenţele de timpi de aşteptare sunt foarte mici. Procesorul Exynos 9810 este echivalent cu Snapdragon 845, chiar dacă unele teste sugerează că modelul Qualcomm îl întrece la câteva capitole.

De aceea, în timp, am început să mai renunţăm la anumite teste de performanţă sintetice, întrucât acestea nu spun toată povestea. Teste precum AnTuTu şi Geekbench pot fi folosite pentru a testa performanţa brută a telefonului, însă în utilizare normală Note9 se comportă asemeni oricărui alt smartphone de top de pe piaţă. Interfaţa Samsung Experience are câteva animaţii ceva mai complexe decât cele de pe dispozitive cu interfaţă nepersonalizată, deci pot exista diferenţe de câteva milisecunde între timpii de pornire ai aplicaţiilor. În general fiecare comandă este absolut instant executată, iar telefonul se laudă cu un sistem de răcire cu lichid, lucru care garantează frecvenţe înalte susţinute pentru un timp îndelungat.

Adevărul este că pe perioada testării nu am întâmpinat încetiniri pe Note9, caracteristice telefoanelor care intră în throttling din cauza temperaturii ridicate, ceea cea ar putea sugera că soluţia termică într-adevăr funcţionează. Pe de altă parte, nu prea am mai întâlnit smartphone-uri care să intre agresiv în throttling în ultimii doi ani.

Autonomie

Probabil că cei care au deja un Note8 nu prea găsesc motive pentru a trece la noul Note9, însă autonomia îmbunătăţită ar putea fi factorul care să încline balanţa. Cu un acumulator de 4.000 mAh, Note9 poate să ofere până la două zile de utilizare pentru cei care nu sunt complet dependenţi de smartphone pe parcursul zilei.

Samsung promite o zi de autonomie pentru utilizare complexă, pentru cei care folosesc telefonul la întreaga sa capacitate, adică pentru prezentări, pentru social media, e-mail pe tot parcursul zilei, consum de conţinut, luare de notiţe prin S-Pen, fotografii şi multe altele. Cei care lucrează la un birou unde au la dispoziţie un PC şi pot îndeplini multe dintre aceste activităţi fără telefon nu prea vor avea motive să încarce telefonul la mai puţin de două zile.

Cu 6-7 ore de utilizare cu ecranul pornit la o singură încărcare, în mod Full HD, Galaxy Note9 se poate întrece cu alţi rivali precum Huawei P20 Pro şi iPhone 8 Plus la acest capitol fără probleme şi chiar să câştige.

În timp ce încărcarea rapidă nu este atât de „rapidă” precum ne-am fi aşteptat, alte modele întrecându-l cu uşurinţă, încărcarea wireless este probabil cea mai rapidă de pe piaţă. Atunci când este conectat la un încărcător wireless de tip „fast charge”, acesta se încarcă complet mult mai repede decât un iPhone X de exemplu, în ciuda faptului că are un acumulator cu o treime mai mare. Alte modele precum Huawei P20 sau OnePlus 6 nici măcar nu beneficiază de acest tip de încărcare.

De asemenea, există metode pentru a îmbunătăţi autonomia. Funcţia always-on a display-ului poate fi dezactivată, rezoluţia display-ului poate fi scăzută, iar Samsung oferă şi diverse profiluri de performanţă, cât şi informaţii detaliate despre aplicaţiile care consumă multă baterie.

Software şi sisteme de autentificare

Software

Din punct de vedere software, nu s-a schimbat mare lucru de la lansarea lui Galaxy S9. Samsung Experience este la aceeaşi versiune, 9.5, deci avem de a face cu exact aceleaşi funcţii şi aplicaţii pre-instalate. Parteneriatul dintre Samsung şi Microsoft încă este în picioare, deci aplicaţii precum OneDrive, LinkedIn şi clasicele aplicaţii Office (Word, Excel şi PowerPoint) sunt instalate şi grupate într-un folder.

Samsung vine cu propriul său bloatware obişnuit, însă de data aceasta cei care cumpără telefonul repede, au şansa de a participa la testarea beta a jocului Fortnite, accesibilă din aplicaţia Games Launcher. Jocul nu este pre-instalat, însă poate fi descărcat fără înscriere în beta direct de pe telefon. Este important de menţionat că Fortnite nu se găseşte în magazinul Google Play.

