Proiectele necunoscute ale lui Henri Coandă - desalinizarea apei

Deşi planeta noastră este acoperită de ape în proporţie de peste70%, apa potabilă se găseşte în doar 2,5% dintotal şi reprezintă astfel o problemă de interesmajor. Nu întâmplător, există o corelaţie între putereaeconomică a unei ţări şi accesul populaţiei la apă curentă: celemai sărace state sunt şi cele în care cererea de apă potabilădepăşeşte cantitatea disponibilă. Iar previziunile sunt tot maisumbre: se estimează că, în 2030, cererea de apă la nivelglobal va depăşi cu 50% cantitatea disponibilă. În aceastăsituaţie, se investeşte din ce în ce mai mult în fabrici dedesalinizare. Henri Coandă a fost unuldintre pionierii din domeniu, cu un proiect care a şocat la vremealui.

Pe 10 ianuarie 1954, în revista franceză Radar scria cum că"Henri Coandă va bulversa economia regiunilor deşertice",după ce savantul român a demonstrat desalinizarea apeimarine, transformând-o în apă potabilă cu ajutorul unuisistem complex alimentat cu energie solară.

Sistemul conceput de Henri Coandă se întindea pe o suprafaţă deopt metri pătraţi şi putea genera aproximativ 1600 de litriîn 12 ore. Marele avantaj era dat însă deflexibilitatea sistemului. În imagine este prezentat unansamblu de peste 30 de astfel de sisteme care ar fi pututproduce 48.000 de litri în 12 ore! Dacă se dorea, sistemul se puteaextinde chiar şi mai mult, în funcţie de necesarul de apădorit.

Desalinizarea se făcea prin vaporizare, într-oincintă specială. Aerul încins la o temperatură de aproximativ 500de grade Celsius era introdus într-o cameră de vaporizare, pesteapa de mare. Aceasta era pulverizată, iar vaporii rezultaţi urmau afi colectaţi într-un condensator imens. Până să fie îmbuteliată,apa mai trecea printr-un procedeu de purificarepentru a fi şi curată din punct de vedere microbiologic.

Energia necesară funcţionării dispozitivului era asigurată de unsistem inteligent de panouri solare, care seorienta automat după soare, pentru a capta cât mai multăenergie.

Acest proiect, revoluţionar la vremea lui, nu a fost pusîn practică - nu pentru că ar fi fost ineficient, cipentru că au existat interese de ordineconomic.

Astăzi, instalaţii pentru desalinizarea apeiexistă în mai multe state din Orientul Mijlociu, dar şi din Europaşi Statele Unite. Specialiştii avertizează însă asupra efectelornocive produse mediului: distrugerea ecosistemelormarine şi emanarea gazelor cu efect deseră. În plus, sistemele actuale sunt imense consumatoarede energie.

Poate că soluţia lui Coandă ar merita studiată şi pusă înpractică la standardele actuale. Deşi datează din 1954, este maimodernă decât multe alte proiecte actuale: energia solară şimodularitatea sistemului reprezintă două atuuri foarteimportante.

Proiect realizat în colaborare cu Asociaţia HenriCoandă. Află mai multe despre Henri Coandăpe www.jet100.com.

Asociatia Henri Coanda