Dintre toate telefoanele care încă folosesc interfeţe proprietare, cele produse de Samsung par în continuare să ofere design-ul cel mai aerisit. Samsung Experience oferă o grafică plăcută, animaţii fluide şi acces rapid la multe funcţii care încă nu sunt prezente pe Android-ul de bază. Desigur, există şi elemente mai puţin plăcute. De exemplu, Bixby Home, ecranul secundar din stânga meniului principal. Aici găsim un amalgam de fluxuri de informaţii, de la puncte de interes din vecinătate, la acces rapid la comenzi prin Uber, sugestii de aplicaţii din magazinul Galaxy Apps, notificări de pe reţele de socializare şi multe altele. Spre diferenţă de Google Now, interfaţa Bixby Home este mult mai aglomerată şi mai greu de folosit, iar faptul că este legată de asistentul Bixby nu este tocmai un avantaj.

Bixby are un buton dedicat pe partea stângă, acesta putând fi accesat prin simpla apăsare sau ţinerea butonului apăsat şi rostind comenzile. Pentru anumite funcţii care ţin de operarea telefonului, precum setarea unei alarme sau marcarea unui eveniment în calendar, Bixby funcţionează destul de bine, mai ales dacă reuşeşti să vorbeşi într-o engleză fără un accent pronunţat.

Pentru căutări în limbaj natural, Bixby nu reuşeşte să se ridice la nivelul Google Assistant şi este întrecut chiar şi de Siri, care nu este un asistent virtual foarte performant în ultima vreme. Pentru o funcţie cu buton hardware dedicat, ne-am fi aşteptat să primim o experienţă semnificativ îmbunătăţită. Din păcate, Bixby nu evoluează în ritmul în care ar trebui.

Sisteme de autentificare

Pentru deblocarea ecranului, Samsung oferă mai multe metode de autentificare, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale. Senzorul de amprentă este practic neschimbat de la Galaxy S9. Acesta este acum poziţionat foarte bine, dar orientarea sa pe orizontală nu oferă o suprafaţă destul de mare pentru a citi întreaga amprentă de la prima atingere întotdeauna. Astfel, există momente în care trebuie să repoziţionezi degetul până când acesta poate să o recunoască. Procesul de înregistrare al amprentei este însă excelent, fiind necesară o simplă glisare de sus în jos a degetului pentru înregistrare, de departe cel mai rapid de pe piaţă. De asemenea, la volan, când telefonul este aşezat într-un suport de bord, senzorul de amprentă este imposibil de accesat.

Din fericire, există mai multe opţiuni care implică recunoaşterea facială. Avem recunoaşterea facială standard, disponibilă pe majoritatea dispozitivelor cu Android, care nu este tocmai sigură din punct de vedere al securităţii, însă este „convenabilă”. Aceasta funcţionează foarte bine dacă există destulă lumină, dar nu este foarte performantă pe întuneric. Scannerul de iris este în schimb utilizabil în toate situaţiile, însă necesită poziţionarea ochilor într-o anumită poziţie, iar procesul de autentificare este ceva mai lent.

În cele din urmă, autentificarea prin Intelligent Scan este cea mai apropiată de Face ID-ul de la Apple, fiind şi printre cele mai sigure. Acesta este un hibrid între recunoaştere facială şi scanare a irisului şi poate fi foarte rapid sau foarte lent, în funcţie de orientarea telefonului. Ideal este ca acesta să fie drept în faţa utilizatorului, o poziţie relativ naturală şi la volan. Singurul dezavantaj este faptul că trebuie să te uiţi la telefon cam 1-2 secunde pentru citirea irisului.

Tot referitor la metodele de blocare a ecranului, Samsung a făcut o treabă bună, oferind posibilitatea de a opta pentru glisare la recunoaştere facială, însă a omis opţiunea de a ascunde notificările dacă nu eşti recunoscut. Practic poţi ascunde notificările de pe ecran, însă acesta nu sunt afişate apoi decât după deblocare în centrul de notificări, conţinutul lor fiind ascuns tot timpul pe ecranul de blocare. Acest lucru este valabil chiar şi dacă faţa îţi este recunoscută, dar optezi să nu „deblochezi” telefonul. Din fericire, acest lucru ar putea fi adăugat mai târziu printr-o actualizare software.

În concluzie însă, niciuna dintre metodele de autentificare nu este extrem de rapidă. Alte smartphone-uri de pe piaţă au senzori de amprentă mai performanţi sau recunoaştere facială mai rapidă şi mai precisă. Acesta este nu este însă pentru mulţi utilizatori un motiv de a renunţa la un telefon, însă poate crea frustrări în utilizare în anumite situaţii. Sperăm ca următoarea generaţie să vină cu un senzor de amprentă în display, care să fie mai performant decât cel din prezent.

 

S-Pen, camera foto şi concluzii

S-Pen

S-Pen-ul este probabil singurul element prin care Note9 se diferenţiază substanţial de un Galaxy Note9, de exemplu. Fără stylus, Samsung ar putea realiza un telefon cu acumulator mai mare, însă compania consideră că acesta este definitoriu pentru experienţa de utilizare „Note”, care este dedicată utilizatorilor preocupaţi de productivitate.

Pentru Note9, Samsung a dezvoltat un nou S-Pen, primul care oferă conectivitate prin Bluetooth. Chiar dacă la exterior, acesta nu pare să fie cu mult diferit faţă de modelul precedent, la interior, acesta a primit câteva componente în plus. Avem un condensator care stochează energie şi un modul Bluetooth LE (low energy), care asigură posibilitatea de a folosi S-Pen-ul pe post de telecomandă. Astfel, poţi lăsa telefonul pe un trepied şi apoi folosi S-Pen pentru declanşarea camerei, sau pentru schimbarea de pe camera principală pe cea frontală. De asemenea, S-Pen poate oferi control de la distanţă pentru fişiere multimedia.

Butonul de pe S-Pen poate primi o scurtătură la apăsarea lungă a butonului pentru a porni o anumită aplicaţie, iar anumite aplicaţii preinstalate oferă dublă funcţionalitate: o funcţie la apăsare normală şi o altă funcţie la apăsare dublă. În aplicaţia de muzică, apăsarea normală este folosită pentru play/pause, în timp ce apăsarea dublă trece la următoarea melodie.

Funcţia de notiţe cu S-Pen este în mare parte neschimbată, însă culoarea textului este dictată acum de culoarea stylus-ului. Cel galben scrie cu galben, cel negru scrie cu alb, etc. Restul de funcţii S-Pen precum Smart Select, traducere, notiţe şi adnotări nu s-au schimbat deloc de la generaţia precedentă. De altfel, mesajele „live” animate realizate prin desenarea cu ajutorul S-Pen, încă există.

S-Pen este un accesoriu foarte bun pentru cei care preferă mai degrabă să scrie de mână decât să tasteze pe tastatura de pe ecran sau pentru cei cu înclinaţii artistice care au nevoie de un dispozitiv pe care să poată desena. Acesta ar putea fi util chiar şi pentru cei care editează clipuri video sau fotografii pe telefon, vârful stylus-ului oferind o precizie foarte mare.

Stylus-ul S-Pen se încarcă în carcasa telefonului în doar câteva secunde (sub un minut pentru încărcare completă) şi oferă 30 de minute de utilizare la o singură încărcare. Pe parcursul testării nu am reuşit să consumăm bateria niciodată, însă nici nu am avut nevoie de stylus în prea multe cazuri de utilizare.

Camera foto

La capitolul foto nu avem însă prea multe de spus. Camera foto este exact aceeaşi pe care am întâlnit-o şi pe Galaxy S9 şi S9+. De fapt, aceasta are mai multe în comun cu cea de pe S9+, întrucât beneficiază şi de un senzor cu zoom, stabilizat optic. Calitatea fotografiilor este „în grafic”, oferind culori şi dinamică excelentă pe timp de zi şi detalii foarte bune pe timp de noapte, graţie diafragmei variabile f/1.5 pe întuneric şi f/2.4 în lumină puternică. Camera cu zoom îşi arată însă limitările în lumină slabă, în timp ce lumina artificială poate da peste cam balansul de alb de pe camera principală. De asemenea, în lumină puternică, algoritmul Samsung pe modul auto tinde să supraexpună, rezultând în zone „arse” în fotografii.

Singura noutate adevărată de pe camera lui Galaxy Note9 este funcţia de recunoaştere a scenelor folosind AI, ceva ce am întâlnit şi pe alte telefoane. La fel ca în cazul P20 Pro şi al altor producători, am dezactivat repede funcţia de AI, întrucât aceasta schimbă culorile în nuanţe nenaturale. Spre diferenţă de alte telefoane, Note9 are doar vreo 20 de scenarii pe care le poate recunoaşte, faţă de câteva zeci bune pe Huawei, de exemplu. Oricât de multe scenarii poate să distingă, funcţia de AI nu este tocmai recomandată atunci când doriţi fotografii de calitate.

Modul portret funcţionează destul de bine, însă senzorul cu zoom pare să fie mai limitat, acesta captând mai puţine detalii pe feţele subiecţilor decât alte telefoane pe care le-am testat în trecut. În orice caz, modul portret poate fi folosit cu succes doar în lumină naturală sau lumină artificială puternică, nu pe timp de noapte.

În rest, camera oferă acces la aceleaşi capabilităţi precum S9. Avem Bixby Vision, cu funcţiile sale de traducere a textului, căutări vizuale şi scanare de coduri QR, filmare super slow motion la 960 de cadre pe secundă (cu aceeaşi problemă de filmare bazată pe mişcare pe care am întâlnit-o anterior) şi filmări de înaltă calitate în 4K la 60 de cadre pe secundă.

Întrucât camera de pe Galaxy Note9 nu s-a schimbat mult de la S9+, aceasta continuă să fie una dintre cele mai performante de pe piaţă, însă nu în toate scenariile, de altfel şi concurenţii direcţi precum iPhone X şi P20 Pro de la Huawei au parte de neajunsurile lor în alte scenarii. În ciuda a ce spune scorul DxOMark, aceste telefoane oferă performanţe comparabile în majoritatea cazurilor de utilizare, fiecare având însă un avantaj în anumite situaţii.

Note9 beneficiază de diafragmă variabilă pentru captarea de detalii mai bine definite în lumină naturală şi captarea de imagini mai clare pe timp de noapte, P20 Pro are modul de expunere lungă pentru utilizare pe timp de noapte şi un zoom hibrid foarte bun, în timp ce iPhone are cel mai bun mod automat de pe piaţă, care scoate rezultate bune fără a fi necesară schimbarea setărilor. Important este că am ajuns în punctul în care indiferent ce model de telefon alegi dintre cele ale producătorilor de top, nu poţi da greş la capitolul cameră foto, iar Note9 nu dezamăgeşte.

Concluzii

Galaxy Note9 s-a dovedit a fi cel mai complex telefon pe care l-am testat până în prezent. Acesta beneficiază de atât de multe funcţii şi capabilităţi, întrucât unele dintre ele par a fi incluse doar pentru cei mai mari fani, care vor să stoarcă fiecare strop de performanţă şi vor să încerce să facă totul cu telefonul. Samsung are atât de multă încredere în acest model, încât îl recomandă inclusiv pentru gaming sau ca înlocuitor pentru un computer de birou. Nu am apucat încă să testăm funcţionalitatea DeX, însă nu ne-ar mira să ne întreacă aşteptările şi în astfel de cazuri de utilizare.

Până când vom face un articol dedicat funcţionalităţii DeX, concluzia este că Note9 este telefonul „bun la toate”, cel puţin în spaţiul mobil. Vine cu hardware puternic, autonomie de invidiat, cel mai bun ecran de pe piaţă, excelent pentru vizionarea de clipuri de pe YouTube sau seriale de pe Netflix (cu HDR), multe accesorii în pachet, un stylus îmbunătăţit cu funcţie de telecomandă şi o cameră excelentă. Dacă luăm în calcul şi faptul că seria Note nu are rival în piaţă, fiind de departe cel mai bine dotat telefon de până acum, sunt puţine motive pentru care nu ai opta pentru un Note în cazul în care eşti în căutarea unui telefon high-end cu Android. Desigur, dacă preţul nu reprezintă un impediment.

Părţi pozitive

Echipat cu tot ce ai putea avea nevoie
Performanţă ireproşabilă
Autonomie foarte bună, peste media din piaţă
Aceeaşi cameră foto excelentă de pe S9+
Are jack audio
Multiple opţiuni de autentificare

Părţi negative

Sistemele de autentificare nu sunt cele mai rapide din piaţă
Asistentul Bixby încă nu este atât de bun pe cât ar trebui să fie
Funcţiile AI de pe cameră nu îmbunătăţesc imaginile, ci mai degrabă le strică